Echipele de voluntari şi specialişti ale Salvaţi Copiii au desfăşurat activităţi educaţionale cu peste 1500 de elevi, din Bucureşti şi din alte 12 judeţe ale ţării, în vederea creşterii nivelului de conştientizare cu privire la situaţiile de risc, în care copiii şi adolescenţii, lipsiţi de sprijin, pot lua decizii cu impact negativ major asupra siguranţei şi vieţii lor. Activităţile au fost organizate sub egida zilei de 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, şi s-au constituit într-un demers de prevenţie a fenomenului, dat fiind faptul că, în cele mai multe situaţii de copii dispăruţi, avem de-a face cu deciziile voluntare ale copiilor, care aleg să fugă de acasă sau din centrul de plasament.
În încercarea de a atrage atenţia asupra numărului mare de dispariţii voluntare în rândul copiilor şi adolescenţilor, Salvaţi Copiii România a organizat o campanie de informare şi sensibilizare a elevilor şi cadrelor didactice, marcând astfel în România Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi.
Potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, în perioada 1.05.2017 – 30.04.2018, în ţara noastră au fost puşi în urmărire 4520 de minori dispăruţi, din care 4124 au fost găsiţi până la finalul lunii aprilie anul curent.
În peste 97% din cazuri este vorba de plecări voluntare, cele mai multe dispariţii fiind înregistrate în rândul adolescenţilor. Copiii pleacă intenţionat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor, pe o perioadă nedeterminată.
Şi la nivel european, conform datelor furnizate de către Federaţia Europeană pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual (Missing Children Europe):
19% dintre copiii dispăruţi sunt victime ale unei forme de abuz sau exploatare;
57% dintre dispariţiile de copii sunt plecări voluntare
majoritatea sunt adolescenţi, cu vârste între 15 şi 16 ani;
16% dintre aceşti copii au un istoric repetat de fugă de acasă;
23% dintre copiii dispăruţi sunt răpiţi în contextul proceselor de stabilire a custodiei parentale;
pentru găsirea a 1 din 6 copii a fost nevoie de cooperare la nivel internaţional;
dormitul pe stradă, cerşitul şi prostituarea sunt cele mai frecvente strategii, de risc maxim, pe care copiii fugari le au la îndemână pentru a supravieţui.
Principalele motive care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea adulţilor responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile; abandonul şcolar şi influenţa/presiunea anturajului; consumul de alcool şi substanţe halucinogene; situaţia economică precară a familiei.
Referindu-se la datele de la nivel naţional, cât şi la cele de la nivel european, Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al Salvaţi Copiii România, a declarat:
„Tot mai mulţi copii trăiesc situaţii de viaţă în care fuga de acasă pare să fie cea mai bună soluţie. Au nevoie de sprijinul nostru imediat şi consistent pentru a realiza că este o falsă soluţie, este un risc suplimentar pentru exploatare, abuz, trafic de copii. O atenţie deosebită trebuie acordată copiilor din centrele de ocrotire şi copiilor lipsiţi de protecţie parentală, ca urmare a fenomenului migraţiei economice. Fuga reprezintă în viziunea lor o soluţie pentru toate problemele cu care se confruntă, fără să realizeze că dincolo de uşa casei sau a instituţiei de protecţie sunt adesea provocări mai mari, greu de gestionat. Aceste situaţii cu care ne confruntăm trebuie abordate urgent prin crearea unor mecanisme eficiente de prevenire adresate deopotrivă copiilor şi adulţilor care îi au în grijă”.
În acest sens, Organizaţia Salvaţi Copiii realizează regulat întâlniri cu consilierii şcolari pentru identificarea copiilor şi a familiilor aflate în situaţii de risc şi acordarea ajutorului necesar prin includerea lor în cadrul programelor de consiliere, suport educaţional, activităţi de timp liber, furnizate în cadrul Centrelor de Consiliere pentru Părinţi, Centrelor Educaţionale şi Centrelor Creştem Împreună (pentru copii ai căror părinţi muncesc în străinătate).
Salvaţi Copiii România, în calitate de membru al Federaţiei Europene pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual – Missing Children Europe, a organizat o campanie de informare cu privire la riscurile plecării de acasă şi din instituţiile de protecţie, în cadrul căreia 1500 de elevi din Timiş, Iaşi, Suceava, Mureş, Dolj, Braşov, Neamţ, Vaslui, Hunedoara, Caraş Severin, Argeş, Constanţa şi Bucureşti au fost sprijiniţi în conştientizarea riscurilor asociate dispariţiilor voluntare, identificarea timpurie a dificultăţilor cu care se confruntă şi găsirea celor mai bune soluţii, precum şi asigurarea intervenţiei în cadrul unui parteneriat solid între părinţi, cadre didactice, consilieri şcolari, psihologi şi poliţie.
Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi, iar la nivel mondial sunt organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi şi în întreaga lume.
În calitatea sa de organizaţie-umbrelă, Missing Children Europe reprezintă 31 de organizaţii neguvernamentale din 27 de ţări europene membre. Fiecare dintre aceste organizaţii activează în domeniul prevenirii şi ajutorării victimelor în caz de dispariţie şi/ sau exploatare sexuală.
Misiunea Salvaţi Copiii România, ca membru al Missing Children Europe, este de a proteja copiii de orice formă de violenţă, abuz sau neglijare care este cauzată sau este rezultat al dispariţiei acestora.
În România, Centrele de Consiliere pentru Părinţi, Centrele Educaţionale şi Centrele Creştem Împreună (pentru copii ai căror părinţi muncesc în străinătate) funcţionează la nivel naţional şi furnizează servicii de evaluare, consiliere psihologică şi educaţie parentală pentru copii şi părinţi, suport educaţional pentru copii, activităţi de socializare şi timp liber pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, cât şi suport psihologic şi educaţional pentru rudele în grija cărora au rămas aceşti copii.