Infarctul miocardic acut apare atunci când o parte din inimă este lipsită de oxigen din cauza blocării unei artere coronare. Arterele coronare alimentează mușchiul inimii (miocardul) cu sânge oxigenat. Fără oxigen, celulele musculare care servesc artera blocată încep să moară, rezultatul fiind infarctul.
FACTORII DE RISC în cazul unui infarct miocardic
Factorii de risc dobândiți: sunt cauzați de activitățile din timpul vieții. FUMATUL este principalul factor de risc, stresul, hipercolesterolemia, sedentarismul, obezitatea, diabetul zaharat și consumul de alcool.
Factorii genetici: aceștia nu pot fi schimbați, dar pot fi îmbunătățiți prin îngrijiri medicale și un stil de viață sănătos.
Care sunt SIMPTOMELE pentru infarctul miocardic?
Debutul brusc al durerii în partea stângă, cu iradiere în tot toracele, în umărul stâng, pe mână până la degetul mic, cu iradiere în mușchii spatelui, uneori în stomac. Infarctul inferior poate da și simptomatologie de tip vegetativ precum greață, vărsături, astfel că, de multe ori, infarctul inferior poate fi confundat cu o indigestie;
– Dificultăți de respirație;
– Senzația lipsei de aer;
– Transpirații reci;
– Amețeli, slăbiciune sau oboseală inexplicabilă;
– De obicei durerile în timpul unui efort fizic, dar pot apărea și în repaus.
Tratament
Dr. ADRIANA NICA, managerul Spitalului Universitar de Urgență București, explică tratamentul care se aplică pentru infarctul miocardic.
În cazul infarctului miocardic, cu cât pacientul se prezintă mai repede la medic, cu cât diagnosticul este precoce, cu atât șansele de vindecare și de supraviețuire, dar și șansele ca pacientul să-și reia activitatea de dinainte de infarct sunt foarte mari.
Datorită medicinii moderne și cardiologiei intervenționale, dacă pacientul se prezintă la spital în primele 6 ore de la debutul acestei dureri, el este dus în sala de angiografie, i se face coronarografie (dacă nu are contraindicații) prin care se evidențiază clar care arteră din mușchiul inimii a fost obstrucționată de către un tromb și a produs infarctul, iar dacă leziunea este greftabilă (adică se pot monta stenturi) se practică așa numita angioplastie.
Dacă leziunea este mare sau există leziune de trunchi brahiocefalic, cel mai probabil pacientul va necesita o intervenție chirurgicală pe cord deschis.
Este important, deci, să rețineți: cu cât perioada de la debutul bolii și până când vă prezentați la spital este mai scurtă, cu atât șansele de vindecare și de a avea apoi o viață normală sunt mai mari.