Medici militari argeșeni, în satele României. O campanie în care medicii Spitalului Militar din Piteşti au făcut voluntariat în sate izolate a adunat poveşti impresionante. Bătrâni care le-au cerut doctorilor o cană cu apă sau oameni bolnavi care se îngrijeau unii pe alţii şi au dat astfel lecţii de omenie i-au marcat pe cei care au participat. În multe locuri, doctorii au improvizat dispensare în şcolile din comune, iar acolo unde nu s-a putut, au mers acasă la bolnavi. De multe ori, pe jos, prin noroi.
Medici militari argeșeni, în satele României. „M-a impresionat mult o bătrână la care am mers acasă pentru că era paralizată. Nu se putea deplasa la şcoala transformată de noi în dispensar, aşa că am decis să o vedem. Era singură. Avea copii, dar erau la muncă la câmp. Muştele erau aşezate pe ea şi, după ce am consultat-o, am întrebat-o dacă mai vrea ceva, iar ea mi-a cerut o sticlă cu apă. Avea una acolo în cameră, dar putea doar să se uite la ea pentru că nu se putea întinde la ea”, povesteşte colonelul doctor Gheorghe Tudor, unul dintre medicii din campanie.
Medicina s-a schimbat, nu şi satele României
Medici militari argeșeni, în satele României. Doctor şi în regimul comunist, colonelul Tudor spune că satele din România nu i s-au părut schimbate şi a constatat cu amărăciune că medicina s-a dezvoltat, dar locuitorii nu ştiu asta. Toţi cei care au fost consultaţi erau văzuţi de medici şi aveau tratamente corecte, dar mulţi dintre ei nu mai reveneau la controale. Alţii au fost chiar diagnosticaţi pe loc. Un alt caz care i-a impresionat pe medici a fost cel al două bătrâne trecute de 80 de ani. Cea venită în calitate de aparţinător era la fel de bolnavă ca şi cea pe care o adusese la consultaţie. Din păcate, doctorul care a văzut-o şi-a dat seama pe loc că femeia suferă de cancer la sân într-o formă gravă şi că nu va mai putea fi un sprijin pentru sora ei.
Medici militari argeșeni, în satele României. „Am mers mult pe jos. Nu am fost doar în Argeş, ci şi în Dâmboviţa sau Vâlcea, iar acolo unde ambulanţa nu a mai putut intra, am luat aparatura în spate şi ne-am dus prin case, chiar dacă asta a însemnat să parcurgem kilometri. A fost un voluntariat şi l-am dus până la capăt. Partea cea mai grea şi care nu se spune despre noi, doctorii, este aceea că a fost imposibil să nu ducem poveştile cu noi acasă, tristeţile, bolile şi necazurile pacienţilor. Ştiţi, un medic nu e un robot, deşi mulţi ne văd aşa. Nu terminăm programul la ora 16 şi apoi ne rupem de tot, ci tresărim de fiecare dată când sună telefonul”, mai povesteşte medicul Gheorghe Tudor.
………….
Citește mai mult despre campania medicilor militari piteșteni