Rahitismul – problemă de sănătate publică: cauze, diagnostic, tratament

Rahitismul, contrar așteptărilor multor părinți, reprezintă o afecțiune destul de răspândită  în rândul populației pediatrice, iar statisticile din România confirmă această realitate alarmantă: 1 copil din 5 prezintă semne ale rahitismului. Ca urmare a acestui fapt, este necesară o bună informare în ceea ce privește cauzele acestei boli, manifestările care ne semnalează prezența acesteia, dar și conduita terapeutică în aceste cazuri.

Cauzele care pot determina dezvoltarea rahitismului sunt multiple și au în centru metabolismul vitaminei D. Atunci când această vitamină este insuficientă, în timpul perioadelor de creștere, crește și riscul instalării bolii. Vitamina D poate fi procurată din alimentație (lactate, brânzeturi, ouă, pește, ș.a.), dar o cantitate considerabilă este sintetizată și de organism, în piele. Condiția pentru ca această sinteză să aibă loc este expunerea la razele solare (atenție, nu este recomandată expunerea excesivă, fără protecție adecvată!).

Astfel, putem deja deduce că acei copii a căror alimentație nu este una corespunzătoare, copiii crescuți în medii poluate, unde accesul radiației solare este limitat, copiii care nu sunt încurajați să se joace în aer liber au un risc mai mare de a deveni rahitici. De asemenea, dacă în timpul sarcinii mama a avut o dietă săracă în vitamina D, riscul fătului de a dezvolta rahitism congenital este crescut. Există și câteva forme de rahitism cu transmitere genetică, dar acestea sunt extrem de rare. Mai mult, bolile care împiedică absorbția corespunzătoare a alimentelor la nivelul intestinului (bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă, fibroza chistică), dar și bolile de rinichi pot fi cauze ale rahitismului.

Când trebuie să ne punem problema existenței rahitismului?

- Articolul continua mai jos-
  • Atunci când observăm o întârziere în creștere comparativ cu ceilalți copii de aceeași vârstă
  • Atunci când există o întârziere a achizițiilor motorii (de exemplu, întârziere a mersului)
  • Atunci când copilul se plânge de slăbiciune musculară
  • Atunci când copilul acuză dureri osoase (la nivelul coloanei vertebrale, membrelor, bazinului); cu toate acestea, durerile nu sunt un simptom specific, ele pot fi chiar absente
  • Atunci când sunt vizibile modificări osoase (membre inferioare în X sau 0, proeminențe ale coastelor – ”mătănii costale”, evazarea toracelui în partea inferioară, lățirea articulației mâinii – ”brățara rahitică”, întârzierea apariției dinților, fruntea bombată, oasele craniului mai puțin dure, întârzierea închiderii fontanelelor – acele regiuni ”moi” de la nivelul craniului bebelușilor, care permit dezvoltarea creierului acestora, dar care trebuie să se închidă după o anumită perioadă de timp)

În toate aceste situații mai sus enumerate, este extrem de importantă prezentarea la medicul de familie, care, ulterior, dacă suspiciunile dumneavoastră sunt îndreptățite, vă va recomanda consultul unui medic pediatru.

Există un tratament eficient în cazul rahitismului?

Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât tratamentul inițiat este mai eficient și rata de prevenire a complicațiilor este mai bună. Majoritatea cazurilor necesită tratament cu vitamina D și calciu. Este necesară recomandarea și supravegherea unui medic, întrucât nici excesul vitaminei D nu este benefic pentru organism.

Cătălin-Vasile Munteanu

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari