fbpx
Acasă Info Pacient Ce este sindromul de compartiment - Cauze, simptome, tratament

Ce este sindromul de compartiment – Cauze, simptome, tratament

Ce este sindromul de compartiment? Sindromul de compartiment are loc când apare o creștere a presiunii la nivelul unui compartiment, care ca rezultat, compromite funcționarea elementelor anatomice cuprinse în acel compartiment, nervi, vase de sange și structuri limfatice. Prin această creștere exponențială a presiunii, sângele este în imposibilitatea de a iriga în mod adecvat regiunea afectată, ceea ce duce la moartea țesutului din cauza lipsei de oxigenare.

La ce se referă termenul de compartiment?

La nivelul membrelor superioare și inferioare, există mai multe grupuri de mușchi care sunt împărțiți în diferite loje și, împreună cu mușchii alăturați lor, efectuază o serie de mișcări specifice. Aceste loje sunt despărțite unele de altele în întregime printr-o serie de septuri conjunctive, care se inseră pe os și pe fascia ce acoperă întregul segment de organism și sunt inextensibile. Aceste septuri care delimitează diferitele grupuri de mușchi nu fac altceva decât să delimiteze diferitele compartimente de la nivelul unui membru, care conține o serie de structuri vasculo-nervoase proprii.

Acest sindrom de compartiment poate fi de tip acut, care este întâlnit cel mai des în cazul traumelor, sau poate fi de tip cronic, întâlnit frecvent la oamenii cu o activitate atletică intensă.

Articolul continua mai jos

Citeste si: Rahitismul – problemă de sănătate publică: cauze, diagnostic, tratament

Ce parte/părți ale corpului sunt cele mai frecvent afectate?

În general, mai ales în cazul sindromului de compartiment acut, cel mai des afectate segmente ale organismului sunt antebrațul și gambele deoarece la acest nivel se găsesc un număr mai mare de mușchi, însoțiți fiecare de mănunchiuri vasculo-nervoase, iar probabilitatea ca unul dintre acești mușchi să funcționeze anormal este mai mare decât în alte părți ale corpului.

Cauzele sindromului de compartiment

Atunci când sindromul de compartiment este cauzat de utilizarea excesivă și repetitivă a unui anumit mușchi (atleți), putem vorbi de forma cronică a afecțiunii. Aceasta, de obicei, nu este o urgență, dar prin pierderea circulației pot rezulta daune temporare sau permanente a nervilor sau a mușchilor învecinați.

În cazul formei acute, deoarece țesutul conjunctiv care delimitează compartimentele membrelor este inextensibil, hemoragiile apărute în compartiment sau umflarea mușchilor rezultă într-o creștere foarte mare a presiunii, care împiedică vascularizația zonei respective, ce duce la moarte celulelor din acea zonă, care este insoțită de inflamație. Acest lucru este explicat prin faptul că aceste leziuni primesc un răspuns de tip inflamator datorită comprimării drenajului venos și limfatic, făcând imposibilă reîntoarcerea în circulație a apei filtrate din capilarele arteriale care ajung la țesutul în cauză și determinând formarea de edeme.

Leziunile pot fi rezultatul fracturilor localizate la nivelul gambei și a antebrațului, leziuni zdrobite, arsuri, hemoragii, puncții vasculare, compresii corporale prelungite, droguri, în principiu orice ar putea cauza inflamația mușchilor.
Există și o formă de sindrom de compartiment subacut, care este o formă mai puțin urgentă al celui acut.

Citeste si: Astmul bronșic – cauze, simptome, tratament

Simptomele sindromului de compartiment

În mod clasic, există 5 “P-uri” asociate cu simptomele acestui sindrom:

  • P-Pain – durerea resimțită este o durere de intensitate crescândă, care poate să depășească pragul durerii leziunii (traumei) inițiale. Durerea este una profundă și constantă, disproporșionată în raport cu gravitatea traumei, luând forma de crampă și se agravează de întinderea pasivă a mușchilor (de exemplu, la nivelul gambei, sindromul de compartiment acut la nivelul compartimentului anterior va fi evidențiat prin flexia plantară a piciorului, în care mușchii anteriori se relaxează și sunt alungiți pasiv, lucru care o să se manifeste cu o creștere a durerii. Se întămplă același lucru și în cazul compartimentului posterior, însă cu dorsiflexie.)
  • P – Parestezii – tulburarea senzației zonei afectate (este afectată inervația cutanată), apar senzațiile de furnicături, înțepături, amorțeli
  • P – Pulselessness – lipsa pulsului
  • P – Paloare- din cauza afectării circulației
  • P – Paralizie
    Și deseori însoțite de un al 6-lea simptom, eșecul de termoreglare.

În mod contrar, doar primele două simptome pot fi câteodată valabile în diagnosticarea acestui sindrom deoarece există multe cazuri în care pulsul este încă prezent, sau în loc de paloare, membrul se prezintă cu o culoare roz.

Tratamentul sindromului de compartiment

În cazul formei cronice de sindrom de compartiment, există două forme de tratament. Una dintre ele este una conservatoare și constă în odihna, tratamente anti-inflamatoare, decompresie manuală și menținerea membrului într-o poziție elevată.

Dacă simptomele persistă, se va interveni printr-o procedură chirurgicală care se numește fasciotomie subcutanată sau deschisă, care nu este altceva decât “tăierea” fasciei (sau țesutului conjuctiv care delimitează compartimentul) pentru a elibera presiunea la acel nivel.

Cea mai comună complicație întâlnită în urma acestei intervenții chirurgicale este aceea de insuficiență venoasă cronică, care survine din cauza afectării venelor în timpul intervenției, afectând la rândul ei întoarcerea venoasă a sângelui și cauzând în continuare edeme la acel nivel.

De asemenea, există o terapie care folosește oxigen hiperbaric, care s-a dovedit foarte utilă în cazul leziunilor sau sindroamelor de compartiment cauzate prin strivire deoarece poate reduce nevoia de chirurgie repetitivă.

Deficitele postoperatorii motorii rezultate prin tratarea sindromului de compartiment sunt tratate prin dispozitive ortotice și fizioterapie.

Lăsată netratată, forma cronică se transformă in sindrom de compartiment acut.
Sindromul de compartiment acut necesită în mod cert tratament chirurgical imediat, ca în cazul celui cronic agravat (fasciotomie) pentru a preveni creșterea presiunii și agravarea ischemiei țesuturilor (ischemia reprezintă leziunile apărute în urma întreruperii vascularizației într-un țesut sau organ).

Autor: Laura Antonia Fer

Citeste si

Urmăreşte ultimele ştiri medicale pe Youtube şi Facebook

15,937FaniÎmi place
1,090AbonațiAbonați-vă

SFATUL MEDICULUI Infecția cu virus hepatitic. Riscuri, prevenție, diagnosticare și tratament

Cele mai citite

ULTIMELE ARTICOLE

Recomandări ZM

Bolile musculo-scheletice îi afectează pe români

Bolile musculo-scheletice, precum artrita reumatoidă şi afecţiunile lombare, îngrădesc din ce în ce mai...

Ce este osteosarcomul, cea mai frecventă dintre tumorile osoase maligne

Ce este osteosarcomul? Osteosarcomul este cea mai frecventă dintre tumorile osoase maligne, reprezentând 30%...

Ciroza hepatică și alte boli avansate ale ficatului – simptome, diagnostic și tratament

Ciroza hepatică este o definiție histologică, în general, dar este bine cunoscută de toată...

Operația de ligamente – când se impune și care sunt avantajele

Ligamentoplastia (operație de ligamente) este o procedura des întâlnită, ruptură de ligamente fiind de...

Ce este trichineloza? Cauze, simptome, diagnostic, tratament

Ce este trichineloza? Trichineloza sau trichinoza este o boală parazitară, contractată de om prin...

Sindromul Sjögren – diagnostic și tratament

Dacă aţi avut simptome de uscăciune oculară sau bucală sau aţi fost diagnosticat în...