O strategie privind hepatitele virale, în special una cu obiective specifice pentru abordarea populaţiilor aflate la cel mai ridicat risc, este primul pas pentru ca orice ţară să înceapă să înfrunte această epidemie. În prezent, în regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), din perspectiva bolii, VHC reprezintă o povară mai mare decât HIV sau tuberculoza, cu aproximativ 15 milioane de persoane infectate. 25 de grupuri de pacienţi, reprezentând 23 de ţări europene din Bazinul Mediteranean, au răspuns în cadrul acestui studiu. Rezultatele arată că doar 14 din cele 25 (56%) de ţări implicate în studiu au o strategie naţională privind hepatitele virale.
12 țări, pe cale să elimine hepatita virală
În prezent, doar 12 ţări la nivel global sunt pe cale să elimine hepatita virală, iar şase dintre acestea sunt printre ţările studiate: Egipt, Franţa, Italia, Olanda, Spania şi Marea Britanie. ELPA a remarcat faptul că multe ţări privesc ideea eliminării hepatitei virale ca fiind descurajantă, complexă şi una dintre multele provocări concurente la nivelul sistemelor lor de sănătate.
Prin urmare, prima parte a studiului Hep-CORE din acest an se concentrează asupra micro-eliminării, care descompune obiectivele naţionale de eliminare în obiective mai mici, concentrându-se pe segmentele individuale ale populaţiei.
Populațiile aflate la risc sunt lăsate în urmă
Răspunsurile grupurilor de pacienţi arată că populaţiile aflate la risc ridicat sunt subiectul unor acţiuni disproporţionate; cu toate acestea, cei care sunt deja incluşi în servicii de asistenţă medicală, cum ar fi pacienţii hemodializaţi şi cei cu hemofilie, precum şi donatorii şi beneficiarii de transplant, sunt cel mai probabil a fi luaţi în îngrijire.
Rezultatele studiului arată că persoanele care folosesc droguri injectabile (PWID), în ciuda grelei poveri a VHC, sunt incluse în mod activ în cadrul serviciilor aferente VHC în 16 (64%) dintre ţările studiate. Cu toate acestea, acest lucru este posibil numai dacă sunt parte a unor programe de reducere a riscurilor, cum ar fi programele privind seringi şi terapia de substituţie a opiaceelor.
Actualii sau foştii PWID care nu sunt incluşi în programele de risc, sunt raportaţi ca fiind luaţi în considerare pentru acţiuni specifice în şase ţări (24%) pentru PWID activi şi în numai două ţări (8%) pentru foştii PWID.
Segmentul cel mai greu și cel mai ușor de țintit
Respondenţii din grupurile de pacienţi au fost rugaţi să selecteze care dintre populaţiile vizate ar fi cel mai uşor şi cel mai greu de ţintit în contextul ţării lor. În ceea ce priveşte segmentul cel mai uşor de ţintit, cele mai multe grupuri au selectat donatorii de sânge (40%) şi pacienţii hemodializaţi (40%), urmate de pacienţii cu hemofilie (36%), în special datorită protocoalelor de screening existente. Cele mai dificile populaţii de identificat şi tratat din perspectiva grupurilor de pacienţi au fost raportate ca fiind PWID activi care nu sunt incluşi în programele de reducere a riscurilor (68%) şi persoanele fără adăpost (52%).
Tatjana Reic, preşedintele ELPA, afirmă că „măsurarea corectitudinii accesului la serviciile aferente hepatitei C la nivelul tuturor grupurilor de populaţie şi metodele de dezvoltare a managementului pacienţilor care sunt cei mai marginalizaţi reprezintă cheia abordării micro-eliminării bolilor. Acesta este motivul pentru care grupurile de pacienţi trebuie să se afle în prim plan şi de ce ele servesc ca respondenţi naţionali pentru studiul Hep-CORE „.
Rezultatele studiului Hep-CORE 2018 ajută la identificarea grupurilor importante asupra cărora este necesară acţiunea şi evidenţiază grupurile de persoane care sunt lăsate în urmă. ELPA se angajează să transforme aceste acţiuni în constatări şi să invite toate părţile interesate să se alăture acestui demers.
Citește și:
APAH-RO: Prevenţia şi accesul la tratament reprezintă urgenţe pentru România în lupta cu hepatita