Ce este sindromul ovarelor polichistice este o afecțiune comună care afectează funcția ovariană. Cele trei caracteristici majore ale acestui sindrom sunt:
- menstruații neregulate – ceea ce indică faptul că nu se produce ovulația
- exces de hormoni androgeni – semnalează o hipersecreție de hormoni androgeni (masculini), semnele cele mai evidente fiind excesul de păr pe corp sau pilozitatea facială
- formarea de chisturi pe ovare – ovarele se măresc și dezvoltă în interior numeroși foliculi care înconjoară ovocitul
Prezența a două din cele trei semne menționate este un bun indicator al prezenței ovarelor polichistice.
Simptomele ovarelor polichistice
Cel mai frecvent, acestea apar la sfârșitul adolescenței sau în a doua decadă a vieții și pot include:
- menstruații neregulate sau lipsa totală a menstruațiilor
- dificultăți în a rămâne însărcinată sau lipsa ovulațiilor
- hirsutism (păr în exces) – cel mai frecvent la nivelul feței, pieptului sau spatelui
- creștere în greutate
- subțierea și căderea părului de pe cap
- ten gras și acnee
Sindromul ovarelor polichistice este asociat și cu riscul de a dezvolta alte probleme de sănătate mai târziu în viață, precum diabet zaharat de tip 2 sau niveluri crescute de colesterol.
De ce apare acest sindrom?
Nu se cunosc cauzele exacte pentru formarea ovarelor polichistice, însă s-a observat faptul că se transmite intrafamilial. Una din cauze ar putea fi nivelul crescut de hormoni, cel cu o implicație majoră fiind insulina (hormon ce controlează cantitatea zahărului în sânge).
Multe femei diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice sunt rezistente la insulină, iar organismul se va adapta prin crețterea producției acestui hormon pentru a depăși neajunsul. De asemenea, va crește și producția de testosteron, cu efecte nu tocmai favorabile, atât din punct de vedere al sănătății, cât și estetic.
Rezistența la insulină
Insulina este hormonul produs de către pancreas în scopul reglării cantității de zahăr din sânge, contribuind la captarea glucozei în celule, unde aceasta va fi folosită pentru producerea de energie. Rezistența la insulină se traduce printr-un „refuz” al organismului la acțiunea insulinei, cu producerea de mai multă insulină în scop compensatoriu. Dacă țesuturile împiedică insulina să-și exercite efectul, hormonul aflat în exces în sânge va determina o hipersecreție de testosteron, ce va interfera cu dezvoltarea foliculilor ovarieni. Rezistența la insulină este corelată și cu creșterea în greutate, ceea ce agravează sindromul ovarelor polichistice, țesutul adipos stimulând, de asemenea, secreția de insulină.
Dezechilibrul hormonal
Pe lângă hipersecreția de testosteron, în sindromul ovarelor polichistice apar și alte probleme hormonale, precum:
- niveluri crescute de hormon luteinizant (LH) – stimulează ovulația, însă ar putea avea efect dăunător asupra ovarelor dacă este în concentrație prea mare
- niveluri scăzute de HBG, proteina ce se ocupă cu transportul hormonilor în sânge
niveluri ridicate de prolactină (doar în anumite cazuri de sindrom al ovarelor polichistice) – hormon ce stimulează producția lactată a glandei mamare
Diagnosticul sindromului de ovare polichistice
În primul rând, controlul va include măsurarea tensiunii arteriale, acesta fiind un test de rutină în practica medicală. Apoi medicul poate să recomande efectuarea unor analize de sânge pentru aprecierea nivelurilor hormonale din sânge, apoi stabilindu-se dacă ele au vreo relevanță pentru diagnosticul de ovare polichistice.
Ecografia poate permite vizualizarea foliculilor ovarieni, ceea ce va orienta medicul către această afecțiune în cazul în care numărul de foliculi este unul crescut. Medicul care se ocupă cu tratamentul ovarelor polichistice este ginecologul (pentru partea de disfuncție ovariană) sau endocrinologul (specialist care se ocupă cu tratamentul problemelor hormonale).
În urma discuției cu dumneavoastră, medicul vă va recomanda tratamentul care se pliază cel mai bine pe nevoile și stilul dumneavoastră de viață. Acesta ar putea sugera controlul periodic al greutății corporale și măsurarea glicemiei, pentru sesizarea precoce a oricărei modificări din această sferă, ele putând interfera cu sindromul ovarelor polichistice.
Tratamentul ovarelor polichistice
Nu există un tratament al cauzei în sine, însă se poate interveni pentru ameliorarea simptomelor. De multe ori, este indicat să se ia în calcul controlul greutății și adoptarea unui stil de viață sănătos care să includă o dietă adecvată și mișcare.
Sunt indicate medicamentele care reduc creșterea excesivă a părului, reglează menstruațiile și combat problemele de fertilitate. Însă dacă acestea se dovedesc a fi ineficiente, medicul poate recomanda recurgerea la o intervenție chirurgicală, pe cale laparoscopică.
Acesta presupune folosirea unui laser pentru distrugerea acelei părți din țesutul ovarian care produce testosteron. În urma unui tratament adecvat, majoriatea femeilor vor putea avea o sarcină.
Medicamente recomandate
- anticoncepționale: pot fi indicate în reglarea menstruațiilor sau inducerea acestora prin administrarea intermitentă a tabletelor cu progesteron ( o dată la trei sau patru luni); ele vor reduce, de asemenea, riscul cancerului de endometru (asociat cu menstruațiile neregulate)
- metforminul: medicament utilizat în tratarea diabetului zaharat de tip 2, dar poate fi prescris și în cazul ovarelor polichistice; acesta scade riscul de avort și are beneficii pe termen lung, precum scăderea nivelului de colesterol și a riscului de boli cardiovasculare; efectele adverse includ greață, vărsături, dureri abdominale și diaree
Intervenția chirurgicală
În cazul în care medicamentele nu au produs ameliorări ale simptomelor din sindromul ovarelor polichistice, se poate indica intervenția pe cale laparoscopică. Aceasta va ajuta la restabilirea echilibrului hormonal, prin scăderea nivelului de testosteron și creșterea celui de hormon foliculostimulant.
Riscurile asociate cu sarcina
În această situație riscurile cresc proporțional cu creșterea în greutate, întrucât excesul de greutate se asociază cu hipertensiunea arterială, diabetul gestațional și avortul spontan.
Autor: Ioana Babliuc