Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) dă asigurări că abrogarea art. 75 din Codul Fiscal nu poate duce la neplata concediilor medicale.
Indemnizaţiile şi plata concediilor de asigurări sociale de sănătate sunt reglementate distinct printr-un alt act normativ decât Codul Fiscal, mai precis prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 158/2005.
În cazul angajaţilor, dreptul la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate este condiţionat de plata contribuţiei asiguratorii pentru muncă, pe care o efectuează angajatorul.
Articolul 75 din Codul Fiscal (abrogat prin OUG nr. 18/2018) se referă însă la deducerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate plătită de către persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente. Nu are nicio legătură cu dreptul angajaţilor la plata concediilor medicale
Acest articol din Codul Fiscal a fost abrogat deoarece începând cu anul 2018, a fost reglementat un nou mecanism mai simplu de stabilire, declarare şi plată a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri.
Referitor la calitatea de asigurat a persoanelor care realizează venituri din activităţi independente sau din drepturi de proprietate intelectuală, calitate se dobândeşte de la data depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută în Codul Fiscal. Aceste persoane au dreptul la plata concediilor medicale.
Pentru aceste categorii de persoane calitatea de asigurat încetează la data la care expiră perioada pentru care s-a depus declaraţia menţionată, dacă nu se depune o nouă declaraţie pentru perioada următoare.
Precizăm că în conformitate cu dispoziţiile OUG 158/2005, persoanele care nu sunt angajate (deci inclusiv persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente) pot opta să beneficieze de dreptul la concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, dacă achită o contribuţie pentru asigurarea pentru concedii şi indemnizaţii, diferită de contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Cuantumul acestei contribuţii este de 1% din venitul lunar înscris de contribuabil în contractul de asigurare de sănătate.
Cu alte cuvinte, această categorie de persoane asigurate nu-şi poate pierde calitatea de asigurat de sănătate şi nici dreptul la concedii medicale plătite (în cazul în care a optat pentru acest drept) indiferent de situaţia regularizărilor anuale ale contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.