Acupunctura este una dintre cele mai vechi practici terapeutice folosite de omenire. Și, totuși, ea este tratată adeseori cu neîncredere, de către bolnavi. Asta vine – spune dr. Codruț Țuțu, medic, specialist în acupunctură – din faptul că nu se știu foarte multe lucruri despre această ramură a medicinii tradiționale, care se practică de câteva mii de ani în mai multe țări ale Asiei. „Foarte multă lume știe despre Acupunctură că presupune folosirea unor ace. Circulă tot felul de mituri despre această terapie, cum ar fi de exemplu acela că poți să vindeci un om doar cu două ace, și de aceea cred că este bine să fixăm câteva lucruri, ce e adevăr și ce nu”. Cu aceste idei a început dialogul nostru cu dr. Codrin Țuțu, chiar în cabinetul său, situat la capătul uneia dintre cele mai vechi străzi bucureștene – Calea Moșilor.
Dr. Codruț Țuțu este specialist în Acupunctura, Apifitoterapie, Oncologie și Psihologie Medicală la Centrul de Medicină Tradițională, București.
– Domnule doctor, observ că pe peretele cabinetului dv. se află cele două diplome care certifică, pe de o parte, faptul că ați absolvit o facultate de medicină – deci, sunteți medic – apoi, că ați urmat cursuri de Acupunctură, într-o țară asiatică, iar asta certifică specializarea dv. în domeniu. Și asta mă ajută să elimin suspiciunea (dacă există) cititorului că dialogul nostru nu are o bază științifică.
– Da, cred că este un mod corect de a pune problema. Deși eu spun întotdeauna că un pacient care nu are încredere în medicul lui și în tehnicile, metodele de terapie pe care le stăpânește și le aplică, acel pacient nu va beneficia niciodată deplin de cunoștințele medicului său. Și asta nu doar în medicina tradițională – în cazul căreia unii pun semnul egal cu medicina alternativă, deși aici pot avea loc niște discuții -, dar și în cazul medicinei alopate. Un pacient care intră cu inima îndoită de reușită într-o operație chirurgicală sau într-un program de chimioterapie, va obține întotdeauna mai puțin sau aproape nimic, cu toate eforturile medicului său. În cazul diferitelor ramuri ale medicinei tradiționale, cu atât mai mult încrederea pacientului este importantă.
– Nu vreau să alunecăm prea mult în acest subiect. Totuși, unui om care trece pentru prima dată pragul Centrului de Medicină Tradițională, pentru acupunctură, ce i-ați spune?
– Că este bine să fie deschis, pentru că asta asigură o bună comunicare medic-pacient, fără de care nu se poate face nimic. Acupunctura, fitoterapia și psihologia medicală reprezintă cei trei piloni pe care se sprijină toate filosofiile și practicile medicinei tradiționale. O minte deschisă sporește și gradul de încredere în terapie și în terapeut – și asta, de asemena, este foarte important. În ce privește miturile care circulă pe seama acupuncturii, pot să vă spun care dintre ele sunt reale. Da, cu ajutorul acupuncturii poți să tratezi fobii, depresii, sterilitatea (la femei). Acupunctura joacă un rol important în terapia durerii. Te ajută să controlezi metabolismul și, astfel, să scazi în greutate. Sunt multe afecțiuni pe care, dacă nu le vindecă, le ameliorează și, în felul acesta, aduce alinare și ajută la construirea unui psihic pozitiv, care astfel cauționează vindecarea. Prin examinarea pulsului radial și a pulsului tibetan, poți să afli ce organe sunt ieșite din ritm, sunt bolnave, după care poți acționa asupra organelor și a funcțiilor acestora, îmbunătățindu-le. Nu e mit că, prin acupunctură, femei sterile au fost tratate, ori că procesul de îmbătrânire e încetinit.
Acupunctura nu are reacții adverse
– Vorbiți despre latura pozitivă pe care trebuie să mizeze pacientul. Totuși, există reacții averse? Există maladii, afecțiuni, stări ale pacientului în care nu este recomandat să se intervină?
– Într-o lume care funcționează pe antagonii – ce e indicat și ce e contraindicat, în cazul acesta – pare mai greu de crezut ce am să vă spun. Dar, răspunsul este simplu: acupunctura nu prezintă reacții adverse. În cel mai rău caz, tratamentul poate să nu aibă efect. Dar vă rog să rețineți că asta se întâmplă în cazul în care – din diferite motive – pacientul nu are încredere în această terapie sau în terapeut ori în amândoi. Dar asta înseamnă pur și simplu că el a bătut la ușa greșită și trebuie să bată la ușa altui cabinet, cel mai probabil unul de medicină alopată. Trebuie să înțelegeți că medicina alopată și medicina tradițională nu sunt concurențiale. De multe ori, ele se susțin foarte bine una pe cealaltă. Gândiți-vă doar la asta: de câte ori medicul dv. curant v-a recomandat, pe lângă o listă mai lungă sau mai scurtă de medicamente, să luați și un ceai sau un sirop din plante sau un unguent natural.
Citește și Ovidiu Bojor – Cum a descoperit Insulina vegetală și câteva rețete de viață lungă
– Bun, nu există reacții adverse. Dar… știu eu, durere…? Uneori pacientul se teme de acupunctură pentru că se teme de înțepături. Asociază acupunctura cu, hai să zicem, injecțiile pe care le făcea când era mic și se îmbolnăvea…
– Deși acele sunt ace – nu trebuie să le asociem cu nimic dureros și, în orice caz, nu cu acul unei seringi. Pacientul nu trebuie să se aștepte la nimic neplăcut, din punctul acesta de vedere. Acele de acupunctură „nu dor”. În general, medicina tradițională nu este invazivă, ea nu provoacă nimic rău în organism, iar stare de bine, starea de sănătate, se instalează treptat, fără șocuri, fără durere.
– Totuși, există această frică de ace, această… fobie. Cum puteți să vă opuneți ei?
– Acupunctura tratează (și) fobii, dar cum să tratezi fobia de ace… folosind ace? Asta mă întrebați?
– Și asta.
– Răspunsul l-ați avut la începutul dialogului nostru. E foarte importantă încrederea în terapie și comunicarea pacient-medic terapeut. Da, am avut pacienți care au venit cu această fobie. Dar după prima ședință de terapie, după ce au înțeles că „nu doare”, temerile au dispărut. Ba aș spune că, într-un fel, acestă temere inițială a fost de folos, pentru că pacientul care și-a depășit teama și-a și dublat încrederea în posibilitățile terapiei de a-l face bine.
– Cât de mari sunt acele pe care le folosiți? Cum arată ele și… poate sunt cititori care se vor întreba dacă nu sângerezi la acest tratament sau dacă nu va fi afectat un nerv?
– Mai întâi să eliminăm temerea că există un risc real de accident, pe perioada terapiei. Eu practic de aproape două decenii acestă specializare și nu am avut nici măcar un caz de risc. Acele pentru acupunctură sunt ace speciale, dintr-un material special, nu există riscuri în ce privește folosirea lor. Eu folosesc ace medii, de 2-3 cm lungime și cu o grosime de 0,25 mm – dacă voiați să știți caracteristicile lor tehnice. Nu există nici risc de sângerare, nici de deteriorare a unui nerv pentru că punctul de acupunctură, cel în care se înfige acul, este de fapt un por cu caracteristici speciale. La o ședință de acupunctură, eu folosesc în medie 10 ace. Asupra energiei din corpul uman se poate interveni prin stimularea punctelor de acupunctură, localizate de-a lungul meridianelor energetice, meridiane care formează scheletul energetic. Această energie înconjoară fiecare celulă a corpului. Prin urmare, cu ajutorul acupuncturii, se poate interveni pentru tratarea oricărei afecţiuni. Tratamentul cu acupunctură trebuie însoţit de un tratament cu plante medicinale, întrucât acupunctură acţionează pentru eliminarea blocajelor energetice minore sau majore şi echilibrarea sistemului energetic, însă plantele medicinale acţionează la nivel organic, pentru regenerarea ţesuturilor şi organelor afectate. O sesiune de tratament cu terapii tradiţionale poate dura de la 11 minute la o oră sau mai mult, în funcţie de ce proceduri sunt necesare. Frecvenţa sesiunilor de tratament se stabileşte în funcţie de complexitatea afecţiunilor. În general, cel mai des, se aplică tratamentul de două ori pe săptămână. Majoritatea pacienţilor vin o dată pe săptămână. Acele se pot introduce în orice zonă a corpului, pentru că punctele sunt distribuite pe toată suprafaţa corpului. În tratamentele folosite este aplicată acupunctură tibetană, care acţionează în principal asupra centrilor energetici localizaţi în interiorul organelor.
Acupunctura – ce boli tratează și cum
– Care sunt bolile pe care le tratați cu ajutorul acupuncturii? Există afecțiuni, maladii în cazul cărora, din diferite motive, nu puteți interveni. Există cazuri pe care să le refuzați?
– În bună măsură, aproape orice maladie poate să fie tratată prin această tehnică terapeutică, dar trebuie înțeles că există modalități diferite de abordare, în funcție de boală și în funcție de persoană. Planul de terapie se face diferențiat, de la caz la caz. Afecțiunile pentru care pacienții mei vin la Centrul de Medicină Tradițională Pirasan sunt, în general, cele de: imunitate scăzută, afecțiuni endocrine (infecții, chisturi, noduli la sâni, adenom hipofizar, sterilitate, fibroame), afecțiuni autoimune (psoriazis, lupus, tiroidită Hashimoto), hernii de disc, spondiloze, osteoporoză, depresie și anxietate, insomnie, atrofie cerebrală si cerebeloasă, tumori benigne și maligne, cardiopatie, hipertensiune, sinuzită, migrene, scleroză în plăci etc. În orice afecțiune se poate interveni, chiar dacă pentru puțin timp și chiar dacă numai pentru a aduce, în ultima fază a bolii, o stare de bine și pentru a alunga durerea. Am avut pacienți cu cancer în fază terminală. Știam și eu, și ei, că nu îi pot vindeca, dar le-am alinat ultimele săptămâni de viață, ajutându-i să nu simtă durerea teribilă care le cuprindea tot organismul. Nu spun că dacă ar fi venit la mine în loc să facă radioterapie sau chimioterapie ar fi fost vindecați. Spun doar că în cazul lor doar atât puteam să fac și mă bucur că le-am alinat suferința. Cu câteva ace, cu câteva plante. Pentru că spuneam, la început, există o „Treime” a medicinei tradiționale, iar asta înseamnă să adaugi terapiei – acupunctura, în acest caz – fitoterapia și psihoterapia. Însă, în cazul persoanelor care suferă de forme avansate de schizofrenie sau infecţii cu HIV, medicii acupunctori sunt prevăzători în acceptarea acestora la tratament, întrucât sunt afecţiuni foarte complexe şi necesită condiţii de tratament speciale.
– Cred că nu de puține ori ați fost solicitat de pacienți care voiau să se lase de fumat. Sau să slăbească. Poate acupunctura să facă asta?
– Da, poate să facă asta, dar trebuie să se înțeleagă că nimic nu se face cu o bătaie din palme. Sau cu o înțepătură de ac. Terapia variază de la câteva luni la un an, pentru că și într-un caz, și în celălalt, trebuie să avem grijă ca metabolismul persoanei respective să nu intre în șoc. Fumătorul, de exemplu, poate dezvolta un alt viciu, cum ar fi mâncatul în exces, tocmai din cauza metabolismului care este „bruscat” dacă l-am forța să renunțe brusc la acest obicei. Pe de altă parte, în ce privește scăderea în greutate, trebui e să înțelegem că există un număr de hormoni pentru fiecare kilogram în plus și de aceea recomandarea este de a se slăbi treptat, pentru ca să fie metabolizați hormonii în exces și să se evite o creștere bruscă în greutate imediat ce tratamentul s-a încheiat. Ceea ce face acupunctura este să ne reechilibreze organismul și să o facă pentru mult, mult timp. Nu ne putem permite să ajutăm bolnavul să slăbească brusc, pentru că asta îl va aduce în șoc metabolic. Nu vrem nici să dereglăm activitatea glandelor endocrine, pentru că asta nu înseamnă decât că vom crea probleme de sănătate în altă parte a organismului.
– Primii români care au plecat în China pentru a deprinde tehnicile e acupunctură și alte tipuri de medicină tradițională au fost medicii. E firesc așa. Și asta s-a întâmplat chiar imediat după Revoluție. La aproape 30 de ani de când această ramură s-a dezvoltat în România, care este imaginea pe care o are?
– Nu pot să spun că nu există și azi o doză de scepticism în ce privește această medicină tradițională, dar ea nu are de a face cu șamanismul – chiar dacă vine din Tibetul șamanilor. Pot spune însă că tot mai mulți sunt cei care preferă acupunctura, fitoterapia și alte terapii care țin de medicina tradițională. Din păcate, mulți dintre cei care ajung la un cabinet de acupunctură vor să încerce terapia ca o ultimă alternativă, nu ca o terapie alternativă. Dacă tratamentul începe să dea roade, atunci câștigă încredere în acest tratament și asta e bine, pentru că spuneam că încrederea și comunicarea sunt elemente esențiale în acest tip de tratament.
– Care a fost cel mai tânăr pacient al dv.? Dar cel mai bătrân?
– Ar trebui să spun că niciun acupuncturist nu va accepta să facă un astfel de tratament înainte de a fi formate, pe corp, punctele de acupunctură. Iar asta se întâmplă undeva pe la vârsta de un an. Pentru extractele de plante recomandate în fitoterapie, de asemenea se cuvine să așteptăm momentul în care intestinele au capacitatea naturală de a absorbi substanțele active din siropurile de plante. Iar asta se întâmplă după vârsta de 9 luni a bebelușului. Cât privește vârsta maximă… ea nu există. Cel mai vârstnic pacient al meu a fost o doamnă de 100 de ani.
Fotografii: Cristina Nichituș Roncea
Helațioterapia – redescoperirea unei terapii din Egiptul Antic