Emoții puternice i-au cuprins pe prietenii lui Marius Giurea, la aflarea morții acestuia. Există indicii că ar fi vorba de sinuciderea unui asistent medical care, în ultimii ani, a trăit coșmarul unei boli cumplite.
Sinuciderea unui asistent medical – un eveniment anunțat?
În urmă cu exact o lună Marius Giurea a inițiat o discuție pe facebook cu mine, o discuție care prefigura un posibil gest capital al acestuia: „Am gâtul rupt, nu mai am discuri intervertebrale la cervicală. Un pistol de-aș avea!”. L-am îndemnat atunci să nu cedeze, să se gândească la fiica lui, pe care o iubea enorm, să lupte – așa cum luptase și până atunci – cu boala (și, adeseori, cu sistemul medical)… Și i-am urat sănătate. Și mi-a răspuns: „Da, în altă existență!”. Cu doar 48 de ore înainte de Ziua Internațională a Asistenților Medicali (12 mai), Marius Giurea a cedat și, conform primelor date strânse de anchetatori, și-a injectat în venă o substanță necunoscută. Sinuciderea unui asistent medical pornește, în aces caz, de la o boală cumplită.
Boala și moartea îi aleg pe cei mai buni
E o constatare tristă, dar parcă se adeverește tot mai des: boala și moartea îi aleg pe cei mai buni dintre noi. Marius Giurea avea 49 de ani, era argeșean și a lucrat ca asistent medical atât în România – la Spitalul din Găești -, cât și în Italia. S-a remarcat prin competențe profesionale și empatie cu pacientul, prin grija față de semenii bolnavi și blândețea cu care îi trata pe pacienți. Nu refuza niciodată pe nimeni, atunci când se cerea să rămână peste program sau să renunțe la zilele libere pentru a fi în continuare alături de pacienți.
În Italia s-a îmbolnăvit grav de o afecțiune degenerativă care i-a atacat mai întâi sistemul osos. „Am gâtul rupt, nu mai am discuri vertebrale la zona cervicală, am protuzii, coxartroză, gonartroză, spondiloză…”, mi-a înșiruit într-o zi formele pe care le lua boala care îl măcina. „La 44 de ani au început, iar acum, la 49, sunt descompus. Totul e numai durere. Dacă pot să merg 20 de pași, e bine!”. Așa am ajuns să scriem azi despre sinuciderea unui asistent medical.
Dorea să-și mai strângă o dată fetița în brațe
Atunci când boala și-a făcut simțită prezența acut, Marius Giurea s-a întors acasă, în România. Soția lui nu avea puterea să-l îngrijească, iar el nu ar fi vrut ca fiica lui să fie martoră la zvârcolirea lui în brațele bolii. Cu delicatețea care-l caracteriza, a încercat să o protejeze, deși prețul a fost cumplit. Una dintre cele mai puternice dorințe a lui, pe care încerca să o înfrâneze, era aceea de a-și mai strânge o dată fiica în brațe.
În acest context, titlul pe care l-am ales pentru acest omagiu pe care i-l aducem – Sinuciderea unui asistent medical: „Nu mai rezist!” – își devoalează întreaga încărcătură emoțională.
Marius Giurea și-a injectat în venă o substanță necunoscută, așteptând venirea îngerilor. Familia a încercat să-l ajute, a chemat Salvarea, dar el a reușit să înșele chiar și ochii lor. Iar când noaptea s-a lăsat, a făcut pasul Dincolo. „Eu nu mă duc decât Dincolo, acolo trec toate!”. Domnul să-i ierte rătăcirea și să-i dea alinare măcar acolo unde a ales singur să se ducă.
Sinuciderea unui asistent medical ar putea să treacă neobservată, la rubrica de Fapt divers a unui ziar de provincie. Sau poate nu. Poate că va trage un sistem de alarmă cu privirea la neputințele unui sistem medical în multe locuri deficitar.
Citește și Mecanismul de obținere a certificatului de încadrare în grad de handicap, explicat pas cu pas