Asociaţia Dăruieşte viaţa este cunoscută pentru contribuţiile financiare substanţiale în beneficiul a numeroase spitale din România. Nu mai puţin de 6 milioane de euro au ajuns în sistemul de sănătate public, iar asociaţia şi-a propus construirea primului Spital de Oncologie şi Radioterapie Pediatrică. Datele statistice le-au determinat pe cele două inimoase iniţiatoare ale proiectului, Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu să pună bazele unei unităţi spitaliceşti care să contribuie la îmbunătăţirea speranţei de viaţă a micilor pacienţi oncologici. În România cifrele sunt îngrijorătoare: unul din copii diagnosticaţi cu cancer moare, iar rata de supravieţuire a bolnavilor de cancer din Europa, şi anume de 80%, la noi este una dramatică, abia 50% dintre ei reuşind să depăşească această boală.
Povestea ar fi trebui să se depene înspre un final de succes, cu copii fericiţi, ieşind pe porţile spitalului cu speranţă pentru viitor, însă, ca de obicei, apar piedici, iar derularea proiectului este acum îngreunată de imposibilitatea colectării dinspre operatorii economici a unor sume mai consistente din impozitul pe venit.
Oana Gheorghiu şi Ministerul Finanţelor Publice
În urma convorbirii telefonice pe care Oana Gheorghiu a avut-o cu funcţionari ai Ministerului Finanţelor Publice, vicepreşedinta Asociaţiei Dăruieşte viaţa ne-a declarat în exclusivitate:
„Având în vedere că Ministerul de Finanţe a decis să discrimineze modul în care ONG-urile pot accesa sponsorizările, am încercat să obţinem o întalnire cu ministrul. În afară de răspunsuri evazive şi, în final, închiderea telefonului în nas, altceva nu am obţinut, aşa că încercăm alte canale prin care să determinăm ministerul să ne asculte şi să ia măsurile necesare pentru a corecta decizia discriminatorie” a afirmat Oana Gheorghiu.
Asociaţia Dăruieşte viaţa îşi exprimă în mod public frustrarea
Redăm aici mesajul făcut public pe o reţea de socializare de către Asociaţia Dăruieşte viaţa
„Construim un SPITAL. Pentru că ne-am săturat să ne plângem că statul nu face și să ne uităm la condițiile jalnice în care sunt tratați copiii bolnavi de cancer, din România.
Dar până să facem un spital am renovat secții de oncologie pentru adulți și copii, am renovat și dotat laboratoare de diagnosticare, am construit camere sterile. Proiecte în valoare de aproximativ 10.000.000 de euro. Din banii ăștia, cam 2.000.000 de euro au reprezentat TVA, plătit statului român. Da, fără plăcere i-am dat statului banii ăștia și nici mulțumiri nu așteptăm.
Dar de ce vă spunem toate astea ?
Nu, nu pentru laude, ci din frustrare. Domnul Ministru Eugen Teodorovici a decis să-și bată joc de o parte din ONG –uri. În contextul gafei doamnei prim-ministru, de a-i numi « autiști » pe cei ce îndrăznesc să critice unele măsuri guvernamentale, domnul Teodorescu, fără o analiză, fără studiu de impact, fără consultări cu ONG-uri din mai multe domenii, a luat hotărârea « istorică » de a permite microîntreprinderilor să direcționeze 20% din impozitul pe venit DOAR către unitățile de cult și către ONG urile care asigură servicii sociale acreditate. Tot DOAR aceste entități pot primi 3,5% din impozitul pe venit al persoanelor fizice, restul rămânând la 2%. Așa a înțeles domnul Teodorescu, să repare onoare doamnei prim-ministru, discriminând toate celelalte ONG uri.
Să faci un spital în România nu e un serviciu acreditat
Să ajuți copiii din comunitățile sărace nu e un serviciu acreditat. Să faci monitorizarea achizițiilor publice și a politicilor publice, în general, nu e un serviciu acreditat. Să asiguri medicamente oncologice, pe care statul român nu e capabil să le asigure, nu e un serviciu acreditat. Și exemplele pot continua.
Facem un SPITAL de 11.110 mp pentru copiii bolnavi de cancer. Îl facem noi, domnule ministru Teodorovici, o asociație pe care, prin decizia dvs, ați privat-o de susținerea unui număr mare de companii mici și mijlocii. Am încercat să obținem o audiență, să avem o discuție, să vă explicăm ce e greșit în decizia dvs.
Dar na, cine naiba suntem noi să ne întâlnim cu persoane de rang așa de înalt ? Merităm noi mai mult decât închiderea telefonului în nas ? Nu merităm, după părerea funcționarilor din Ministerul Finanţelor Publice, a căror primă întrebare este :”De unde aveți numărul meu de telefon?” Și să ne înțelegem, nu-i sunăm pe numărul lor de acasă, ci pe numere de telefon ale MF.
În mod naiv, probabil, încă mai sperăm la normalitate și corectitudine. Poate domnul ministru nu știe că a greșit, poate nu știe că noi facem un spital și că alte ONG uri fac lucruri extraordinare și nu ar trebui discriminate, poate nu știe că am cerut o întâlnire… Poate dacă află, face ceva”.