Jurnalistul Adelin Petrișor, invitat de onoare la UMF Tg.-Mureș: “În zonele de război, paranoia a devenit o boală comună, precum răceala”

Recent, unul dintre cei mai cunoscuți corespondenți de război, Adelin Petrișor a fost invitatul de onoare al Universității de Medicină și Farmacie Tîrgu-Mureș. Cele mai dramatice relatări au fost făcute din locuri precum Afganistan, Irak, Libia, Liban, Egipt, Algeria, Albania, Cisiordania și Gaza. Acesta a susținut o conferință cu tema centrală medicina de război în fața a zeci de oameni interesați de experiențele retrăite  în zonele de conflict de unde a relatat sute de știri pline de groază și durere. Evenimentul a fost moderat de către rectorul Universității de Medicină și Farmacie, prof. univ. dr. Leonard Azamfirei.

Amfiteatrul Facultații de Farmacie a fost arhiplin, fiind împânzit de zeci de studenți curioși, dar și de cadre militare active din conducerea structurilor teritoriale Mureș. Tinerii si-au facut loc chiar și pe scările amfiteatrului dornici de informații  cât mai reale și obiective. Experiențele trăite și relatate de Adelin Petrișor în acele zone de coșmar au fost intens asimilate de studenți, în special de cei de la medicină militară, care au onorat conferința îmbracați în uniforme.

Conform relatărilor, și a filmulețelor prezentate la conferiță, medicii aflați în misiune au făcut si fac tot posibilul pentru a salva orice persoană care avea nevoie. Atât soldații care erau răniți în luptele armate, cât și insurgenții erau tratați la fel.  Medicina militară practicată pe teren, într-o zonă de conflict, diferă de cea învațată pe bancile unei facultăți și chiar de cea din spitalele civile . Scenele trăite de medici și asitente marcheză “omul”, dar fac  “medicul” mai experimentat, mai dornic să fie cât mai pregătit să salveze vieți.

Un rol important pe teren il au “niște tineri de 18-20 de ani, care scot efectiv rănitul de pe câmpul de luptă și îi acordă primul ajutor, pană sunt predați medicilor”, a precizat Adelin Petrisor.

- Articolul continua mai jos-

Aceștia nu sunt medici, sunt doar tineri curajoși, devotați, cu pregătire în acest sens, care sunt prima verigă în lanțul care salvează viața unui soldat rănit. În aceste zone de conflict principalele răni sunt cele provocate de explozia bombelor, plăgi prin împușcare și arsuri. După ce sunt retrași de pe câmpul de luptă, raniții sunt duși în spitale strategice unde sunt stabilizați, apoi evacuați din zonele de pericol către spitale, cum ar fi cele din Germania pentru recuperare.

“Spitalele din aceste zone sunt extrem de bine dotate logistic, având cea mai moderna aparatură” nefiind nicio barieră tehnologică în salvarea vieților. “Aratau mai bine decât cel mai dotat spital de la noi”, a adăugat Adelin.

Nici insurgenții nu erau lăsați în voia sorții. Cei răniți erau legați la ochi si escortați la spitale unde primeau ajutor, iar după stabilizare erau predați autorităților locale pentru a putea fi puși sub acuzație. Civilii erau și ei ajutați, însă foarte mulți refuzau ajutorul de frica insurgenților. Erau în pericol de a fi uciși atât ei cât și întreaga lor familie, fiind acuzați de trădare. Motivul era colaborarea cu medicii. Dacă erau vazuți împreună cu medicii sau soldații erau considerați tradatori, si riscau să își piardă viața.

O experiență uimitoare ne-a fost împărtășită de Adelin Petrișor. Este vorba de o întâmplare în care un câine care aparținea armatei franceze a fost rănit, iar pentru salvarea lui s-au pus la dispoziție mai multe elicoptere de luptă care au survolat câteva ore pentru a putea extrage animalul rănit de pe câmul de luptă, fiind adus la spitalul veterinar pentru a i se putea acorda ajutor. Este o intamplare fericită, dar în același timp tristă. În unele locuri greu încercate de razboi se pot investi resurse materiale și financiare de ordinea sutelor, poate miilor de dolari pentru salvarea unui animal, iar la noi în țară sunt cazuri în care nici jumătate din eforturi nu sunt depuse pentru salvarea unui om.

Se știe că razboiul este scena unor experiențe dure și înfrisoșătoare, în care corespondenții de razboi sunt deseori victime colaterale. Teama este la orice pas, chiar dacă se stie ca sunt la dispoziție spitale dotate, medici experimentați dispuși să faca tot posibilul ca să salveze viața unui om. În misiuni “eram escortați de mașini blindate, Mercedes-uri model vechi ca să nu atragem atenția cu șoferi localnici care cunosteau bine drumurile. Un drum de 15 minute se transforma într-unul de 40 de minute. Se foloseau toate dotările de ultimă generație pentru a evita un posibil dezastru. Cei care ne însoțeau erau mereu atenți. S-a ajuns ca paranoia să devină o boală comună, precum răceala”, a declarat jurnalistul.

Până în prezent, Adelin Petrișor a fost distins cu 6 premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune. În 2000 și 2002, a obținut premiul pentru corespondențe de război. În anul 2003, a primit Marele Premiu APTR pentru transmisiunile de la Bagdad. Tot în 2003, alături de alți colegi din presă, MAE și CNA l-au declarat „Corespondentul anului”. În anul 2007 premiul pentru cel mai bun reportaj, „Guantanamo-periferia lumii libere”, iar în anul 2009 premiul pentru documentar politic.

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari