Conform dorinței testamentare, familia savatului român George Emil Palade a donat însemnele Premiului Nobel pentru medicină primit de acesta, în 1974, Muzeului Național de Istorie a României. Donația este expusă, acum, în Sala Tezaurului Istoric a Muzeului. Directorul Muzeului, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, spune că este cea mai importantă donație primită de muzeu, de la înființare.
George Emil Palade – cheia de boltă a unui periplu istoric
„Dacă unii se întreabă dacă George Emil Palade a fost sau nu român – da, faptul că prin voința testamentară medalia aceasta este încredințată Muzeului Național de Istorie a României este cea mai bună dovadă. Sigur, a fost cetățean al Statelor Unite când a primit această medalie, și o parte din cariera lui științifică extraordinară s-a desfășurat în Statele Unite la universități importante de acolo, dar, vorba românească, „sângele nu se face apă, profesorul George Emil Palade a cerut ca această medalie să vină la Muzeul Național de Istorie a României, la București, în această instituție care reprezintă identitatea națională a românilor, unde istoria se găsește la ea acasă și profesorul George Emil Palade este în același timp parte a istoriei noastre, parte a istoriei Statelor Unite și a istoriei umanității.
Cea mai importantă donație pe care a primit-o Muzeul Național de Istorie de la înființare și până astăzi. Și această importanță se va materializa și prin faptul că o vom expune în permanență în tezaurul istoric, va fi cheia de boltă care încheie un periplu istoric care începe în perioada antebelică și merge până în ultimul sfert din secolul al XX-lea, cu această extraordinară recunoaștere a meriterlor aduse umanității”.
George Palade, fiul savantului: „Zeci de tineri româno s-au perfecționat în laboratoarele lui”
La ceremonia de donare a însemnelor Nobel au fost de față și fiii savantului român, Filip și George. Despre tatăl său, George a spus următoarele:
„George Emil Palade venit pe lume în târgul Ieșilor, pe Sărăriei, nu departe de bojdeuca lui Creangă și de teiul lui Eminescu. Se va dovedi că moștenește nu doar șugubeția lui Creangă, ci și geniul eminescian. Zeci de tineri, atât din România cât și din alte țări, s-au perfecționat în laboratoarele lui din centrul Rockefeller și din universitățile americane unde a activat. I-aș aminti în mod special pe fondatorii institutului de biologie și patologie celulară de pe cheiul Dâmboviței, regretatul profesor Nicolae Simionescu și pe dna profesor Maia Simionescu, membră titulară a Academiei Române și actuala directoare a menționatului institut”.
Acad. Maia Simionescu: „George Emil Palade a fost omul nostru de suflet”
Elevă timp de mai mulți ani a reputatului cercetător George Emil Palade, academicianul Maia Simionescu își amintește:
„Este ca o reîntâlnire. Pentru mine el există și va exista întotdeauna. A fost colaboratorul nostru, prietenul nostru, omul nostru de suflet, pentru Nicolae Simionescu și pentru mine. Am fost eleva lui. Am ajuns acolo și am lucrat împreună din 70 până în 79, la Rockefeller și la Eyre University. Ne-am înțeles foarte bine. Ne-am completat foarte bine. În tot acest timp ne-am gândit cum să facem și în România un institut, l-am și făcut – un Institut de Biologie și Patologie Celulară – numit actualmente „Nicolae Simionescu” – și profesorul George Emil Palade a fost „spatele” nostru. Cu toate că și-a dat seama că e greu, totdeauna ne spunea că este un experiment”.
Un portret al lui George Emil Palade?
„Era un om de știință extraordinar și un român de cea mai bună calitate. Care nu face zgomot. Care nu face paradă de cuvinte. Care nu se exprimă: vai, țara mea, România mea! Dar un om care-i respectă toată viața și tot ce-a căpătat de la viață. Profesorul George Emil Palade A respectat în special școala românească de medicină, pe care a făcut-o aici, profesorii lui, prietenii lui din România. Cred că este cea mai frumoasă formă de patriotism. Fără zgomot mare, dar profundă”.
Acad. Maia Simionescu
La aproape 10 ani de la dispariția lui fizică, profesorul George Emil Palade, a cărui cenușă a fost împrăștiată, după moarte, deasupra Carpaților românești, pare a fi rămas acasă. Și nu doar simbolic, prin gestul testamentar, ci și prin valoroasa donație făcută, în semn de recunoștință, țării natale.