O Românie fără orfani poate fi o utopie, însă o asociație și-a făcut un scop din acest slogan îndrăzneț. ,,Catharsis”, înfiinţată în 17 ianuarie 1996, este rodul inițiativei a 26 de membri fondatori, personalităţi ale lumii braşovene şase psihologi, patru medici, patru profesori, doi asistenţi sociali, doi avocaţi, doi electronişti, doi studenţi, un antropolog, un sociolog, un artist plastic și un preot. Acești oameni au luptat cu sistemul pentru schimbarea legii adopției, au ajuns și în Parlament, au organizat dezbateri, și, într-un final, au reușit! Cine îi cunoaște le știe palmaresul de premii și distincții obținute, însă nu acesta este scopul final! Nicidecum! Procedura de adopție, atât cea națională cât și cea internațională, mai are nevoie de îmbunătățiri. Lupta continuă pentru această mână de oameni care face ca mii de orfani din întreaga Românie să își găsească un cămin și, cel mai important, părinții care îi așteaptă atât de mult!
Catharsis – o misiune divină
Azota Popescu este președinta Asociației Catharsis din Brașov, un om activ, implicat și altruist. La un moment dat, a ajuns într-o cumpănă a vieții și a mizat totul pentru zâmbetul unui copil fericit.
,,Credința m-a ajutat să fac posibil ceea ce părea imposibil. Toată viaţa am avut privilegiul de a îndruma mintea copiilor spre cunoaștere şi de a le oferi libertatea de a alege frumosul, adevărul şi binele din cultura umanității. Atunci când a sosit vremea de a lăsa locul dascălilor mai tineri pentru a face față noilor provocări, am avut de ales între a continua ceea ce făcusem 35 de ani la catedră sau a lăsa să dispară puțin câte puțin speranța din oamenii de lângă mine.
Mă aflam într-un moment în care nu știu de unde, nedreptatea avea atâta forță încât ne făcea să uităm valoarea familiei şi felul nostru de a fi. Din toate părțile mi s-au alăturat nenumărate persoane care au gândit şi au simțit la fel. Ne-am adus aminte de faptul că cea mai importantă resursă suntem noi, sentimentele noastre şi forța cunoașterii noastre.
Ceea ce nu am reușit în 20 de ani rămâne pe mai departe de împlinit. Avem nevoie de dumneavoastră să vă implicați, măcar un pic. Dacă vrem o lume mai dreaptă şi mai bună trebuie să privim în noi înșine şi să ne întrebăm, este suficient ceea ce am făcut pentru a opri suferința orfanilor? Dar pentru tinerii ieșiți din centrele de plasament? Dar pentru cei cu dizabilități? Dar pentru familiile care vor să ofere dragoste şi ocrotire părintească unui pui de români pentru care nu a existat un loc în casa părintească?
Dintotdeauna măsura tuturor lucrurilor a fost omul. Putem să fim măsura nedreptății, a indiferenței şi a neadevărului sau putem să fim măsura zâmbetului unui copil fericit”, a declarat Azota Popescu pentru Ziar Medical.
”Vrem o Românie fără orfani!”
Valorile creează familia, familia creează valori, precizează președinta Asociației Catharsis. Și-au strigat visul – ”Vrem o Românie fără orfani!” și au purtat împreună ”lupta surdă cu autorități adormite, cu legi înțepenite în absurd, cu indolența, cu nepăsarea, cu mentalități de odioasă aducere aminte și cu inimi înghețate… ”
”Totul a început cu mai bine de 20 de ani în urmă, când în orfelinatele românești erau peste 100.000 de mii de copii abandonați, condamnați la o viaţă fără familie, dinainte de a se naște. Nimeni nu vorbea nimic despre ei sau despre viața lor, pentru că, cei mai mulți nu aveau nici cel puțin un nume. Nașterea multora dintre ei nefiind înregistrată, ei nu existau. Am aflat despre acești copii când mergeam în vizită la Casele de copii din Brădet, Codlea, Făgăraș, Rupea, Victoria. Pe vremea aceea, lucram la pionieri şi o dată la trei luni, mergeam pe teren, făceam muncă de îndrumare şi control în școli, grădinițe şi în casele de copii. Când mă vedeau, copiii tăbărau pe mine şi mă întrebau, ”tu ești mama mea, ai venit să mă iei acasă?” Grea şi apăsătoare întrebare, devenită în timp obsesie, un coșmar. Nu știam, pur şi simplu nu știam ce să le răspund, habar n-aveam atunci, că ar putea exista ca alternativă, plasamentul familial sau adopția. Anii au trecut şi eu eram tot mai apăsată de imaginea copleșitoare a acestor copii. Mă urmărea privirea stinsă şi chipul trist al copiilor ascunși dincolo de zidurile cenușii ale uitării. Doream să mă eliberez, să scap de acest coșmar, să fac ceva pentru a-i scoate din izolare, monotonie, „închisoare’’, a precizat Azota Popescu.
Răspunsul a venit din Italia, de la Don Eugenio Battaglia, un preot italian, venit în România imediat după revoluție, cu donații pentru orfelinatele românești. L-a cuprins tristețea când a văzut puzderia de copii zdrențuiți, tăcuți, triști, flămânzi şi speriați.
,,Misiunea ta, Azota, este să-i salvezi pe acești copii, să le cauți părinții sau rudele, iar dacă nu-i găsești, să le cauți familii care vor şi pot să le ofere dragoste şi ocrotire părintească, o copilărie senină şi un viitor în siguranță. Pentru toate acestea, trebuie să înființezi urgent o organizație umanitară”, a spus preotul italian.
O, ce provocare! Ideea preotului a fost agreată de familia şi de cei mai buni colegi şi prieteni ai săi, personalități de marcă în lumea brașoveană. Semnând Statutul şi Actul de constituire al Asociației Catharsis Brașov, cei 26 membri fondatori au turnat temelia a ceea ce a devenit în scurt timp un Templu al Speranței.
,,Era o zi geroasă de iarnă, 17 ianuarie 1996, ziua în care s-a născut Catharsis. De atunci şi până astăzi, visul celor care şi-au pus speranța în oamenii de la Catharsis a devenit realitate. Fiecare poveste a fost o nouă provocare, a fost inspirație şi motivație. Catharsis a scos zeci, sute de copii striviți de nepăsare şi indiferență din ghearele morții şi le-a dat aripi să zboare. Unora, le-am dat familia de care aveau nevoie, cel mai prețios dar. Altora, sănătate, demnitate şi identitate. Tuturor le-am asigurat noi condiții de viaţă, părinți iubitori şi responsabili, un viitor în siguranță. Am schimbat destine şi mentalități, am modificat legi, am unit oameni, orașe, țări şi continente. Cu toate acestea, mai sunt încă multe de făcut”, a adăugat președinta Asociației.
,,Legea Adopției, în neconcordanță cu Noul Cod Civil, cu Convenția ONU şi cu Convenția de la Strasbourg”
Azota Popescu le-a prezentat parlamentarilor un proiect de lege care garantează toate drepturile copiilor suspendați în sistem, lucru care, spun reprezentanții Catharsis, nu se întâmplă în prezent.
,,În primul rând, schimbarea din temelii a Legii Adopției în vigoare, o lege absurdă şi nedreaptă, care nu garantează dreptul fundamental al zecilor de mii de copii separați definitiv de părinți de când au venit pe lume. Dimpotrivă, le conferă drepturi nelimitate rudelor până la gradul al patrulea, care trebuie căutate în continuare pentru a consimți la adopția copilului – rudă, despre care de fapt, cei mai mulți nici nu știu că există. Absurdul vine din faptul Legea Adopției este în totală neconcordanță cu Noul Cod Civil, capitolul III, Adopția, art. 453 şi 463, care prevăd, că părinții firești sau tutorii pot să consimtă la adopție. Legea Adopției este în neconcordanță şi cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, art. 20 şi 21, care prevăd că orice copil separat definitiv de părinți are dreptul la o familie de plasament sau de adopție, precum şi cu Convenția de la Strasbourg privind adopția, art. 5, care prevede că părinții firești sau tutorii au dreptul să consimtă la adopție. Legea adopției încalcă atât dreptul fiecărui copil abandonat la o familie cât şi tratatele internaționale la care România este Stat Parte. Din acest motiv, legea adopției menține peste 60.000 copii în sistem până la împlinirea vârstei de 18 ani. După ieșirea din centrele de plasament, marea majoritate a tinerilor dezinstituţionalizaţi devin asistați social, de data aceasta ca adulți, fiind condamnați definitiv la o viaţă fără familie. Recent, am atras atenția parlamentarilor de Brașov despre toate aceste carențe legislative. Pentru a încuraja adopția națională dar şi pe cea internațională, le-am prezentat un proiect de lege care garantează toate drepturile copiilor suspendați în sistem. Dacă se vrea schimbarea, printr-o OUG, viața orfanilor români s-ar schimba peste noapte. Beneficiarii acestui proiect ar fi în primul rând copiii, apoi familiile atestate şi evident, statul român, care n-ar mai cheltui milioane de euro pentru a menține copiii abandonați în sistem.Pentru tot ceea ce am realizat de-a lungul acestor ani, pentru tot ceea ce am putut dărui celor răniți şi deznădăjduiți, o vorbă bună, un sfat, un zâmbet, o speranță, încredere în ei înșiși, le sunt recunoscătoare tuturor celor care au avut încredere în mine şi în Catharsis Brașov”, a conchis Azota Popescu.