Poliartrita reumatoidă este, fără doar și poate, una dintre cele mai invalidante afecțiuni existente. Este o boală inflamatorie cronică autoimună, principala țintă a inflamației fiind membrana sinovială care căptușește interiorul capsulei articulare și lubrefiază articulațiile prin fluidul sinovial produs.
Această membrană reacționează la inflamație prin hipertrofie, dând naștere țesutului sinovial. Procesul provocă în timp distrugerea progresivă a cartilajului și prin caracterul proliferativ afecțiunea ajunge, în cazurile severe, să atingă oasele și alte țesuturi din vecinătate (osul subcondral, tendoanele, ligamentele).
Citeste și: Bolile musculo-scheletice îi afectează pe români. Interviu cu Preşedintele Ligii Române contra Reumatismului
Poliartrita reumatoidă – Cauze
Fiind o boală autoimună multifactorială, etiologia poliatritei reumatoide nu este cunoscută.
În mod normal, sistemul imunitar este conceput pentru a apăra organismul împotriva infecțiilor bacteriene și virale. La persoanele cu poliartrită reumatoidă, pe de altă parte, produce anticorpi care atacă membrana sinovială, provocând inflamații și dureri.
Inflamația, la rândul său, produce citokine care determină îngroșarea și creșterea volumului membranei sinoviale și afectează oasele, cartilagiile, tendoanele și ligamentele înconjurătoare. În absența tratamentului, citokinele pot provoca deformarea articulației și, în cele din urmă, o pot distruge complet.
Ipoteza cea mai credibilă susține că boala apare la indivizii susceptibili genetic atunci când sunt expuși unui eveniment sau a unui agentdeclanșator (cum ar fi un virus sau o bacterie).
Citeste și: Artrozele, cum le tratăm – 4 întrebări și răspunsuri
Poliartrita reumatoidă – Semne și simptomatologie
Semnul cel mai elocvent al prezenței sale este durerea, însoțită de tumefierea, rigiditatea și ulterior pierderea funcției articulațiilor afectate.
De obicei, dar nu întotdeauna, poliartrita reumatoidă afectează articulațiile si metric și bilateral.
În majoritatea cazurilor, debutul este insidios și gradual. Simptomele sistemice cum ar fi oboseala, febra, scăderea ponderală, mialgia, ochii și gura uscată (sindromul Sjogren secundar artritei reumatoide) și erupția cutanată pot fi asociate simptomelor articulare.
Poliartrita reumatoidă – Diagnostic
Simptomele de debut ale poliartritei reumatoide sunt similare cu simptomele de debut ale diferitelor boli reumatice și de aceea, în special în stadiile inițiale, poate fi dificil de diagnosticat. Suspiciunea diagnosticului trebuie plasată ori de câte ori una sau mai multe articulații se mențin umflate și dureroase timp de mai mult de șase săptămâni.
Poliartrita reumatoidă – Pe lângă examenul clinic, testele de laborator ajută la stabilirea unui diagnostic corect.
Se urmărește identificarea modificărilor indicilor inflamației prin intermediul unor teste specifice, cum ar fi:
- VSH
- PCR
- Factorul reumatoid
- Anticorpi anti peptid ciclic citrulinat (CCP)
- Sideremia – feritină și transferină
Unele tehnici imagistice pot fi folosite pentru a evalua prezența și severitatea leziunilor articulare, pentru a determina tipul de artrită între mai multe posibile (la diagnosticul diferential) și de a urmări în timp (monitorizare) boala.