Maladiile spinale – bolile coloanei vertebrale – apar tot mai des în diagnosticul tinerilor, al adolescenților, al copiilor de vârste mici, chiar. O cauză unanim acceptată pentru îndesirea acestor cazuri o reprezintă folosirea computerului, a tabletei, chiar și a telefonului mobil, pentru timp îndelungat și stând în poziții defectuoase.
A trecut demult vremea copilului care-și petrecea vacanțele la țară la bunici și, în restul anului, între blocuri, la joacă, având cheia legată la gât. Care sunt principalele afecțiuni care se întâlnesc la aceste grupe de vârstă aflate încă în creștere? Răspunsul îl primim azi de la dr. Georgiana Nedelea, medic specialist în ortopedie-traumatologie, doctor în medicină și chirurg.
– Sunteți medic specialist în chirurgie ortopedică și în traumatologie, sunteți doctor în științe medicale, sunteți considerată unul dintre cei mai avizați cunoscători ai maladiilor spinale. Ar trebui să ne oprim asupra acestei grupe de boli care afectează și vârstele foarte tinere. Copiii noștri stau toată ziua aplecați deasupra computerului, nu mai este doar poziția greșită la scris de pe vremuri, e mai mult decât atât și iată că apar toate acele deformații ale coloanei, de la cifoză la scolioză… din cauza mersului, a așezării incorecte sau chiar a poziției în timpul somnului.. maladii ale secolului, nu?
– Sunt, de bună seamă. Maladiile spinale sunt un flagel al mileniului pe care îl trăim. Nu ucide, dar deformează și provoacă durere. Credem că trebuie să învinovățim stilul de viață – mereu la computer și tabletă – al tinerilor și copiilor de azi doar pentru afecțiuni ale vederii. Dar, de fapt, efectul asupra sănătății noastre, pe termen mediu și lung, e mai complex. Să ne gândim că întregul sistem oste-articular este, de fapt, un sistem de pârghii care ne ajută să ne deplasăm, să adoptăm diferite poziții și, uneori, dacă este suficient de puternic, acest sistem de pârghii ne poate salva dintr-un pericol grav: să ne gândim că de capacitatea noastră de a rămâne fixați într-un loc, de a ne susține în atârnare ori de a fugi din fața unui pericol poate să depindă, la un moment dat, însăși existența noastră. Trebuie să avem grijă de acest sistem complex de oase – fie că vorbim de membre ori de coloană – așa cum ai avea grijă de un mecanism de roți pe care îl ungi, ca să nu ruginească, sau căruia îi verifici dinții de fier, să nu se fi rup sau îndoit.
Maladiile spinale la copii au nevoie de un program de screening național
– În copilăria mea se punea foarte mult accent pe practicarea unui sport. Azi, parcă nici în școli nu se mai face mișcare, ca altădată. Și atunci, care este rolul familiei, al doctorului pediatru și al ortopedului, pentru ca generațiile viitoare să nu ia drumul înapoi?
– E simplu. Părinții trebuie să facă pentru copiii lor un program corect și echilibrat. Nu se poate să-și petreacă toată ziua la birou, citind și nici toată ziua la calculator. Trebuie să aibă program de sport, activități fizice. Un copil cu o activitate fizică normală nu are nevoie de suport special sau de îndrumare specială, legat de coloană. Nu trebuie să facă kinetoterapie sau înot… trebuie, pur și simplu, să aibă 2-3 ore pe zi în care se joacă, aleargă și desfășoară o activitate fizică normală. Vizavi de medicul pediatru, categoric trebuie să existe un program de screening care, din păcate, nu există în acest moment în România. Dar un astfel de program ar funcționa și ca să ne avertizeze, statistic, care sunt vârstele „pândide” de maladiile spinale, ce stil de viață le provoacă. Într-un astfel de program de screenind, copiii aflați în perioada de creștere ar trebui văzuți și evaluați, măcar o dată pe an. În aceste condiții, lucrurile ar fi văzute și tratate mult mai din timp și mai la momentul potrivit, în care putem să rezolvăm, să corectăm și să ținem sub control boli care, din păcate, pot evolua prost și care pot duce către o intervenție chirurgicală. Deși suntem chirurgi și ne dorim și ne place să operăm, scopul nostru este totuși să nu ajungem cu acești copii la operație. Scopul principal este să-i aducem la vârsta de 18-22 de ani când practic își încheie perioada de creștere și atunci maladiile de tip diformități la nivelul coloanei, maladiile spinale, sunt considerate a fi sub control. Trebuie să-i aducem deci, în acest moment cu o coloană cât mai corect formată.
– Cum se poate face, concret, asta?
– Acest lucru se poate întâmpla fie evaluându-i medicul pediatru și văzând momentul în care există o curbură anormală, fiind apoi trimis spre specialist, care măsoară și apreciază momentul tratamentului, gradul de tratament pe care trebuie să-l facă, evolutivitatea bolii, fie de către părinți. Din păcate, cei mai mulți dintre copiii care ajung la noi sunt aduși de către părinți, nu la recomandarea unui medic pediatru sau medic de școală. Părintele sesizează cum copilul stă cocoșat, cu umerii într-o parte, stă cu piciorul sub el la calculator și rămâne înțepenit… Ar trebui aduși măcar pentru a fi evaluați. Și după ce facem această evaluare, decidem ce se va întâmpla mai departe, să facă kinetoterapie, să poarte corset…
– Există un prag de vârstă de la care se recomandă evaluarea pentru maladiile spinale?
– Nu vorbim despre praguri de vârstă, ci despre momentul în care se observă debutul bolii, care poate fi și în școala primară, deci de la vârste foarte mici. Nu sunt mulți, aceștia, dar din păcate sunt foarte mulți copii care vin cu diformități la 12-14 ani. În mod normal, ei ar trebui să aibă o coloană dreaptă, frumos formată, un tonus muscular bun, o poziție corectă la scris, la joacă, la calculator. Din păcate, ulterior, la 25-30 de ani, își vor petrece viața la birou, pe scaun, cu ochii în calculator, spunându-și: „trebuie să fac asta acum, dacă n-o fac eu cine s-o facă, trebuie să muncesc, să câștig bani…etc”. Este o concepție total greșită. Viața ne-a fost lăsată să facem de toate, în ritmul potrivit și cu echilibrul potrivit.
foto: Carnete