Termoterapia o întâlnim astăzi atât în clinicile de fizioterapie și recuperare, cât și în cabinetele de medicină tradițională. Modul de abordare este, poate, diferit, însă, în esență, este vorba despre același principiu: folosirea locală a căldurii (indiferent de sursa ei) pentru tratarea sau ameliorarea unei afecțiuni.
Am revenit în cabinetul dr. Codruț Țuțu (Centrul de Medicină Tradițională PIRASAN, București), pentru a detalia ce înseamnă această terapie, în sistemul medical clasic și în cel tradițional, într-un interviu în exclusivitate pentru Ziar Medical.
Ce este termoterapia și cum e folosită ea în medicina alopată?
Ziar Medical – Domnule doctor, sunteți unul dintre puținii specialiști pe care îi are România în domeniul termoterapiei tibetane. Dar înainte de a vorbi despre aceasta, aș vrea să explicăm ce e, în general, termoterapia.
Dr. Codruț Țuțu – Cu termoterapia ne întâlnim, poate, și fără să știm că despre ea e vorba – la nivel empiric, tratăm de multe ori o durere provocată de o inflamație a încheieturilor (de exemplu) sau o durere de spate cu căldură, pentru că am observat că aceasta ne calmează și chiar elimină, pe moment, neajunsul, afecțiunea. Dar între a pune o buiotă cu apă caldă la șale și a face propriu-zis o terapie profesională, e o mare distanță. Pe scurt, termoterapia este o metodă de tratament care folosește factorul termic ca agent terapeutic, iar „vectorii” utilizați pentru aceasta pot fi: apa, lumina, aerul, dar și nisipul, nămolul și parafina. În clinicile de fizioterapie și recuperare întâlnim toate aceste forme de aplicare a căldurii pentru tratarea și ameliorarea unor afecțiuni. Cele mai uzitate metode de termoterapie, în medicina alopată, sunt împachetările cu parafină sau cu nămol și lămpile pentru termoterapie (SOLUX sau UV). Sigur, că există și alte situații în care clinicile de fizioterapie se folosesc de „dotări naturale”, cum este cazul radonului, în „peșterile” sau tunelurile cu efect de saună de la Bad Gastein, unde, apropo, fizoterapeut șef este o româncă – am citit chiar la dv, pe ZiarMedical.ro, niște informații foarte interesante despre această terapie cu radon care, în fond, este tot un tip de termoterapie.
Ziar Medical – Care sunt „țintele” termoterapiei și, practic, cum vindecă ea organismul?
Dr. Codruț Țuțu – Principalele „ținte” ale termoterapiei – în medicina alopată și în cea tradițională – sunt reechilibrarea mecanismului de termoreglare, creșterea apărării imunitare, combaterea mecanismelor care generează boala (inflamațiile articulațiilor, mai ales, dar și alte afecțiuni). O altă țintă este călirea organismului. Aplicarea căldurii – indiferent prin ce metodă – provoacă reacții la nivelul pielii și al circulației sangvine locale și generale. Aceste reacții au drept consecință: acumularea de căldură la nivelul pielii și al țesutului muscular, scăderea inflamației la nivel local și general, are efect analgezic, ajută în efortul de termoreglare periferică, fiind vasodilatator periferic și general și provocând modificări circulatorii locale și în întreg organismul. Iată, deci, că vorbim numai de efecte pozitive pentru organism. În medicina tradițională vom avea încă mai multe astfel de „ținte” de atins, pentru că, pe lângă căldură, acționăm și cu alte elemente.
Citește și Helațioterapia – redescoperirea unei terapii din Egiptul Antic
Termoterapia – în medicina tradițională
Ziar Medical – Domnule doctor, iată că ajungem acum la specializarea dv. – termoterapia tibetană – o modalitate specifică de vindecare, pentru care, din câte știu, ați fost chiar în Tibet ca să o deprindeți, să o asimilați. Care este… istoria acestei practici de medicină tradițională?
Dr. Codruț Țuțu – Termoterapia tibetană este o formă de terapie cu foc, utilizată de mii de ani în Tibet (firește, căci de acolo îi vine și numele). Însă terapia cu foc era practicată și de către șamanii amerindieni – culmea, deși nu se întâlniseră cu călugării tibetani, practicanți ai acestei forme de terapie tradițională, tehnicile utilizate erau asemănătoare și foloseau aceluiași scop. Practic, putem spune că omul aflat în dificultate a intuit cum se poate folosi de elementele naturii – cum este și focul – pentru a se vindeca. În concepția medicinei tradiționale tibetane, focul purifică, fiind unul dintr cele 5 elemente esențiale, în natură, simbol și condiție a vieții. Termoterapia, în forma ei dezvoltată în Tibet, are rol în vindecarea mai multor boli – și vom detalia asta -, dar este și un excelent tratament de întreținere. De asemenea, poate fi folosită în scop profilactic.
Ziar Medical – Îmi vine acum în minte o imagine: bunica, mama, folosind acele ventuze, badijonate în interior cu alcool căruia i se dădea foc, urmând să fie aplicate apoi pe locul bolnav sau pe locul prin care se putea „ajunge” la organul bolnav…
Dr. Codruț Țuțu – Aceasta este o practică de medicină tradițională veche, pe care o întâlnim… să nu vă surprindă… nu doar în România, ci în majoritatea țărilor europene. În urmă cu câteva decenii, tratamentele cu ventuze erau practicate nu doar acasă, de femei care stăpâneau tehnica, dar metoda era folosită și în dispensare și clinici. Și, poate o să vă pară surprinzător acest lucru, dar tratamente ca acestea erau folosite și în spitalele militare, pe front, în cele două războaie mondiale. Dacă ești răcit, ventuzele respective, aplicate pe spate, în zona plămânilor, „extrag” inflamația. De fapt, ele acționează după principiul general valabil al termoterapiei prin foc. Focul deschide calea către organul bolnav, permițând principiilor active din plante să acționeze la nivel maxim pentru refacerea zonelor afectate. Ar trebui știut că, în cazul termoterapiei tibetane, focului îi asociem acele extracte din plante, în formule diferite, în funcție de afecțiunea ce urmează a fi tratată. Procedura termoterapeutică la care mă refer constă în aplicarea în zona organului bolnav a unui produs din plante cu formula specifică pentru afecțiunea tratată. Zona este acoperită cu un prosop îmbibat cu alcool și se aprinde. Căldura produsă de arderea alcoolului este ușor suportată de pacient, iar procedura este oprita în momentul în care pacientul anunță vreun disconfort. Efectul vasodilatator produs de caldura focului accelerează circulația sangvină locală și metabolismul local. Astfel, substanțele vindecătoare ale plantelor vor fi transportate direct în organul bolnav și vor acționa imediat la nivel local. Eficiența procedurii este dovedită mai ales în cazul afecțiunilor coloanei vertebrale.
Termoterapia – ce afecțiuni poți trata cu ajutorul ei
Ziar Medical – Ce alte organe sau afecțiuni ale unor organe mai pot fi tratate prin această metodă?
Dr. Codruț Țuțu – La nivel hepatic, procedura termoterapeutica are mai ales un efect detoxifiant și revitalizant. Dar ca să înțelegeți cât de importante sunt aceste acțiuni, să spunem că ficatul este „laboratorul” organismului. Acest organ realizează cele mai multe reacții chimice din organism și are rol esențial în buna funcționare a celorlate organe. Prin urmare, disfuncțiile hepatice pot avea un impact devastator asupra celorlate organe, dacă nu sunt tratate la timp. Prin procedura termoterapeutică, ficatul este eliberat de toxinele acumulate pintr-o alimentație necorespunzătoare, excese alimentare sau administrarea unei medicații prelungite pentru diverse afecțiuni. O dată ce ai reușit să detoxifici, să cureți acest „laborator” care este ficatul și funcțiile hepatice sunt restabilite. Eu recomand, de fiecare dată, continuarea procedurilor termoterapeutice cu ședințe de acupunctură specifică, prin care să se restabilească relația optimă între ficat și celelalte organe. Termoterapia este mai este utilizată cu succes și pentru afecțiuni pulmonare, renale, digestive, pancreatice sau genitale, pentru artroze, discopatii, osteoporoză, nevralgii, dar și pentru unele tumori benigne sau maligne. Nu poate fi aplicată în zona capului, a sânilor, a inimii sau în partea din față a gâtului. Se efectuează cu prudență în cazul gravidelor, evitând zona pelvină. Pentru boli localizate în zonele interzise, termoterapia se poate aplica în alte părți ale corpului. De exemplu, pentru afecțiunile cerebrale, tratamentul se execută în zona cervicală.