Mononucleoza sau boala sărutului este o boală infecțioasă acută și contagioasă, provocată de virusul Epstein-Barr, EBV, care se transmite, în majoritatea cazurilor, prin salivă, din acest motiv, fiind cunoscută și ca boala sărutului.
Întâlnită frecvent la pacienții cu vârste între 15 si 35 de ani, ea se regăsește însă și în patologia copilului mic și a școlarului, fiind una dintre cele mai cunoscute afecțiuni care apare la copii, în primii cinci ani de viață.
La copilul de vârstă școlară boala se poate instala ca și consecință a utilizării în comun a jucăriilor sau a veselei contaminate, virusul putând fi transmis și prin tuse sau strănut.
Mononucleoza sau boala sărutului
Statistici: 95% din populație este afectată de mononucleoză.
Virusul Epstein-Barr (EBV) aparține familiei virusurilor herpetice, fiind un virus herpetic limfotrop, care infectează aproximativ 95% din populație, care rămâne în latență în corpul uman și care în anumite condiții poate reapărea periodic.
Prezența virusului Epstein-Barr în organism stimulează producția leucocitară, în mod specific de celule mononucleare, monocite, de obicei regăsite în număr mic în sânge, de unde și numele atribuit bolii, acela de mononucleoză.
Mononucleoza infectioasa diagnostic
Diagnosticul mononucleozei se face pe baza testelor serologice.
În majoritatea cazurilor, EBV este relativ inofensiv, manifestările clinice ale mononucleozei tind să dispară în câteva săptămâni.
Virusul Epstein-Bar are o perioadă de incubație de aproximativ patru până la opt săptămâni, dar la copiii mai mici, perioada poate fi mai scurtă.
Diagnosticarea se face pe baza datelor date clinice, a aspectului frotiului de sânge periferic şi a testelor serologice.
Boala sărutului complicații
Cea mai temută complicație a mononucleozei este ruptura de splină.
Clinic, simptomele care defines tabloul includ: astenie, slăbiciune și senzație de epuizare; febră mare, până la 39-40°C, cu transpirații nocturne; ganglionii limfatici inflamați,în special cei din gât, cei de sub axilă și cei din abdomenul inferior; dureri musculare, frisoane, pierderea apetitului, durere și edeme în jurul ochilor, inflamarea amigdalelor, dureri de cap , erupții cutanate, icter, splenohepatomegalie. Semnele și simptomele, cum ar fi febra și durerea în gât dispar, de obicei, aproape complet în 2-3 săptămâni în timp ce oboseala, inflamația ganglionilor limfatici și splenomegalia poate dura până la câteva săptămâni, de unde și ce cea mai temută complicație care poate surveni este ruptura splinei.
Pentru că și alţi agenţi patogeni cum ar fi Citomegalovirusul (CMV), Toxoplasma gondii, virusurile hepatitice etc. pot induce manifestări clinice similare mononucleozei infecţioase (sindrom mononucleozic) testele serologice însoțesc și completează de obicei tabloul clinic pentru un diagnostic de acuratețe.
Mononucleoza infectioasa tratament
Tratamentul în mononucleoză este simptomatic.
Nu există o terapie specifică pentru mononucleoza infecțioasă, deoarece antibioticele sunt inutile atunci când vine vorba de combaterea infecțiilor virale. Terapia se bazează în schimb pe repaus la pat, odihna fiind deseori subestimată ca parte a procesului de vindecare. În prima lună sunt de evitat activitățile fizice și sportul din cauza splenomegaliei (splină mărită) și a riscului de rupere a splinei.
Medicamente analgezice care conțin paracetamol sau ibuprofen pot ajuta la reducerea durerii și a febrei. Se recomandă evitarea administrării de aspirină copiilor sau adolescenților, deoarece este legată de sindromul Reye, o complicație rară, dar potențial letală.
Prima intervenție de urologie robotică efectuată în sistemul medical privat din România