Cancerul de prostată (CP) este cea de-a treia cauză de deces în rândul bărbaţilor, după cancerul pulmonar şi cel colorectal. Anual, 2000 de bărbaţi români îşi pierd viaţa ca urmare a acestei afecţiuni.
Un diagnostic precoce pentru cancerul de prostată înseamnă creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii acesteia
O mai bună informare şi comunicare în cadrul familiei pot contribui la depistarea bolii într-un stadiu localizat. Pacientul va fi, de cele mai multe ori, ţinut sub o supraveghere activă din partea medicului.
„În Europa, un bărbat din zece va dezvolta, la un moment dat în cursul vieții, cancerul de prostată. De aceea, orice bărbat cu vârsta de peste 50 de ani sau chiar de 45 de ani, în cazul celor care au persoane diagnosticate cu cancer de prostată în familie, ar trebui să facă anual testele specifice CP – un tușeu rectal și o analiză de sânge pentru determinarea valorii antigenului specific prostatic (PSA). Atunci când apar deja simptomele precum disconfortul urinar, sânge în urină sau chiar durerile osoase, înseamnă că afecţiunea este într-un stadiu mai avansat. Din fericire, pacienţii români au la dispoziţie multiple posibilităţi de tratament, pe care le pot alege împreună cu medicul specialist, indiferent de stadiul în care este diagnosticată boala” a declarat Conf. Dr. Laurenția Galeș, medic primar oncologie medicală – Institutul Oncologic “Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti.
Ce trebuie ştiut despre cancerul de prostată
Boala avansează lent, iar evoluția sa este influențată de concentrația de testosteron (hormon masculin) din corp. Aceasta determină dezvoltarea celulelor canceroase şi evoluția (progresia) bolii. De la stadiu localizat (stadiul I), la local avansat (stadiile II şi III), către stadiul metastatic și metastatic rezistent la castrare (stadiul IV).
Alegerea tratamentului adecvat depinde de mai mulţi factori. Stadiul bolii, potențialele afecțiuni asociate, vârsta pacientului, eventualele opțiuni terapeutice anterioare şi nu în ultimul rând preferinţele pacientului. Astfel, pentru stadiile I şi II în cancerul de prostată, în funcţie de cât de accelerată este evoluţia cancerului de prostată, medicul oncolog poate recomanda monitorizarea stării de sănătate a pacientului prin vizite medicale regulate, iar eventuala inițiere a tratamentului va lua în calcul atât potențialele beneficii ale terapiei cât şi modul în care aceasta poate menține calitatea vieții pacientului.
Pentru stadiul III în cancerul de prostată, „avansat local”, opţiunile de tratament sunt radioterapia, îndepărtarea chirurgicală a prostatei, sau terapia hormonală, iar medicul oncolog va opta în recomandarea uneia dintre acestea în funcţie de valorile testului PSA și istoricul bolii până la acel moment.
Cancerul de prostată în stadiul IV sunt considerate „cancere avansate la distanţă” și reprezintă ultimul stadiu de boală, în care tumora s-a răspândit în organism.
Intervenţia medicală poate fi chirurgicală sau medicamentoasă, decizia urmând a fi luată de medic în funcţie de localizarea tumorilor. În acest stadiu este importantă localizarea metastazelor și urmărirea evoluţiei acestora în timp. Evaluarea constantă a PSA și a testosteronului. Orice modificare poate însemna agravarea bolii și poate necesita noi intervenții terapeutice. Monitorizarea se face prin investigații imagistice (IRM= imagistică prin rezonanță magnetică, CT= tomografie computerizată, scintigrafie). Acestea pot fi accesate de pacienţi gratuit, la recomandarea medicului oncolog. Dar și prin intermediul unui program dedicat de suport al pacienților cu cancer de prostată aflați în progresie.
„Pentru stadiul IV al cancerului de prostată, dacă nu se observă o îmbunătăţire a stării pacientului ca rezultat al opţiunilor terapeutice clasice, avem la dispoziţie hormonoterapiile inovatoare și chimioterapia. Utilizarea corectă a acestora și în etape va prelungi supraviețuirea pacientului, cu o calitate a vieții bună. Alegerea primei terapii este importantă și trebuie să fie rezultatul colaborării dintre pacient și medicul oncolog. Acesta va lua în calcul preferința pacientului pentru un tratament oral sau pentru cel injectabil tip chimioterapie. Istoricul de tratament și boală, agresivitatea acesteia, afecțiunile asociate și medicația concomitentă, vârsta pacientului și starea sa fizică”, a declarat Conf. Dr. Laurenția Galeș.
Citește și: