Dr. Adela Golea, directorul medical al Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Cluj-Napoca și șeful disciplinei de Medicina de Urgență atrage atenția asupra faptului că ieșirea din sistem a specialiștilor cu experiență îndelungată în medicina de urgență, așa numitului „for coordonator” va avea efecte nefaste; tinerii vor sa învețe, sunt entuziaști, însă au nevoie de ghidare, de încurajare pentru a putea lua decizii rapide și corecte și pentru a rezolva cazurile critice.
„Tinerii au personalități puternice pe care trebuie să le modelezi; ai nevoie de aceste personalități pentru că ei trebuie să decidă, trebuie să aibă această capacitate. Și atunci trebuie să aibă personalitate care să își asume responsabilitatea. (…) În sănătate nu poți pregăti într-o zi pe cineva; îl iau din facultate, vine rezident, ia specialitatea, dar el trebuie să învețe mai departe să își stabilească în continuare limitele. Au o curbă de învățare iar tu trebuie să ai dreptul să îți poți angaja aproape continu oameni ca să nu rămâi cu două fracțiuni, iar noi avem secții unde este așa. Sunt două – trei generații care acum sunt aproape de pensie, dar neputând să suplimenteze numărul de locuri, mai iei câțiva tineri. Și vom fi în situația peste 2-3 ani ca cei care au fost mentori, care au experiență mare, să se retragă, rămânem cu cei tineri care au încă nevoie de o cubă de învățare, dar, într-un fel, nu mai avem for coordonator”, a declarat dr. Adela Golea, directorul medical al Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Cluj-Napoca și șeful disciplinei de Medicina de Urgență.
Potrivit acesteia, tinerii care ar putea fi angajați odată cu ieșirea din câmpul muncii a generațiilor de mentori nu vor avea capacitatea de a rezolva cazurile critice.
„În momentul în care nu ai suficientă experiență, foarte greu să acorzi gir celor tineri, să le stai în spate pentru a se dezvolta. Nu suntem niciunul perfect, dar trebuie să ai tu o experiență mare ca să știi cum să procedezi cu cei care vin, în așa fel încât ei să învețe să își asume micile erori, micile decalaje ale lor și să le corectezi într-un fel lăsându-i să învețe. Toți am avut această curbă de învățare și a stat cineva lângă noi! Dar dacă se întâmplă o mică eroare și nu e nimeni care să îl susțină, nu va mai face acea abilitate. Este normal că are o teamă, dar în acest fel, tu nu îți dezvolți capacitatea serviciului. Peste doi ani dispar aceste două generații și chiar dacă angajezi atunci, aceia nu au capacitatea de a rezolva cazurile critice.
Noi în urgență avem o problemă, deși este foarte greu uneori să o recunoască colegii mai mari; este o disciplină critică cu mult stres psihic și nu s-au asigurat anumite pârghii de a prelua pacienții din urgență și aceștia realizează presiune mare cum că nu sunt locuri, etc., lucru care este răsfrânt asupra colegilor seniori, care acum încearcă să iasă din sistem făcând a doua specialitate sau alte competențe. Și, la un moment dat, vom avea situații în care vom rămâne numai cu tinerii și aceea este o specialitate „amputată” pentru că ne-a dispărut forul care asigură suportul, formarea. Ei au energie, ei își doresc să lucreze, au o capacitate până la momentul la care s-a dezvoltat, dar trebuie decizia seniorului, experiența acestuia și capacitatea lui de a forma oamenii. Dacă peste câțiva ani toți cei peste 50 de ani vor dispărea din sistem și rămânem doar cu ceilalți, vom avea o mare problemă”, a explicat, pentru Ziar Medical, dr. Adela Golea.
În unele profesii, subliniază directorul medical, angajații ar trebui să aibă posibilitatea de a discuta cu un specialist. Iar acest lucru nu se aplică doar medicilor sau asistenților medicali, ci și cadrelor didactice, de pildă, sau altor meserii.
„Ar trebui să existe posibilitatea de a discuta anumite probleme care te încarcă negativ. De exemplu, ai un caz dificil și, deși e mai corect emoțional să nu te implici, uneori nu poți; așadar, unele lucruri ar trebui discutate cu un specialist pentru că este un soi de psihotraumă transmisă de la cazurile care nu merg cum trebuie! (…) În prespital, acolo unde medicul este singur și trebuie să ia decizii rapide și vitale pentru viața omului, se poate gândi că decizia sa a fost bună sau, poate, altcineva în locul său lua altă hotărâre care era mai bună pentru pacient; acolo impactul este foarte mare și, de multe ori avem colegi care sunt bine pregătiți și, din punctul nostru de vedere nu ar avea o problemă să ia aceste decizii, dar ei vin și îți spun ”Parcă o vreme nu mai vreau să fac prespital pentru că simt că nu mai pot să iau acele decizii”. Este foarte clar faptul că acei oameni nu mai suportă acest stres și realizează asta; din păcate, sistemul nu le oferă posibilitatea de a fi consiliați”, a explicat dr. Adela Golea.
Directorul medical pledează și pentru introducerea auditului în practică pentru a identifica eventualele probleme în comunicarea dintre medic și pacient.
La Unitatea de Primiri Urgențe vin zilnic aproximativ 140 de pacienți, numărul acestora fluctuează însă de la 120 la 200 de cazuri pe zi.