În momentul când mergi la medic, mai ales pentru o problemă respiratorie, apar urmatoarele întrebări din partea medicului: Tuşiți cu expectorație? Cum este aceasta? Ce cantitate? Ce culoare are? Cât de frecvent eliminați? Prin definiție expectoraţia este materia expulzată din căile aeriene prin actul tusei. Acest material se numeste şi spută sau flegmă.
Acest articol are rolul de a uşura comunicarea între medic şi pacient. Când vorbim de cantitate cel mai util este ca pacientul să aibă un obiect (servețel, palmă, pahar) cu care să compare.
Contează şi perioada din zi cand apare și frecvența acesteia: rară, frecventă, dimineața, noaptea, fără a avea un anume ritm. Pacientul trebuie sa anunțe medicul dacă frigul, o anumita pozitie a corpului, sau de efortul fizic declanşează tusea cu expectorație.
Aspectul şi culoarea au un rol în diagnostic extraordinar de mare.
Pacientul ar trebui să cunoască dacă sputa este clară sau tulbure, opacă, daca are aspectul unei spume, aerată, ca albuşul bătut înainte să se faca frişca. Dacă e vâscoasă sau lichidă, dacă există puroi în ea simbolizând o infecție bacteriană (acest lucru se poate deduce prin culoare dacă e verde sau galbenă). Prezența sângelui este un semn alarmant pentru pacient! Motivul principal al apariției acesteia este o tuse puternică, ca urmare a distrugerii vaselor de sânge subțiri ale mucoasei respiratorii. Sputa cu cheaguri de sânge sau hemoptizie indică o boală gravă și necesită o examinare atentă.
Flegma poate spune multe despre starea de sănătate și despre aerul pe care îl respiră o persoană. În cazul minerilor, sputa neagră este separată datorită pătrunderii constante a prafului de cărbune în plămâni, ducând la pneumoconioză.
Natura sputei oferă medicului informații importante despre starea de sănătate a pacientului. Totuşi pentru a avea un diagnostic exact, i se solicita pacientului să elimine expectorația într-un recipient. Acest lucru se realizează într-un cabinet medical sub instrucțiunile medicului. Examinările microscopice și testele de laborator îl ajută să pună diagnosticul afecțiunilor tractului respirator și să identifice agenții patogeni care au provocat dezvoltarea infecției.
Pacientul ar trebui şi să țină minte gustul pe care l-a simțit când a tuşit, deoarece poate sublinia aspecte importante.
Am tot discutat de cazurile patologice când este prezentă sputa, dar aceasta este prezentă, de asemenea, în starea normală, deoarece fără ea bronhiile ar fi acoperite cu impurități și funingine din interior și ar fi într-o stare de inflamație constantă. Cantitatea de spută este de la 10 la 100 ml pe 24 de ore. Poate conține un număr mic de celule leucocitare, dar nu ar trebui detectate nici fibrele țesutului pulmonar, nici celulele atipice, nici bacteriile din acesta.
Autor: Morari Octavia