Radioterapia în cancerul de prostată

Cancerul de prostată reprezintă a doua cea mai frecventă neoplazie întâlnită în România, incidența acestuia fiind depășită doar de cancerul mamar. În ceea ce privește mortalitatea, cancerul de prostată se află pe locul 4 după cancerul de plămân, sân și colorectal. Această diferența între incidență și mortalitate este determinată de eficacitatea metodelor de tratament pe care le avem la dispoziție.

Tratamentul cancerului de prostată poate fi local sau sistemic.

Tratamentele locale (chirurgie, radioterapie, HIFU, crioablație) se folosesc de obicei pentru pacienții cu boală localizată cu scopul vindecării pacientului. Tratamentele sistemice (hormonoterapie, chimioterapie) se folosesc în special pentru pacienții cu boală avansată pentru care tratamentul local nu mai poate acoperi toată extensia bolii și de obicei acești pacienți vor trăii restul vieții cu boala.

Dintre tratamentele locale chirurgia este cel mai des folosită, avantajele acestei metode de tratament fiind reprezentate de: rapiditate – pacientul este externat după 3-7 zile, putând fii considerat vindecat, posibilitatea de a evalua repede eficacitatea tratamentului, faptul că scoaterea prostatei tumorale nu mai pune problema rezistenței la tratament.

Dacă intervenția chirurgicală nu a reușit scoaterea întregii tumori se poate administra precoce tratament adjuvant (radioterapie). Dezavantajele chirurgiei sunt reprezentate de probabilitatea mare de afectare a funcției erectile, incontinența urinară, disfuncție sfincteriana. Pentru pacienții care din alte motive medicale nu pot beneficia de anestezie, chirurgia nu este o soluție.

- Articolul continua mai jos-

Radioterapia reprezintă a doua metodă de tratament folosită în cancerul de prostată, putând fi administrată din exteriorul pacientului (radioterapie externă sau teleterapie) sau din interiorul pacientului (brahiterapie).

Radioterapia externă se administrează cu ajutorul acceleratoarelor liniare de particule fracționat în mai multe sedințe de tratament pe parcursul a 7-8 săptămâni. La momentul efectuării scanării CT și la fiecare ședință de iradiere vezica urinară trebuie să fie confortabil plină iar rectul gol pentru o mai bună protecție a intestinului, rectului și vezicii urinare.

ricu gabriel tudorel”Înainte de prima ședință de iradiere, tratamentul este administrat unui dispozitiv “fantomă” ce va măsura și compara ce se administrează în sala de tratament cu ceea ce s-a calculat în planul de tratament. Abia după această verificare pacientul poate fi supus tratamentului în condiții de siguranță maximă. Fiecare ședință de iradiere durează între 10 și 20 minute, cea mai mare parte din timp fiind necesară pentru poziționarea pacientului și verificarea corectitudinii acestei poziționări”, a declarat Mr. medic dr. Ricu Gabriel Tudorel, medic specialist Radioterapie, Secția Radioterapie/ Centrul de Boli Oncologice al Spitalului Universitar de Urgență Militar Central.

Pe durata ședinței de iradiere pacientul nu percepe în nici un fel iradierea, nu simte durere sau senzație de arsură. Pe durata celor 7-8 săptămâni de tratament pot apărea simptome iritative sau obstructive urinare (urinări mai frecvente, senzație de imperiozitate, jenă la urinat, jet întrerupt) sau accelerarea tranzitului intestinal ce pot necesita tratament simptomatic.

Rezultatele prezentate la 10 ani de la finalizarea radioterapiei sunt similare cu cele obținute prin chirurgie, diferențe existând în ceea ce privește efectele secundare, radioterapia prezervând mai bine funcția sexuală și sfinteriană, însa cu risc de apariție a rectitei radice (sângerare de la nivelul peretelui rectului, și foarte rar fistulă rectală) pentru un procent de 2-4 % dintre pacienți.

 

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari