Un accident auto, un accident medical, un accident vascular, o afecțiune degenerativă poate aduce o persoană în situația unei vieți diferită de cea de dinainte, atât din punct de vedere fizic, psihic, social, profesional și relațional. Însă pentru multe astfel de persoane o viață apropiată de normal este aproape posibilă, atât ca recuperare din punct de vedere medical, dar și ca integrare socială dacă societatea acceptă acest lucru. Din păcate, în România mai este nevoie de o schimbare de la nivelul lucrurilor mărunte, de o schimbare a mentalității. „Gala Atipic Beauty a fost creată pentru ca oamenii cu dizabilități să fie priviți ca oameni normali. Pentru că asta și sunt, și pot construi mult în viață, în ciuda dizabilității”, susține Magda Coman, președintele Asociației Open Your Heart și inițiatoarei Galei Atipic Beauty.
Ajunsă la a 14-a ediție, Gala Atipic Beauty a adus pe scena Teatrului Național din Tîrgu-Mureș, cu sprijinul Rotary Tîrgu-Mureș Maris, 13 persoane aflate în scaun rulant, persoane venite din diferite colțuri ale țării, dar și din străinătate, pentru a arăta că viața poate să fie frumoasă în ciuda dizabilității, că se pot finaliza studii, face carieră, întemeia familii chiar și în viața trăită ”pe patru roți”. Doar societatea este nevoie să își schimbe mentalitatea. ”Aș schimba cuvântul handicap cu dizabilitate,dizabilitatea înseamnă o metodă de a umbla, acest scaun rulant este metoda noastră de a umbla. Handicapul ni-l creează societatea în care trăim, asta trebuie schimbat”, s-a adresat publicului Anișoara Mârza, unul dintre modelele care au defilat pe scenă.
Multe persoane cu dizabilități locomotorii își trăiesc viața la fel ca un om normal, au ambiția de a reuși în viață din punct de vedere personal și profesional în ciuda piedicilor puse de societate, de lipsa accesibilizării. Un astfel de model este Magda Coman, președintele Asociației Open Your Heart. Într-un interviu acordat pentru Ziar Medical a oferit mai multe informații despre modul în care înțelege Asociația să lupte pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, dar și despre modul în care sunt acestea văzute și tratate în străinătate comparativ cu societatea românească.
Asociația Open Your Heart militează pentru elaborarea unei legislații specifice persoanelor cu dizabilități în conformitate cu legislația internațională, pentru schimbarea mentalității cu privire la persoanele cu dizabilități. Vă rog să oferiți mai multe detalii.
În primul rând militează pentru schimbarea mentalității care la noi este foarte învechită și datorită faptului că oamenii nu încearcă să treacă peste dizabilitate, să privească omul cu dizabilitate ca și pe un om normal. Aici cumva se oprește tot ajutorul de care are nevoie o persoană cu dizabilități pentru că ajutorul acela ar trebui să fie prin educație, educația să fie din familie etc, iar statul să se implice cumva ca să o reintegreze social, să aibă locuri de muncă, să existe accesibilizare pentru a ajunge la locul de muncă și noi pentru asta ne luptăm. În fiecare an organizăm Atipic Beauty în diverse orașe. Am încercat să cosmetizez un eveniment care să aducă o latură frumoasă și niște exemple de viață fără a leza sau fără a trage la răspundere autoritățile că nu au făcut ceea ce trebuiau să facă până acum și a spune ceva frumos spatele căruia se ascunde de fapt scopul social, nevoia de integrare a persoanelor cu dizabilități.
Ați reușit să schimbați mentalități în acest sens?
Am reușit să ajungem la inimile oamenilor prin faptul că arătăm dizabilitatea sub altă formă și arătăm modele de viață care s-au autodepășit și care au reușit să termine facultăți mari care chiar dacă nu sunt accesibilizate cred eu că sunt un exemplu pentru întreaga societate.
Cel mai mult am reușit să schimbăm mentalitatea celor care participă an de an sau de la un eveniment la altul, modelele se schimbă și astfel ele își recapătă încrederea de sine, reîncep studiile dacă și le-au întrerupt într-un moment de depresie sau de frustrare și cumva urmând exemplul nostru și cei care au o dizabilitate și stau izolați la domiciliu, retrași, îi încurajăm, și cred că avem reușite printre ei. Numai eu știu câți îmi scriu mesaje de mulțumire pentru faptul că ducem o luptă cu autoritățile și suntem ca un semnal de alarmă. De fapt persoanele cu dizabilități în România sunt foarte multe dar din cauza infrastructurii, nu există accesibilizare, sunt izolate cumva la domiciliu și nu-și continuă viața într-un ritm normal.
Ce ar trebui să se schimbe, ce schimbări ar trebui să facă societatea?
În primul rând ar trebui să ne respecte ca oameni care fac parte din societate și care își aduc un aport. Dacă statul ne oferă un sprijin în sensul în care accesibilizează sau companiile încep să angajeze persoane cu dizabilități noi de fapt nu mai rămânem la nivelul de asistat social și ne aducem aportul cu contribuții către statul român, dar lucrurile se desfășoară greu. Acest eveniment se organizează din 2013, suntem la cea de-a 14-a ediție, am fost în câteva orașe mari, am ajuns până și la Parlamentul României să-l facem de doi ani de zile și, totuși, eu simt, în continuare, ignoranța celor care sunt la putere și care au factorul de decizie și ar putea să schimbe multe vieți a celor cu dizabilități.
Din punct de vedere medical ați întâlnit piedici?
Din punct de vedere medical persoana cu dizabiltăți, și vorbesc din experiență proprie, este tratată ca o cantitate neglijabilă, are deja o boală cronică și medicii se uită la tine ca și cum nu știu ce ți-ai dori să ți se întâmple mai bine decât ești. Medicina avansează internațional dar la noi nu am văzut mari progrese, nu am văzut nici măcar Casa de Asigurări de Sănătate să te susțină în mai multe recuperări.
Ce ar trebui concret să facă?
Ar trebui să întocmească niște programe de reabilitare constantă a celor cu dizabilități, mă refer la cei aflați în scaun rulant. Beneficiezi de două ori pe an de bilet la tratament și în schimb tu ai nevoie de o recuperare constantă, ceea ce nu se întâmplă pentru că nu sunt fonduri. Și astfel sunt mulți care pot fi recuperabili dar nu au posibilități financiare și rămân la același stadiu.
Dumneavoastră ați fost și în străinătate, ați văzut cum arată lucrurile și acolo, mai ales și în sistemul medical. Puteți să faceți o comparație?
De ceva timp m-am căsătorit și aș putea să îmi trăiesc viața liniștită în Milano, un oraș destul de accesibil începând de la transportul în comun, te sprijină ca persoană cu dizabilități, nu ți se taie drepturile de pensie, te ajută să te reintegrezi angajându-te. Sunt țări care investesc foarte mult în persoane cu dizabilități. Și sistemul medical este mult mai centralizat. Este mult mai bine pus la punct, în sensul că o persoană cu dizabilități beneficiază de mult mai multe lucruri decât aici, mă refer la serviciiile medicale. Concret, în spital se ocupă de tine, își dau interesul ca tu pacientul chiar dacă ai o dizabilitate gravă să fii tratat cu normalitate, ceea ce la noi nu se schimbă.
Veți continua proiectul Gala Atipic Beauty?
Noi ne propunem an de an să ajungem în cât mai multe orașe în care nu am fost și să lăsăm o urmă în inima oamenilor, cred că oamenii pot să schimbe lucrurile. Și chiar dacă autoritățile nu se implică comunitatea are o putere cum se întâmplă aici cu Rotary (n.red.-Rotary Tîrgu-Mureș Maris), adică am venit pentru prima oară în Mureș și am văzut pe cineva care ne susține și crede în ceea ce noi vrem să transmitem, lucru care este foarte important.