Oncologia pediatrică are nevoie de un spital propriu – clamează specialiștii, care vor să atragă atenția asupra faptul că, totuși, copilul nu este „un adult mai mic” și că uneori modalitățile de abordare a bolii și a pacientului trebuie făcute diferit, într-un spațiu dedicat anume micilor bolnavi. În acest contet, Asociaţia „Dăruieşte Viaţă” a anunțat în aceste zile că va construi primul Spital de Oncologie şi Radioterapie Pediatrică din România.
Asociaţia a strâns în doi ani 8 milioane de euro de la peste 200.000 de donatori şi peste 1.500 de companii s-au alăturat celui mai ambiţios proiect din România ultimilor 30 de ani, realizat de societatea civilă, exclusiv din donaţii şi sponsorizări.
Despre însemnătatea unui demers de asemenea proporții, dr. Cristian Scurtu, șeful secţiei de Oncopediatrie a Spitalului Marie Curie, avea să spună:
„Ani de zile ni s-a spus nu, domnule, oncologia trebuie să stea în institutul nu ştiu care, dar, vedeţi, toate institutele sunt de adulţi şi colegii care operează acolo încet-încet s-au lămurit că noi am avut dreptate, susţinând că pentru a îngriji un copil trebuie să ai şi chirurgie, să ai şi ORL, să ai şi neurochirurgie, cu medici specialiști pediatri, care înțeleg cel mai bine cum se relaționează cu copilul, cum îl abordezi, cum îl tratezi”.
Dr. Cristian Scurtu se numără printre cei care, practic, au „creat”, la noi, specializarea oncologia pediatrică, tratând aceste cazuri, la Spitalul de Urgență „Marie Curie” din Capitală, încă din 1984. În anul 1991 a câştigat o bursă în Franţa, la Paris, unde a învăţat să trateze la standarde înalte copiii cu cancer.
În ce privește un program coerent pentru oncologia pediatrică, în România, doctorul Cristian Scurtu declară: „Este un progres, în primul rând că există un Program de Cancer. Dar, în continuare, copiilor li se acordă o atenţie cam mică. De fapt, problema cu acest Program de Cancer este că sunt cuprinşi şi copiii, şi adulţii. Însă copii sunt mult mai puţini decât adulţi şi au nevoie câteodată de cantităţi mai mici din unele medicamente, pe care nu le folosesc adulţii şi, de aceea, este foarte dificil să le aduci în ţară”.
Noul spital, dedicat exclusiv cazurilor din oncologia pediatrică, se va întinde pe 6 etaje. Va avea, între altele, un bloc operator și un compartiment de Terapie Intensivă şi Chirurgie şi Neuroghirurgie. Costurile totale estimate sunt de 16 milioane de euro, din care aproximativ jumătate sunt deja la dispoziția constructorului. Campania de strângere de fonduri continuă. Cei care vor să contribuie pot dona 4 euro pe lună prin sms la 8864, cu mesajul „Spital”.
Oncologia pediatrică – 4 principii de care să ținem seama în cancerele copilului
Cancerele copilului reprezintă unul din cele mai importante capitole de patologie
pediatrică. În ultimele decade au fost obţinute mari progrese în tratamentul cancerului copilului. Ratele de supravieţuire la 5 ani ale copiilor cu cancere sunt de 70-80 %, apreciindu-se că după anul 2000 un pacient din 1000 tineri adulţi de vârste între 20-29 de ani vor supravieţui unui cancer din perioada copilăriei.
Principiul #1 Oncologia pediatrică e diferită de oncologia adultului. Tumorile maligne ale copilului se disting net de cele ale adultului atât prin natura lor cât şi prin prognosticul acestora. Dacă cea mai mare parte a tumorilor adultului sunt de natura epitelială şi sunt favorizate de factori de mediu, cele ale copilului privesc în special sistemul hematopoietic, sistemul nervos central şi ţesutul conjunctiv. Astfel dacă neuroblastoamele, nefroblastoamele şi hepatoamele sunt rare la adulţi, cancerele prostatice, pulmonare şi mamare nu se întâlnesc decât foarte rar la copil.
Principiul #2 Oncologia pediatrică arată o incidență diferită a bolii, după gen. Cancerele copilului survin cel mai frecvent la băieţi faţă de fete, raportul B/F fiind de 3/1 pentru limfoame.
Principiul #3 Oncologia pediatrică impune un tratament pluridisciplinar. Tratamentul tumorilor pediatrice a beneficiat din plin de abordul pluridisciplinar şi eficacitatea progresivă a asociaţiilor citostatice / citotoxice, care au permis diminuarea ponderii terapiilor locale: radioterapia şi chirurgia. Progresele diagnostice au fost în relaţie cu ameliorarea tehnicilor de diagnostic şi a tratamentelor de susţinere.
Principiul #4 Oncologia pediatrică impune înființarea de centre specializate. Crearea centrelor specializate de oncopediatrie a determinat o mai bună îngrijire de specialitate şi psihologică a copilului şi anturajului şi au facilitat aplicarea progreselor terapeutice, devenind modele de strategie pentru întreaga oncologie.
Patriciu Achimaș: „Planul comprehensiv de cancer, soluția pentru controlul cancerului în România”