Conf. univ. Dr. Marius Papurică, Universitatea de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” Timișoara
Care sunt noutățile și ce metode utilizați în reglarea temperaturii pacientului în terapie intensivă?
Cu siguranță, atat urgentiștii cat și medicii de terapie intensivă au ca scop, în protocoalele de lucru, termoreglarea, asigurarea homeostaziei termice a pacientului. Există multiple metode binențeles pe care le utilizăm zi de zi.
Noutatea este tocmai o metodă prin care putem să reglăm temperatura pacientului și mai mult, să o și menținem la un nivel acceptat de ghidurile internaționale printr-o metodă intravasculară, o metodă fezabilă și ușor de instituit.
Practic,este vorba despre o biomanevră de rutină pentru noi în activitatea de zi cu zi. Vreau să amplific și să subliniez utilitatea managementului temperaturii și nu oricum, ci managementului unei temperaturi țintite ca dealtfel în stopul cardiorespirator, după resuscitare, ca în cazul traumatismelor, leziunilor neurologice.
Temperatura pe care o setăm este undeva la 33-34 grade C, extrem de importantă, pentru că dacă respectăm protocoalele, acordăm o șansă în plus pacienților și putem îmbunătăți recuperarea neurologică într-o stare acceptabilă, ca să spun așa, după un stop cardiorespirator resuscitat cu măiestrie de către colegii din sectorul de urgență.
Metoda de management țintit al temperaturii prin abord intravascular este o metodă modernă, o metodă care încă nu se utilizează în mod frecvent la noi în terapie intensivă, dar nici în serviciile de urgență. Prin această metodă reușim să cuantificăm temperatura pacientului, precum și să cuantificăm efectele acestei creșteri sau scăderi a temperaturii pentru că, cu siguranță, putem reduce temperatura organismului ca și în cazurile menționate mai înainte, adică stop cardiorespirator, traumă pentru protecția cerebrală, pentru neuroprotecție, dar totodată putem să menținem normotermia, adică să încălzim pacientul și să putem cuantifica nivelul de încălzire ca să nu fie periculos pentru lezarea aparatului mitocondrial și producerea unor leziuni în plus, față de cele deja existente.
Practic, de rutină,utilizăm managementul temperaturii intraoperator pentru diverse afecțiuni în mod standard, adică prin diverse metode de încălzire. Această metodă intravasculară se referă la montarea unui cateter venos central, prevăzut cu un mic balonaș, două-trei balonașe, prin care circulă ser fiziologic vehiculat de către un aparat care, pe langă faptul că monitorizează temperatura permanent intravasculară, reușește să o mențină între limite acceptabile ca să avem un efect scontat în termen cat mai scurt posibil și pe o perioadă cat mai lungă de timp.
Creșterea temperaturii peste 42 grade C se numește hiperpirexie. Hiperpirexia, pe o perioadă mai îndelungată, expune pacientul la niște modificări la nivel mitocondrial, la nivelul aparatului respirator al celulei care induc uneori leziuni.
De aceea este util, așa cum în mod curent, cand avem febră peste 40 grade C, trebuie să luăm toate măsurile a să o reducem, așa facem și noi cu pacienții din terapie intensivă, dar sunt pacienți speciali și de aceea și tratamentul este special.
Vă confruntați mereu cu noi cazuri care v-ar putea pune în încurcătură ca și medici, în terapie intensivă?
Binențeles că întotdeauna în medicină, noul îl întalnim în ceea ce privește diagnosticul sau în prezentarea clinică a unui pacient. Nici o boală a unui pacient nu seamănă cu boala altui pacient.
Și, uneori, da, există dificultăți minore, care ne solicită puțin capacitățile intelectuale și binențeles pregătirea profesională. De obicei acestea sunt apanajul unui grup de diagnostice, un grup de medici profesioniști care provin din mai multe specialități.
Deci, este o abordare multidisciplinară și aproape întotdeauna ajungem la o rezolvare, punem un diagnostic și stabilim o conduită terapeutică.
Adică lucrați în echipă.
Nimic nu se poate face fără echipă. Este fals să crezi în “Fata Morgana”. Ca și medic, nu reușești să faci totul singur. Echipa este cea care reușește dar, ca orice echipă bună, trebuie să aibă un dirijor. Și acel dirijor poate să fie un coleg sau chiar tu. Dar nici într-un caz, rezultatele bune nu sunt apanajul unei munci solitare.
Iulia Mureșan