Tulburarea cognitivă este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate în rândul persoanelor peste 60 de ani. Se estimează că până la 20% din populaţie, după vârsta de 65 de ani, prezintă deficit cognitiv. În timp, 15% dintre vârstnicii cu tulburări cognitive sau deficit cognitiv ajung să dezvolte boala Alzheimer, cea mai comună formă de dementă.
Boala Alzheimer, problemă de sănătate publică
Odată cu creşterea speranţei de viaţă a populaţiei se constată înmulţirea cazurilor de tulburări cognitive. Iar pe măsură înaintării în vârstă, riscul de evoluţie spre dementa este în creştere. Drept urmare, tot mai mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi cu boala Alzheimer peste tot în lume.
La nivel mondial sunt mai mult de 35 de milioane de oameni cu dementă, dintre care 25% sunt în Europa, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Europa de Vest este regiunea cu cel mai mare număr de pacienţi diagnosticaţi cu dementă, fiind de două ori mai frecvenţă la femei decât la bărbaţi.
Un studiu publicat în 2015 situează România pe primele locuri în Europa în ceea ce priveşte prevalenta demenţei, cu un număr total de peste 270.000 de cazuri, din care numărul femeilor este aproape dublu faţă de bărbaţi.
Tulburarea cognitivă, cunoscută şi că deficit cognitiv sau declin cognitiv, afectează atât calitatea vieţii pacientului, cât şi a familiei şi, în timp, a societăţii. Iar când se ajunge la boala Alzheimer, în mod clar, pacienţii diagnosticaţi cu această maladie au o calitate a vieţii foarte scăzută. În plus, familiile lor trebuie să facă eforturi enorme pentru a le oferi acestor pacienţi îngrijire, supraveghere şi un mod decent de trăi.
Deficit cognitiv – Cum îl recunoaştem?
Primele semne pentru deficit cognitiv minor sunt: uitarea unor evenimente recente, repetarea unor întrebări, găsirea cu dificultate a cuvintelor, tulburări de concentrare şi de atenţie. În timp, manifestările deficitului cognitiv pot evolua către o formă de dementă.
Este esenţial ca aceste tulburări cognitive incipiente să fie recunoscute, diagnosticate şi tratate cât mai devreme. Din păcate, de cele mai multe ori pacienţii nu-şi dau seama că au o problemă de memorie, însă familia şi cei din jurul lor pot observa modificările şi îi pot îndruma către medic.
Cum se instalează boala Alzheimer?
În prezenţa unor factori genetici (prezenţa genei APOE-4), factori constituţionali şi factori de mediu, deficitul cognitiv poate provoca neurotoxicitate, acumulări de plăci amiloide în creier şi în final boala Alzheimer.
Printre factorii de risc care duc la instalarea bolii Alzheimer se numără:
- Stresul oxidativ
- Boli vasculare: ateroscleroza, hipertensiune arterială, accident vascular cerebral
- Traumatisme cerebrale
- Obezitatea
- Fumatul
- Rezistenţa la insulina/diabetul
- Dislipidemia
- Inflamaţia cronică generalizată
Toate acestea creează condiţii favorabile pentru accelerarea instalării declinului cognitiv şi în cele din urmă a dementei. De ce? Pentru că aceşti factori de risc provoacă pierderi neuronale, adică se pierd sinapse şi neuroni, şi acumulări de plăci amiloide în ţesutul cerebral. Toate acestea au efect neurotoxic şi duc la reducerea volumului creierului său atrofie cerebrală, ce poate fi vizualizata prin investigaţii imagistice de tip tomografie computerizată (TC) sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN).
Boala Alzheimer se caracterizează prin:
- Pierderi de memorie
- Tulburări de limbaj
- Tulburări de personalitate
- Tulburări de comportament
- Agitaţie
- Tulburări de somn
- Halucinaţii
Durata medie de viaţă a unui pacient diagnosticat cu boala Alzheimer este între 8 şi 10 ani.
Alte articole: