Pericardita este o inflamaţie a pericardului, care este un înveliș subțire, format din două membrane: una externă fibroasă, pericardul parietal și alta internă, pericardul visceral– care acoperă inima. Aceste doua membrane delimitează cavitatea pericardică în care se găsește o cantitate de lichid pericardic de aproximativ 30 – 50 ml, care are o compoziție de electroliți similară sângelui, dar cu mai puține proteine.
Factorii care determină de cele mai multe ori apariția pericarditei sunt:
- a) Cauze infecțioase:
- virale (Virusul Coxsackie A si B, Virusuri hepatitice, HIV, Virusuri gripale, Virusul varicelo-zosterian)
- bacteriene (germeni Gram pozitivi și Gram negativi)
- fungice (Candida)
- parazitare (Toxoplasma gondii)
- tuberculoase (Mycobacterium tuberculosis)
- b) Cauze neinfecțioase:
- post infarct miocardic acut
- patologie neoplazică
- insuficiență renală (uremie)
- boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoidă
- c) cause idiopatice:
- nu au o cauză bine cunoscută
Pericardita – mecanism de apariție
Din punct de vedere fiziopatologic, reacția inflamatorie acută din pericardită poate produce lichid seros , purulent sau un material dens fibrinos. În pericardita virală, lichidul pericardic este seros, în cantitate mică și se resoarbe spontan. Pericardita neoplazică, tuberculoasă sau purulentă prezintă revărsate mari, exsudative, hemoragice sau cu leucocite. Acumularea lentă de lichid pericardic poate să nu determine nici un semn clinic (pericardita uscată). Semnele apar odată ce este depasită valoare de 50 ml de lichid între foițele pericardice (pericardita lichidiană).
Pericardita – semne și simptome
Pericardita uscată (lichidul pericardic nu depășește 50 ml) are tablou clinic variabil, frecvent trecând neobservată, mascată de boala de bază(cea care determină apariția pericarditei). Urmatoarele semne și simptome se pot observa:
- dispnee ( dificultăți în respirație)
- durere precordială: intensă, ascuțită, în mijlocul pieptului, se intensifică la inspir profund
- febră sau subfebrilitate
- uneori frisoane
- tuse iritativă care exacerbează durerea
Pericardita lichidiană (lichidul pericardic depășește 50 ml) are ca și manifestări:
- durere toracică intensă
- dispnee ( dificultăți în respirație) cu polipnee(respirații rapide și superficiale) sau ortopnee(ameliorarea efortului respirator prin poziționare în șezut)
- uneori disfagie( dificultăți la înghițire), disfonie(răgușeală)
- febră
- frison
- transpirații
În cazul în care lichidul se acumulează repede (este depașită capacitatea maximă a cavității pericardice) , atunci apare tamponada cardiacă. Această complicație produce o compresiune la nivelul inimii împiedicând relaxarea miocardului, ceea ce determină apariția șocului(incapacitatea inimii de a asigura circulația corespunzătoare la nivelul organelor).
Pericardita – investigații
- Electrocardiograma
- Examen radiologic
- Ecocardiografia
- Tomografie computerizată – CT
- Pericardiocenteză
Pericardita – tratament
Tratamentul va fi efectuat după evaluarea corectă a pacientului şi stabilirea etiologiei lichidului pericardic. Tratamentul este în esenţă simptomatic şi etiologic.
Tratamentul simptomatic cuprinde măsuri nespecifice: repaus la pat, medicaţie antiiflamatorie (Aspirină, Ibuprofen, Diclofenac), antalgice pentru calmarea durerii.
Articol redactat de Racu Adenlina, studentă a Facultății de Medicină Generală, UMF Cluj și reprezentantă a proiectului Medici Pentru Tine, OSM Cluj