Transplantul renal este o procedură chirurgicală ce presupune înlocuirea unui rinichi ce nu mai funcționează propice cu unul sănătos, ce poate aparține atât unei persoane aflate în viață, cât și uneia decedate. Localizarea rinichilor se poate face cu ușurință, aceștia aflându-se chiar sub cutia toracică, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Rinichii sunt de mărimea unui pumn și rolul lor principal în organism este de a filtra și elimina “deșeurile”, care părăsesc organismul prin urină.
Când se face transplantul renal?
Atunci când rinichii nu mai funcționează normal, iar nivelurile crescute de toxine afectează bunul mod de circulație al sângelui, se produce insuficiența renală. Riscul de insuficiență renală crește odată ce pacientul are deja una dintre urmatoarele boli:
- diabet
- hipertensiune arteriala cronică, necontrolată
- gromerulonefrită cronică
- rinichi polichistic
Cum alegem între transplant și dializă?
Odată ce rinichii nu mai sunt apți pentru funcția de filtrare a sângelui, măsurile ce se impun pentru menținerea în viață a pacientului sunt transplantul sau dializa. Dializa reprezintă procedura prin care sângele este curățat în alte moduri decât cel folosit de organismul nostru. Există 2 tipuri de dializă:
- hemodializa – sângele este scos printr-un filtru din organism, este curățat, apoi se readuce în vase
- dializa peritoneală – sângele se curăță de toxine în interiorul organismului, cu ajutorul unui lichid pus în abdomen ce absoarbe resturile toxice, urmând ca lichidul să fie eliminat
Fiecare dintre cele două modalități de tratament are avantaje și dezavantaje, însă când vine vorba de a o alege pe cea potrivită pentru un pacient, se va ține cont de următoarele aspecte:
| Transplantul se asociază cu: | Dializa este mai indicată în caz de: |
| o calitate a vieții mai bună | vârstă înaintată |
| risc mai scăzut de deces | boli de inimă severe |
| mai puține restricții alimentare | cancer(în curs de tratament sau tratat recent) |
Riscurile asociate transplantului renal
Unele forme de boală pot reveni chiar și după transplant, acesta fiind un risc mai puțin avut în vedere atunci când viața pacientului depinde de o intervenție rapidă. Riscurile privind sănătatea pacientului sunt cele legate de procedura în sine, de posibilitatea ca organismul gazdă al noului organ să nu primească transplantul sau să nu raspundă bine la medicamentele ce vor fi luate după intervenție, pe o perioada lungă de timp.
Cum știm dacă putem fi beneficiari ai unui transplant?
Înainte de a ne supune unei astfel de intervenții este important să știm dacă organismul nostru este suficient de sănătos pentru a rezista atât la procedura în sine, cât și la medicamentele ce vor fi administrate pentru o perioadă lungă de timp după aceasta. Pacientului i se va face un examen clinic, care va fi completat apoi cu investigații imagistice( precum CT, RMN) și teste de sânge.
Care este timpul de așteptare pentru un transplant renal?
Întrucât numărul de persoane care au nevoie de un transplant îl depășește cu mult pe cel de rinichi disponibili, lista de așteptare continuă să crească. Uneori poate fi vorba chiar de ani de zile până la găsirea unui donator disponibil. Mai mult decât aseasta, rinichiul donatorului trebuie să fie compatibil cu organismul primitorului, adică să fie acceptat și să funcționeze bine. Se întâmplă adesea ca membrii aceleiași familii să fie donatori compatibili, însă au fost înregistrate și cazuri în care rinichii au fost primiți cu succes de la prieteni, colegi de serviciu sau membri ai aceluiași grup religios.
Cum trebuie să ne pregătim înainte de un transplant?
În cazul în care am fost selectați pentru a primi transplantul renal sau ne aflăm pe lista de așteptare, este important să acordăm o atenție deosebită stării noastre generale de sănătate. Atât exercițiile regulate, cât și o dietă echilibrată vor ajuta organismul să facă față mai bine intervenției și chiar mai mult, vor susține recuperarea acestuia. Este important, de asemenea, ca medicamentele să fie luate așa cum a fost prescris de către medic, iar dacă nu suntem siguri că am înțeles pe deplin cum și când să le luăm, să mai întrebăm încă o dată medicul care se ocupă de noi.
Ioana-Mădălina Babliuc