Prof dr Dan Dumitrașcu este Președintele Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie, Vicepreședintele Societății Române de Medicină Internă, Membru corespondent al Academiei de Științe Medicale, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”. A publicat 20 de cărți de specialitate, peste 200 de studii în reviste medicale din țară și din străinătate și este o personalitate marcantă în domeniul neurogastroenterologiei. Într-un interviu în exclusivitate, prof dr Dan Dumitrașcu răspunde unei teme majore: posibilități de tratament în bolile ficatului.
Bolile ficatului – Ficatul gras – cea mai frecventă patologie hepatică
Ziar Medical – Domnule prof dr Dan Dumitrașcu, bolile ficatului afectează o bună parte a populație și, din păcate, nu doar cea de vârstă înaintată. Care este cea mai frecventă patologie hepatică, în zilele noastre?
Prof dr Dan Dumitrașcu – La Congresul european de Hepatologie de la Paris s-a făcut o statistică a bolilor hepatice în Europa, iar mie mi-a fost rușine că sunt român. România era pe primul loc în lume la ciroză, la mortalitate prin ciroză, la hepatită C. Era a doua sau a treia, în Europa, după Grecia sau Italia, în hepatita B, și era a doua la mortalitate de boli hepatice, după Lituania. În top, dar nu era de mândrie. Bolile ficatului cele mai frecvente din Europa sunt cele cauzate de virusul hepatic, de alcool și de grăsime.
Până în urmă cu 10 ani, hepatitele virale B și C erau problema majoră.
În ultimii ani, hepatita B este bine ținută sub control prin tratamente orale simple, care presupun administrarea de tablete o dată pe zi. Boala nu se vindecă, dar e ținută sub control. Hepatita C beneficiază de un tratament absolut spectaculos și de importanță istorică – acum se vindecă 99% din hepatite. E meritul statului nostru că a pus la dispoziție, dificil dar treptat și cu succes, terapia aceasta. În câțiva ani, zecile și sutele de români cu hepatită C vor vorbi la trecut despre această boală. În România avem cam 3%-4% hepatită C și cam tot atâta hepatită B. Sunt mici variații între județe. La Cluj frecvența este de nivelul Europei de Vest, dacă te duci în Maramureș sau în Tulcea, frecvența e de nivel de Asia.
Suferințele alcoolice nu mai sunt așa de importante, pentru că lumea începe să bea mai temperat.
Avem un grup de alcoolici, dar nu mai e aceeași frecvență ca atunci când mi-am început eu cariera. Bomba în patologia hepatică este ficatul gras. 30% din populația țării are ficat gras. Aproape toți diabeticii au ficat gras. Toți obezii au ficat gras, dar sunt și oameni slabi care au ficat gras. Răspunsul corect la întrebare, ficatul gras este cea mai frecventă boală hepatică; dar ficatul gras nu e o boală unică, este un spectru de boli.
Ficatul gras pornește de la infiltrarea ficatului, așa zisa steatoză, echivalentul acelui foie gras pe care îl mâncăm cu plăcere.
Acest foie gras la oameni nu este bun deoarece produce inflamație. Ajungem să vorbim de steato-hepatită nealcoolică. E ca o hepatită, nu e virală, nu e nici alcoolică, dar este dată de grăsime. După paradigma pe care am văzut-o și în alte părți – că inflamația poate să ducă la cancer – și aici inflamația ficatului poate duce la fibroză. Și atunci vorbim de ciroză produsă de ficatul gras sau vorbim de cancer – cancer hepatic la ficatul gras.
În România nu prea avem astfel de situații, dar în Statele Unite, ficatul gras este una din condițiile de transplant hepatic. Noi nu avem atât de mulți grași-grași ca în America, dar avem mulți grași. Ficatul gras îl întâlnim zilnic, și în clinică și pe stradă, sub diverse forme: unii doar cu grăsimea, alții cu inflamația, mai puțini cu forme avansate.
Bolile ficatului – Nevoia intrinsecă de hepatoprotecție
Ziar Medical – În contextul acestei patologii, pe care ați amintit-o aici, care sunt pacienții care necesită hepatoprotecție?
Prof dr Dan Dumitrașcu – Ce facem cu pacienții cu ficat gras? În primul rând să îi punem să slăbească, să îi punem să mănânce hipocaloric. Dar nu este destul, pentru că de multe ori ficatul gras apare și la oameni slabi; sunt tulburări genetice enzimatice în mecanismul de sinteză a colesterolului. Acesta se depune apoi în ficat. Degeaba ținem regim, regimul reduce grăsimile din sânge sau din ficat cu 20%, ceea ce nu este suficient. E nevoie de reducerea grăsimii din ficat.
Una dintre modalități este folosirea a ceea ce în românește se cheamă hepatoprotectoare.
Acestea sunt medicamente despre care există credința că ameliorează ficatul. Numele nu este tocmai corect pentru că hepatoprotector ar fi ceva care protejează ficatul să nu se îmbolnăvească. Ori oamenii iau aceste hepatoprotectoare când deja au ficatul gras. Dacă sunt sănătoși, nu prea iau.
Ziar Medical – Cât de importantă este doza de silimarină, în tratamentul afecțiunilor hepatice?
Prof dr Dan Dumitrașcu – Silimarina nu este singurul hepatoprotector. Silimarina este un medicament util, cu extract vegetal. A trebuit să vină un coleg din Italia să îmi spună că România este una dintre cele mai mari producătoare de silimarină din Europa sau chiar din lume. Eu personal nu am văzut câmpuri din planta din care se extrage silimarină, dar italianul știa că foarte multe plante din care se extrage silimarină se găsesc în România.
Doza corectă este după indicații, este greu să recomand. Există firme care au preparate ce se administrează de două ori pe zi, altele care se dau de trei ori pe zi. Există oameni care au nevoie de doză dublă. Eu aș individualiza doza și aș lăsa-o pe mâna medicului și aș descuraja oamenii să se trateze ei înșiși.
Bolile ficatului – Prof dr Dan Dumitrașcu: „Hepaprotectoarele se administrează cu recomandarea medicului curant”
Ziar Medical – Ce produse recomandați, în astfel de afecțiuni?
Prof dr Dan Dumitrașcu – Noi avem la dispoziție un spectru larg pentru bolile ficatului. De preferat ar fi acele medicamente care se adresează cauzei. Dacă este o suferință cauzată de o infecție virală, tratăm virusul, acolo unde se poate. În cazul alcoolului e tratamentul comportamental, să se lase de alcool. De obicei răul e făcut. O hepatită alcoolică acută se tratează cu abstinență, dar în caz de ciroză se tratează complicațiile cirozei, e ireversibilă. În ceea ce privește ficatul gras, sunt diferențieri între steatoză hepatică și steato-hepatită. Dacă steatoza hepatică este prezentă, dar nu e și inflamație, este logic să dăm medicamente care să stimuleze procesele antioxidante. Popular, le putem spune regeneratoare. Acum să nu ne așteptăm că ficatul se regenerează ca și coada șopârlei, dar o ameliorare a metabolismului intra-hepatic se poate obține cu preparate de natură antioxidantă. Acestea sunt utile.
În ceea ce privește tratamentele hepatoprotectoare, stabilizatoare ale membranei celulei hepatice, acestea au principala indicație la acei pacienți cu probe hepatice alterate, adică transaminaze mari. Aceasta este prima indicație și a silimarinei.
Există o rezervă, pentru că noi, în medicină, suntem obișnuiți să lucrăm cu dovezi. Având în vedere că spectrul acestor boli este foarte puțin delimitat, există mari dificultăți în a crea studii convingătoare. De multe ori, medicii administrează medicamente hepatoprotectoare din dorința de a oferi pacientului o protecție, chiar dacă lipesc studii convingătoare. Noi facem în acest domeniu o terapie mai degrabă empirică. Dar atât pacientul o așteaptă, și noi avem nevoie ca la șah să mutăm, să prescriem ceva pacientului.
Sunt diverse studii pentru diverse preparate care arată utilitatea, reducerea permeabilității membranale, reducerea bacteriilor de inflamație, regenerarea hepatică. Sunt studii atât experimentale, pe animale, cât și clinice, pe oameni, care arată superioritatea acestui preparat.Însă aceste preparate trebuie lăsate la mâna medicului curant și aș descuraja autoadministrarea de medicamente.
Te poate interesa și: