Având o complexitate ce depășește cu mult preocuparea de „a mânca”, tulburările alimentare sunt însoțite de implicații emoționale care influențează modul în care o persoană se desfășoară în toate domeniile din viața ei.
Deși fiecare tulburare alimentară în parte are specificul său, totuși toate aceste tulburări au la bază caracteristici comune, precum preocuparea excesivă legată de greutatea corporală, forma corpului și mâncare – la modul general – fiecare dintre ele contribuind la o atitudine specifică în ceea ce privește nutriția.
Aceste atitudini vis a vis de hrană și modul de a mânca adoptate pe termen lung pot afecta inima, sistemul digestiv, oasele, dinții și gura și pregătesc terenul pentru instalarea altor boli. Cele mai comune tulburări alimentare sunt anorexia nervoasă, bulimia și mâncatul în exces, cel mai adesea fiind afectată populația tânără.
Simptome – depind de fiecare tip de tulburare alimentară în parte
Anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă, sau pe scurt -anorexia- este o afecțiune caracterizată printr-o greutate corporală anormal de mică, teama intensă de îngrășare și percepția distorsionată a propriei forme corporale. Persoanele cu anorexie depun eforturi susținute pentru a-și menține greutatea corporală la o limită mult sub cea considerată drept normală, motiv pentru care starea de sănătate a acestora poate suferi modificări dintre cele mai grave. Tendința persoanelor anorexice este de a-și limita în mod drastic aportul caloric, uneori apelând la metode precum utilizarea laxativelor și provocarea voită a reflexului de vomă după ingestia de alimente, totul pentru a se asigura că nimic din ceea ce mănâncă nu se va transforma în grăsime corporală. Aceste atitudini extreme pot avea consecințe dintre cele mai grave asupra vieții pacientului, în situația în care nu se intervine la timp pentru restabilirea unei diete aflate în conformitate cu necesitățile nutriționale individuale.
Bulimia
Bulimia poate fi descrisă prin episoade de ingestie a unei cantități mari de alimente într-un timp scurt, urmate de un sentiment intens de vinovăție și amplificarea fricii de îngrășare. Persoanele cu această tulburare vor simți nevoia de a preveni consecințele excesului alimentar prin provocarea vomei, efectuarea de exerciții fizice intense sau administrarea de laxative. Nu este obligatoriu ca indivizii care au bulimie să fie supraponderali, ci problema constă, la fel ca și în cazul anorexiei, într-o preocupare excesivă legată de forma și greutatea corpului.
Mâncatul compulsiv
Spre deosebire de o persoană cu anorexie sau bulimie, un individ care adoptă mâncatul compulsiv nu va încerca să compenseze sentimentul de vinovăție prin exercițiu fizic sau eliminarea alimentelor ingerate, ci va mânca pe ascuns. Lipsa controlului asupra cantității de alimente consumate și continuarea ingestiei acestora după instalarea senzației de sațietate descriu în mod fidel tulburarea de mâncat compulsiv, la comportamentul descris adăugându-se sentimente de dezgust și rușine față de propria persoană. Episoadele de mâncat compulsiv se repetă cel puțin o dată pe săptămână, iar indivizii care își însușesc acest obicei pot fi atât supra/sub-ponderali, cât și cu o greutate normală.
Când e indicat să consultați un medic
Orice tulburare alimentară poate fi un obstacol în depășirea căruia e necesară implicarea mai multor persoane, familia constituind în acest caz un sprijin important. Însă nu puține sunt situațiile în care un individ care se confruntă cu o tulburare alimentară refuză să creadă că are nevoie de tratament.
De aceea putem printr-o atitudine vigilentă să identificăm din timp în rândul persoanelor din jurul nostru indicii care mai apoi să fie corelate cu o tulburare alimentară și să urgenteze luarea unor măsuri medicale corespunzătoare.
Tiparele comportamentale sau atitudinile care ne-ar putea orienta către un diagnostic de tulburare alimentară sunt:
- mese neregulate sau găsirea de scuze pentru a nu mânca
- adoptarea unei diete vegetariene extrem de stricte
- acordarea unei atenții deosebite mâncatului sănătos
- griji constante legate de greutatea corporală sau exprimarea în mod exagerat a dorinței de a slăbi
- căutarea defectelor corporale în oglindă
- consumul unor cantități mari de dulciuri sau alimente cu conținut mare de grăsimi în mod frecvent
- folosirea suplimentelor alimentare, a laxativelor sau a produselor destinate slăbitului
- exerciții fizice practicate în mod excesiv
- inducerea voită a vomei după mese
- probleme ale smalțului dentar, care pot avea legătură cu aciditatea cauzată de vărsături repetate
- dezgust, rușine sau vină în legatură cu un obicei alimentar
- mâncatul pe ascuns
Cauze
Nu se cunosc cauzele exacte ale tulburărilor alimentare, însă acestea au fost puse pe seama:
Factorilor genetici și biologici – unii oameni dețin gene cu risc crescut pentru dezvoltarea unei tulburări alimentare; un rol important îl joacă și factorii biologici, întrucât funcționarea improprie a mediatorilor care se ocupă cu reglajul chimic la nivelul creierului poate fi corelată cu apariția acestui tip de tulburări
Sănătății emoționale și mintale – multe dintre persoanele care au o tulburare alimentară sunt în același timp persoane cu o stimă de sine scazută, perfecționiste, cu comportamente impulsive
Factori de risc
Este mult mai probabil ca adolescentele și femeile tinere să fie afectate de anorexie și bulimie,însă bărbații sunt la fel de predispuși ca și femeile când vine vorba de mâncatul compulsiv. Factorii de risc cei mai cunoscuți care contribuie la dezvoltarea unei tulburări alimentare sunt:
Istoricul familial. A fost observată o legatură directă între tulburările din acest spectru și afectarea mai multor membri din cadrul aceleiași familii.
Alte tulburări de ordin psihic. Mulți dintre indivizii afectați de o tulburare alimentară au în același timp anxietate, depresie sau tulburare de tip obsesiv-compulsivă.
Dietele și înfometarea. Dietele foarte stricte care includ episoade de înfometare pot afecta funcțiile cerebrale și predispun la schimbări de dispoziție, rigiditate în gândire, anxietate și reducerea apetitului. Există dovezi clare cu privire la faptul că multe dintre simptomele unei tulburări alimentare sunt de fapt simptome de înfometare. În funcție de gradul de vulnerabilitate al fiecărui individ cu privire la aceste schimbări care au loc la nivel cerebral, revenirea la obiceiuri alimentare sănătoase se poate face mai repede sau necesită mai mult timp și efort din partea pacientului.
Prevenție
Chiar dacă nu există o “rețetă” pentru a preveni instalarea unei tulburări alimentare, avem la îndemână câteva strategii de bază care să ne ajute în acest sens. Odată puse în aplicare, ele modelează comportamentul copilului care de îndată ce va ajunge adult, se va putea orienta mai ușor către decizii benefice lui.
Evitarea în preajma copiilor a dietelor ce nu țin de recomandări medicale. Obiceiurile alimentare ale adultului influențează substanțial relația pe care copilul o dezvoltă în raport cu hrana. Așa că exemplul personal pe care îl oferim copiilor este imprimat cu responsabilitatea de a încuraja adoptarea unor deprinderi alimentare care să fie în conformitate cu necesitățile nutriționale caracteristice fiecărei vârste.
Este importantă părerea un medic înainte de a începe să urmăm o dietă și vom evita să impunem unui copil respectarea unei diete alimentare alese de noi. Comunicarea. Întrucât există numeroase site-uri care promovează idei total greșite cu privire la acest subiect – de exemplu, cele care susțin că anorexia este mai degrabă un stil de viață și nu o tulburare alimentară – comunicarea cu cei mici trebuie să capete caracter de prioritate, pentru a preveni adoptarea de către aceștia a unor informații care distorsionează principii sănătoase și conduc la comportamente nocive.
Cultivarea și menținerea stimei de sine. Oricărui copil ar trebui să i se spună că există o diversitate imensă de forme pe care le poate avea corpul uman și asta este perfect normal. A încuraja un copil să își accepte corpul poate fi o sarcină dificilă într-o lume în care societatea ne vrea încadrați în anumite șabloane, însă odată ce copilul învață să-și aprecieze corpul, va putea ca adult să se bucure de o stimă de sine crescută care implicit îl va determina să facă alegeri sănătoase în ceea ce privește alimentația.
Autor: Ioana Babliuc