“Diplomația medicală” – o necesitate în domeniul relațiilor internaționale

Diplomația medicală este subiectul unui interviu acordat de Prof. Universitar Constantin Hlihor de la Universitatea din București pentru Ziar Medical. Potrivit acestuia, Înțelegerea legăturii dintre sănătate și diplomaţie reprezintă o prioritate din ce în ce mai urgentă pentru politica oricărei ţări.

Rep.: Ce diferențe şi asemănări sunt între securitatea medicală și diplomația medicală?

Prof. Univ. Constantin Hlihor : “Înțelegerea legăturii dintre sănătate și diplomaţie reprezintă o prioritate din ce în ce mai urgentă pentru politica oricărei ţări deoarece proliferarea instabilității globale progresează spre obiectivele globale în materie de sănătate, perturbă furnizarea serviciilor de sănătate și amenință să declanșeze pandemii la nivel local cu potențial de răspândire regională şi globală. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înțelegem conceptele şi noţiunile cu care se operează în cele două cîmpuri semantice ale teoriilor de securitate dar şi în cel al acţiunii şi practicii de securitate la nivel național şi internațional. Important este să înţelegem ce este diplomația în general și prin ce se particularizează diplomaţia medicală. Diplomația este văzută ca arta și practica negocierii și construirii relațiilor în diferite contexte și pe mai multe subiecte diferite. Statele afirmă priorități ale politicii externe prin diplomație și, prin urmare, diplomația este în esență o activitate politică.

Când ne referim la diplomație, înțelegem atât metode specifice pentru atingerea compromisului sau consensului, cât și un sistem de organizare pentru reprezentare, comunicare și procesul de negociere. Fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, a descris această interfață drept „ajustarea diferențelor prin negociere … într-o ordine internațională legitimă”.  Diplomația ca metodă a fost practicată între state timp de secole prin atribuirea de trimiși și stabilirea de misiuni rezidente. De-a lungul timpului, deoarece mediul în care funcționează diplomația s-a schimbat, atât metodele, cât și sistemul de diplomație trebuiau să se adapteze la o nouă ordine internațională a națiunilor, la schimbarea structurilor de guvernare internațională și la o gamă largă de noi roluri organizaționale în politica externă. În acest fel au apărut diplomaţia militară/apărarii, diplomaţia economică, diplomnaţia culturală, diplomaţia publică etc.

- Articolul continua mai jos-

Termenul diplomație medicală este relativ nou în comunicarea și practica internațională. În anul 2009, acesta a fost adoptat de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluția 63/331 și reafirmat prin Rezoluțiile 64/108, 65/95 și 66/115, ale Adunării Generale a ONU. Toate aceste rezoluții recunosc interfața puternică dintre politica externă și sănătatea globală.  Mecanisme și reguli care vizau sănătatea la nivel internațional au apărut încă de la începutul secolului trecut. În 1907, printr-un acord semnat de 12 state (Belgia, Brazilia, Egipt, Franța, Italia, Olanda, Portugalia, Rusia, Spania, Elveția, Marea Britanie și Statele Unite) s-a creat Oficiul Internațional de Sănătate Publică cu sediul la Paris. Cu cinci ani înainte la nivel regional s-a creat Biroul Sanitar Pan-American, deseori menţionată ca fiind prima organizație internațională în domeniul sănătății. După unii specialişti termenul de diplomatie medical globală apare pentru prima dată în raportul publicat în 1997 de Institutul de Medicină, organism științific de conducere pentru politica americană în domeniul sănătăţii.

Acest raport, intitulat Interesul vital al Americii in domeniul sanatatii globale, isi propunea să evidenţieze importanta în Statele Unite ale Americii a problemelor de sănătate, pe măsură ce se manifesta chiar ca problemă la nivel planetar. Deși este definită în multe moduri diferite, diplomaţia medicală este, în esență,  un proces care implică părțile interesate, actori internaționali și organizațiile nationale/locale, să comunice şi să negocieze pentru a se îmbunătăți asistența medicală acolo unde lipseşte sau este precară prin exportul de echipamente medicale, expertiză și resurse umane celor care au nevoie şi resursele locale nu le pot acoperi. Diferenţele dintre diplomaţia și securitatea în domeniul sănătaţii sunt cele care apar dintre întreg şi parte. Securitatea în domeniul sănătăţii se poate realiza şi prin utilizarea mijloacelor, resurselor şi metodelor oferite de diplomaţia în acest domeniu. “

Activităţile desfăşurate atît în domeniul diplomaţiei cît şi în cel al securităţii de actorul classic/statul cît şi de cei non-clasici (organizaţiile internaţionale specializate în domeniul securităţii şi diplomaţiei medicale) vizează acelaşi scop acelea de a elimina ameninţările la adresa sănătăţii oamenilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Bolile de orice fel sunt deopotrivă inamic pentru oameni dar şi pentru stat. În mod normal, atunci când factorii de decizie externă s-au concentrat asupra sănătății publice, cum au fost în perioade de criză majoră generate de SARS și virusul gripei aviare au acţionat atît pe calea diplomaţiei dar şi cu mijloacele politice şi de strategie în domeniul securităţii medicale.

În absența unor astfel de cooperări, “sănătatea” s-a descurcat adesea prost şi mai dificil când la acestea s-au adăugat presiuni de ordin politic (embargo sau boicot) sau de ordin commercial şi financiar. Fluxul de ajutoare medicale şi know-how s-a făcut din/şi pe baza unor raţiuni de ordin financiar. Din păcate aceşi factori devin tot mai prezenti şi presanţi în domeniul diplomaţiei şi securităţii medicale.”

Rep.: Diplomatia medicală la noi în țară se pare a fi un subiect abstract. Dumneavoastră cum îl vedeți?

Prof. Univ. Constantin Hlihor: “Nu poate fi abstract ceea ce nu preocupă pe nimeni şi care nu există nici ca domeniu de cercetare şi studiu sau ca practică. Pentru a fi corecţi trebuie să spunem că în unele centre universitare cum ar fi Cluj-Napoca studii privind securitatea în domeniul de securitate medicală se fac, dar sunt sporadice şi nesistematizate. Cunosc de exemplu că o asemenea cercetare s-a efectuat cu mai mulţi ani în urmă sub conducerea doctorală a distinsului profesor Vasile Puşcas. Mai recent asemenea cercetări s-au derulat şi sub conducerea profesorului Adrian Ivan. Posibil să mai fie şi în alte centre universitare, dar acest fapt nu schimbă situaţia! “

- Articolul continua mai jos-

Rep.: Care este prima instituție care ar trebui să impună sau să propună o tematică educațională referitor la cele două concepte: securitate medicală și diplomație medicală?

Prof. Univ. Constantin Hlihor: “Nu o instituţie -indiferent cât de prestigioasă este aceasta- poate rezolva problema, ci existența unor politici publice în domeniu şi mai ales a unor strategii naţionale atât pentru securitatea în domeniul medical cît şi pentru diplomaţia medicală.”

Interviu realizat de Carmen Pogăcian

Citește și Premieră la UMF Târgu-Mureș: activități sportive la care pot participa candidații la medicină militară pentru sporirea șanselor la admitere!

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari