Deformitatea congenitală a piciorului reprezintă una dintre cele mai frecvente malformații osteo-articulare. Denumirea de „picior strâmb” include modificările de formă și de direcție ale piciorului, astfel contactul piciorului cu solul nu se mai face prin punctele normale de sprijin plantar.
Formele clinice variază în funcție de felul orientării anormale a piciorului:
- picior varus = planta piciorului privește înăuntru (supinație) – sprijinul se face pe marginea externă a piciorului;
- picior valgus = planta privește în afară (pronație) – sprijinul se face pe marginea internă + scobitura plantară este înlocuită cu o convexitate.
- picior equinus = axul piciorului se află în prelungirea axului gambei – sprijinul se face pe antepicior ori pe degete.
- picior talus = piciorul este flectat pe gambă – sprijinul se face pe călcâi.
În general se întâlnește asocierea acestor deformări, dintre care varus equinus și talus valgus sunt cele mai frecvente.
Piciorul strâmb congenital varus-equinus
Incidența este variabilă în funcție de zona geografică. Spre ex. în SUA este de 3 ‰, în Asia 0,5 ‰, la noi în țară 1,5‰.
Se întâlnește aproape de două ori mai frecvent la băieți (65%) dacât la fete (35%), în 55% din cazuri fiind bilaterală. În 25% din cazuri se poate demonstra anamneza pozitivă familiară (fig.1).
Fig. 1. Picior strâmb unilateral, bilateral și la gemeni
Patogenia piciorului strâmb congenital nu este complet determinată, se consideră a fi multifactorială. Se poate transmite și genetic – dacă unul din părinți a avut picior strâmb, nou născuții au șanse de 10% să aibă și ei la rândul lor picior strâmb.
Simptome:
Recunoașterea piciorului strâmb var-equin la nou născut este lucrul cel mai simplu. Devierile piciorului sunt equinismul – în plan sagital + varusul – în plan frontal + abducția antepiciorului pe retropicior – în plan orizontal + derotația calcaneului – în plan orizontal + prezența cavusului (fig. 2.).
fig. 2. Nou născut cu picior equino-var bilateral
Din cauza diformității unui picior complet inversat, evidentă imediat după naștere, părintii pot avea un șoc psihic la sesizarea aspectului piciorului. Este deci de dorit ca în timpul sarcinii să fie depistate aceste deformități cu ajutorul ecografiei. Ecografia prenatală ajută la depistarea cea mai precoce, încă din săptămânile 17-20. (fig. 3).
În acest fel, cunoașterea problemei va veni ca și un sprijin psihic pentru părinți. Ei pot astfel să fie mai pregătiți în ceea ce privește tratamentul deformității copilului, nașterea poate să fie dirijată în centre corespunzător dotate pentru astfel de cazuri.
Fig. 3. Ecografie efectuată în săptămâna 20 de viață intrauterină cu deformitate evidentă în picior equino-var
Clasificare
Există mai multe clasificări, iar cea mai simplă și practică se referă la clasificrea deformității după gradul reductibilității manuale și anume:
- simple atitudini vicioase – care se corectează usor și complet;
- deformări incomplet reductibile – cu corectări parțiale;
- deformări complet fixate și rigide.
Tratamentul
Scopul tratamentului este de a asigura un picior funcțional, stabil în special la mers și fără durere.
Thomas Sydenham – medic, a trăit între anii 1624-1689. Încă din acele vremuri el a precizat că ”moașa nu trebuie să părăsească o cameră de naștere până când nu se începe tratamentul piciorului strâmb congenital”.
Tratamentul inițial nu trebuie să conste în intervenție chirurgicală, se bazează pe corectarea progresivă a deformărilor. Tratamentul trebuie deci să înceapă în prima zi de viață prin manipulări gentile de corecție, pentru a profita de faptul că țesuturile care formează ligamentele, capsula și tendoanele sunt încă elastic. Pentru menținerea gradului de corecție piciorul se imobilizează în aparate gipsate până deasupra genunchiului.
Cea mai eficiență și ieftină măsură de tratare a piciorului varus equin este metoda Ponseti elaborată de dr. Ignacio Ponseti acum mai bine de 50 ani (fig. 4).
fig. 4. Dr. Ignacio Ponsetti
Metoda constă în manipularea ușoară săptămânală a piciorului, urmată de aplicarea unui gips care se întinde de la degetele picioarelor până la coapsa superioară, fiind necesare 5-7 săptămâni de manipulare și gipsare (chiar și cel mai rigid picior necesită maxim 8-9 gipsări pentru a fi corectat). Înainte de aplicarea ultimului gips (care se poartă 3 săptămâni) se va secționa tendonul ahilean (tenotomie) pentru a ajuta la corecția completă a piciorului, până la îndepărtarea gipsului tendonul vindecându-se (majoritatea în 3 săptămâni, maxim 6 săptămâni). Tenotomia se realizează în aproximativ 80-95% din cazuri (fig. 5).
Fig. 5. Gipsarea succesivă după metoda Ponseti
Ulterior, se va purta orteza de abducție pentru 2-3 luni, câte 23h/zi și apoi doar noaptea, câte 11 ore, vreme de 2-4 ani (fig. 6).
fig. 6. Bebeluș cu orteza Ponsetti
Trebuie menționat faptul că 5-10% dintre copii nu reacționează pozitiv la metoda Ponsetti, în cazul acestora fiind nevoie de intervenție chirurgicală.
Operația constă în eliberarea tendoanelor tensionate și a ligamentelor din partea posterioară și mediană a piciorului și readucerea lor în poziție alungită. După operație, care necesită 2-3 zile de spitalizare, piciorul trebuie gipsat 10-12 săptămâni, ulterior purtându-se orteze în timpul zilei pentru menținerea corecției obținute. Odată ce copilul începe să meargă, purtarea ortezelor se reduce treptat. Operația se realizează în jurul vârstei de 6-12 luni, corectând toate diformitățile asociate piciorului varus equin în același timp. În urma operației însă, piciorul va fi mai rigid decât dacă ar fi fost tratat prin metodele descrise anterior, mai ales odată cu trecerea anilor.
Este posibilă repetarea operației în cazul în care piciorul recidivează. La copilul mic, eliberarea ligamentelor este suficientă, însă, la copiii mai mari, datorită modificărilor osoase, operația poate include și osteotomia (tăierea osului).
Piciorul varus equin nu presupune niciun disconfort sau durere la naștere, situația se poate înrăutăți însă în timp, mai ales odată cu mersul, care poate deveni foarte dureros sau chiar imposibil. Netratată sau tratată incorect, copilul va ajunge să meargă pe partea laterală a labei piciorului și degetelor (toată greutatea corpului fiind susținută de acestea), ceea ce va duce la îngroșarea pielii și dezvoltarea de ulcerații, bătături. Purtarea pantofilor va fi și ea dificilă, uneori imposibilă, iar în timp afecțiunea poate deveni de nesuportat, rezultând infirmitate cu handicap locomotor sever (fig. 7).
Fig. 7. Piciorul strâmb congenital netratat pe parcursul vieții constituie un handicap locomotor
Dr. Laszlo Ilona, medic primar ortoped-chirurg pediatru
La Centrul Medical Nova Vita, Dr.Laszlo Ilona, medic primar chirurg-ortoped pediatru, vă stă la dispoziție pentru diagnosticul și tratamentul adecvat a diverselor malformații osteo-articulare.
Centrul Medical Nova Vita se află în topul celor mai mari spitale private din țară, oferind o gamă vastă de servicii medicale de excelență, la cele mai înalte standarde.
CENTRUL MEDICAL NOVA VITA
Str. Liviu Rebreanu, nr. 29 A, Târgu-Mureș, jud. Mureș
Tel. Recepție: + (4) – 0265 260 460 / + (4) – 0735 701 713
E-mail: [email protected]