Un om ca o enciclopedie. Renumit diabetolog, îndrăgostit de poezie şi pictură şi mare iubitor al muzicii clasice, acad. prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte ne-a povestit, cu nostalgie, despre Bucureştiul studenţiei sale şi locurile pitoreşti din Centrul vechi unde, de când a devenit medic, îi scoate la plimbare pe toţi străinii care îi vin în vizită.
Ziar Medical – Cum aţi ales Medicina?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – Pot spune că preotul Tudor Popescu, un prieten al familiei mele, mi-a pecetluit destinul. Când aveam şase ani, m-a întrebat ce vreau să fiu şi i-am răspuns că doctor. Nici astăzi nu ştiu ce m-a determinat să spun acest lucru. Medicina nu era tradiţie în familia mea. Însă, când aveam 12 ani, am venit cu tata, din Târgoviştea mea natală, în vizită la Bucureşti şi când treceam prin pădurea de lângă Facultatea de Medicină – acum nu mai este, pe locul ei s-a construit Spitalul Municipal – tata mi-a zis: <Uite, aici vei învăţa tu când vei fi mare>. Şi aşa a rămas. După terminarea liceului – am fost prima serie cu liceul de 10 clase – era bătaie mare pe un loc la Medicină. Am dat examen şi am intrat la Pediatrie dar nu mi-a convenit. Pe atunci Pediatria era facultate separată, aşa că m-am hotărât să încerc şi anul următor.
Răscolea talciocul în căutarea cărţilor
Ziar Medical – Ce aţi făcut până la următorul examen?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – M-am bucurat enorm că aveam timp pentru lectură. Citeam filosofie, beletristică, orice şi scriam poezii. Pe vremea aia mă credeam un Eminescu. Câştigasem un premiu de poezie la Ploieşti şi am primit 375 de lei. Era cât un salariul bun. Am venit la talcioc la Bucureşti şi, aproape de toţi banii mi-am cumpărat cărţi. Nu am dus lipsă de nimic acasă dar nu erau bani din belşug pentru că eram 12 copii. Mă uitam la vitrinele cu prăjituri şi cele cu cărţi şi alegeam cărţile. Talciocul era prin Dudeşti. Comercianţii puneau marfa pe jos, pe ziare. Întotdeauna cumpăram de la foştii bogătaşi care, nevoiţi să supravieţuiască, vindeau ce aveau prin casă. Arătau ca nişte domni şi impresionau. Erau parcă jenaţi că se află acolo. Iubesc enorm cărţile. Scriitoarea Lucia Demetrius îmi dăruise o ediţie din 1937 a operelor lui Eminescu, pe hârtie cerată. Am împrumutat-o cuiva şi am rămas fără ea. Nu rezistam tentaţiei de a oferi şi altora bucuria lecturii.
Baluri în căminul Izvor
Ziar Medical – Cum vă distraţi în studenţie?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – Anul următor am intrat la Medicină. O vreme am locuit în căminul de la Izvor dar simţeam nevoia de linişte, nu de paturi suprapuse. În amfiteatrul căminului se mai făceau baluri, dar nu iubeam agitaţia. Aveam bursă aşa că, din banii mei, m-am mutat cu chirie la madame Solomescu, o vânzătoare de borş, pe strada Demostene Botez. Opera era viaţa mea şi a colegilor mei de grupă. Mergeam minimum de două ori pe săptămână la spectacole. Era şi vremea în care cântau mari artişti: Zenaida Pali, Herlea, Dan Iordăchescu, Ohanesian, Teodorian, Enigărescu şi alţii. În studenţie duceam fetele la operă şi le cumpăram cărţi.
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte ”În salonul 31 m-am îndrăgostit”
Ziar Medical – Cum v-aţi cunoscut soţia?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – La Spitalul Cantacuzino. Eu eram medic secundar iar ea era stagiară. În salonul 31 m-am îndrăgostit. Era lângă mine la patul unui bolnav şi i-am remarcat ochii. Albaştri, superbi. Era mai timidă şi mai retrasă decât celelalte studente şi foarte conştiincioasă. La prima întâlnire am dus-o la Muzeul de Artă şi i-am cumpărat o carte, apoi, la următoarele întâlniri, am dus-o la toate spectacolele de operă.
Ziar Medical – Bucureştiul arăta altfel pe atunci?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – Da. Avea alt aer. Îmi amintesc că prin anii 80 venise în vizită la Bucureşti profesorul Michael Berger cu soţia lui. I-am plimbat prin zona Grădina Icoanei şi erau absolut fascinaţi de arhitectura caselor. Pe vremea aceea noi ne uitam cu plăcere la blocurile noi iar neamţul se gândeam cum pot fi conservate aceste clădiri vechi. Hanul lui Manuc, Caru cu Bere şi Mănăstirea Darvari le-au plăcut enorm. Zona Lipscani era superbă. Foarte pitorească. Influenţa orientală îi dădea o savoare şi părea făcută special pentru plimbări. În afara faptului că era o zonă comercială importantă, acolo existau şi ateliere ale pictorilor. În 1076 a venit în România diabetologul american Cahil. L-am dus pe Lipscani la un spectacol al Ansamblului Ciocârlia. A fost fascinat de dansul Căluşarilor şi de muzica noastră populară. În București este istorie la tot pasul. Până și policlinica Institutului de Diabet ”Paulescu”, de pe strada Caragiale, se află într-o clădire cu o istorie aparte: este fosta casă de vânătoare a mareşalului Averescu. Securitatea la ridicat pe mareşalului Averescu din încăperea în care aveam eu biroul. Atunci era capătul Bucureştiului aici.
Ziar Medical – De unde vine numele de Târgovişte?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – Am semnat o lucrarea împreună cu dr. Bratu şi un alt coleg care se numea tot C. Ionescu. Aşa că dr. Bratu m-a sfătuit să semnez Ionescu-Târgovişte, de la oraşul meu natal. Nu am numele şi în buletin, ci doar pe lucrările ştiinţifice. În 1979 mi-am deschis primul cont la Banca Română de Comerţ Exterior, cea care, mai târziu, a devenit falimentata Bancorex, şi unde mi-a trimis bani un institut din Viena care mă invita la o manifestare. A fost nevoie să dau declaraţie la notariat că eu sunt Ionescu-Târgovişte.
Ziar Medical – Revenind la Medicină, există diferențe între modul în care ați studiat generația dumneavoastră și cel în care se studiază acum?
Acad. Prof. Dr. Constantin Ionescu-Târgovişte – În opinia mea, testele grilă ar trebui desfiinţate. Omul este mult mai valoros. Eu nu aş accepta, de exemplu, să angajez pe cineva sau să am la examen un student pe care nu-l cunosc. Trebuie să existe şi posibilitatea de selecţie a profesorului care, din păcate, a fost deseori, de-a lungul timpului, amputată de pilele politice.
Alte articole: