fbpx
Acasă Sănătate şi Prevenţie Grăsimea abdominală, risc pentru boala Alzheimer!

Grăsimea abdominală, risc pentru boala Alzheimer!

Leptina, hormonul care poate stopa senzația de foame, a fost descoperit în urmă cu 25 de ani. La acea vreme, cercetătorii au fost entuziaști, crezând că vor realiza rapid  medicamente care să permită combaterea epidemiei obezităţii.

Leptina este hormonul produs de celulele țesutului adipos și care transmite creierului mesajul de sațietate sau, dincontră, de foame.

Ceea ce a fost dovedit prin cercetări este faptul că creierul omului are o setare pentru a cantitate limitată a leptinei, o limită superioară pentru care reacționează la informația de “foame”, sau “sătul” pe care leptina i-o aduce. Acest mecanism de funcționare rămâne valabil, și decurge normal, atâta vreme cât persoana este  normoponderală și nu are grăsime abdominală!

Cu cât reprezentarea țesutului adipos crește (persoane supraponderale, obeze, cu grăsime abdominală), cantitatea de leptină secretată crește peste limita superioară acceptată de creierul uman. Apare în acest caz mecansimul de rezistență la leptină, creierul nu mai poate accesa informația de “sătul” și astfel, se vor da comenzi de încetinire a metabolismului, vor crește depozitele de grăsime, crește senzația de foame și evident, greutatea individului.

Ţesutul gras din jurul taliei – cel mai periculos pentru sănătate!

Creșterea semnificativă în greutate, cu depunere excesivă și importantă de grăsime pe abdomen și în jurul taliei, este periculoasă pentru sănătate! Specialiștii au descoperit că acest țesut gras abdominal ajunge să funcționeze ca o glandă endocrină, tulburând activitatea celorlalte organe: inimă, ficat, pancreas, crescând de asemenea și riscul de boli cardiace: hipertensiune arterială, diabet, infarct, accidente vasculare cerebrale.

Stresul, somnul și dezechilibrul hormonal ne îngrașă!

Desigur, într-o logică simplă, numărul de calorii consumate și nivelul activității fizice depuse ar trebui să se afle în relație directă cu greutatea corporală, cu menținerea acesteia în parametri optimi. Dar aceasta nu e totul. Altfel, ce simplu ar fi să calculăm un număr de calorii, să facem un număr de exerciții fizice și să controlăm greutatea!

În realitate lucrurile se complică prin calitatea alimentelor consumate, prin stresul psihic la care fiecare dintre noi este expus, dar și de modul în care fiecare dintre noi gestionează stresul, cât de mult ne lăsăm afectați de stres.

Nu în ultimul rând, trebuie să fim atenți și la somn. Și în ceea ce privește somnul, nu este de ajuns să bifăm un număr de ore, ci este extrem de important și calitatea somnului!

Ceea ce ne particularizează în lupta cu kilogramele este și “echipa” de hormoni ai fiecăruia dintre noi! Pofta de mâncare, ca și senzația de “sătul” apare prin “jocul” unor hormoni și înseamnă o reglare extrem de fină a apetitului și stării de sațietate, dar și a consumului energetic din timpul metabolizării. O debalansare a activității hormonale se va traduce prin acumularea de kilograme!

Hormonii controlează apariția stării de foame, starea de sațietate, unde anume se depune grăsimea în organism, dar, pe de altă parte, și celulele adipoase secretă la rândul lor hormoni care pot influența de cele mai multe ori, negativ sănătatea organismului, a celorlalte organe.

Grăsimea abdominală și riscul pentru Alzheimer

Dacă în cazul unor boli metabolice este necesar și un tratament medicamentos specific, iar scăderea în greutate poate fi mai anevoioasă, cele mai multe situații de îngrășare sunt cele care depind de stilul de viață. Am văzut deja că grăsimea abdominală acumulată preia rolul de glandă endocrină și produce tulburări în organism. De asemnenea, leptina care are rol în echilibrul senzației de foame – sațietate, intervine în controlul poftei de mâncare, dar are și un rol important și în procesul de învățare și al memoriei. Un nivel scăzut de leptină va determina creșterea poftei de mâncare, iar un nivel ridicat, transmite la nivelul creierului senzația de sațietate. Dintre factorii care determină scăderea nivelului de leptină: stresul, sedentarismul, odihna insuficientă, sau un somn necalitativ.

Leptina este secretată în perioada de somn profund, acel somn care ne face să ne simțim odihniți când ne trezim. În lipsa acestei perioade din timpul somnului ( somn scurt sau necalitativ, somn instalat la ore târzii etc) leptina se va secreta în cantități insuficiente; va apărea senzația de foame și implicit se va mânca mai mult. De aceea afirmația că se slăbește bine dacă se doarme bine și suficient, este adevărată!

Rezistența la leptină, care apare în cazul depășirii nivelului optim la care creierul poate recepționa mesajul transmis de acest hormon, face ca semnalele de foame transmise de creier să creeze un circuit vicios: cu cât individul este mai gras, cu atât mănâncă mai mult! Dar lucrurile sunt și mai grave, pentru că, mecanismul de rezistență la leptină este considerat un factor de risc pentru Alzheimer deoarece, în cazul persoanelor supraponderale, leptina nu-şi mai face efectul și nu mai transmite creierului senzația de sațietate, dar va afecta zonele responsabile cu memoria şi  învăţarea. Așadar, cei cu probleme de greutate, supraponderalii și persoanele cu burtă sunt mai predispuşi la Alzheimer decât cei normoponderali.

Cortizolul, hormonul stresului, îngrașă!

Cortizolul, supranumit și hormonul stresului deoarece este secretat în situațiile de stres de glandele suprarenale, are un rol semnficativ în mecanismul de apărare al organismului. Menirea cortizolului este de a da organismului un plus de energie pentru a lupta, sau a fugi de situația de stres (the fight-or-flight response). Dacă stresul se cronicizează, secreția de cortizol  este continuă, iar efectele vor fi de încetinire a metabolismului și creșterea poftei de mâncare. Există însă unele studii care atestă că acest hormon contribuie la stocarea grăsimii în zona abdomenului, cea mai periculoasă grăsime, chiar și dacă greutatea per total este normală, deoarece crește riscul de infarct, diabet, osteoporoză, Alzheimer, cancer colorectal, hipertensiune, sau anevrism cerebral.

Cum contracarăm efectul nedorit al cortizolului

Condițiile de stres, de nesomn sau somnul necalitativ, conduc la creșterea secreției de cortizol. Cortizolul va duce la creșterea poftei de mâncare, la încetinirii metabolismului, în final la acumulare de țesut adipos, creșterea greutății și, prin tulburarea echilibrului hormonal, la rezistența la leptină. Grăsimea depusă mai ales la nivelul abdomenului secretă și ea leptină, dar apare totodată și fenomenul de rezistență a creierului la leptină, care nu mai poate sesiza senzația de sațietate pe care aceasta ar trebui să o transmită. Astfel, organismului i se transmite, constant aproape, senzația de foame! Oricât ar mânca persoana respectivă, nu mai apare senzația de sațietate.

Serotonina, opusul cortizolului, este un hormon cu efect anti-stres și care suprimă pofta de mâncare. Putem obține o secreție optimă de serotonină prin  consumul de alimente bogate în complexul de vitamine B, pe care creierul îl folosește ca să producă serotonină: linte, sparanghel, spanac, nuci, semințele de floarea soarelui, drojdie. Somnul odihnitor este, de asemenea, un factor important, studii de specialitate atestă faptul că nivelul de cortizol se poate dubla după doar o singură noapte nedormită.

Urmăreşte ultimele ştiri medicale pe Youtube şi Facebook

12,932FaniÎmi place
140AbonațiAbonați-vă

SFATUL MEDICULUI Prof.Univ. Dr. Benedek Imre - Cum păstrăm inima sănătoasă?

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din domeniul medical direct pe email!

Un serviciu oferit de către Feedburner.
Politica de confidenţialitate - https://policies.google.com/privacy

Cele mai citite

ULTIMELE ARTICOLE

Recomandări ZM

Osteoartrita – tratată cu celule stem printr-o tehnică nouă

Osteoartrita - noi tehnici de tratament. Cercetătorii britanici au afirmat că o nouă tehnică...

Neuropatia diabetică, complicație periculoasă a diabetului zaharat

Neuropatia diabetică - Atenție la pierderea sensibilității la atingere la nivelul picioarelor! În mod normal, distrucția...

Infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic

Infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic - ce trebuie să știi. Despre această tehnică medicală...

Hemodializa şi fistula arteriovenoasă

Insuficienţa renală cronică presupune schimbări majore în viaţa pacienţilor şi întreaga lor existenţă se...

Radioterapia în cancerul de prostată

Cancerul de prostată reprezintă a doua cea mai frecventă neoplazie întâlnită în România, incidența...

Infecţiile urinare. Sfatul farmacistului

Continuăm seria dedicată tratamentelor medicamentoase şi a aspectelor legate de medicamente din perspectiva unui...