obezitatea

Conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, într-un timp relativ scurt, la nivel mondial, numărul copiilor supraponderali a crescut cu 10 milioane. Statistic vorbind, aceasta creștere reprezintă 12% din totalul persoanelor care au fost diagnosticate ca fiind supraponderale la nivel mondial. România ocupă un loc fruntaș în Europa, situându-se pe locul 3, fiind luați în calcul atât copiii, cât și adolescenții. Cifrele sunt alarmante, 3 din 10 tineri sunt supraponderali dintre care mai mult de 8% sunt obezi. Mugurele obezității apare în primii doi ani de viață din cauza lipsei unei alimentații sănătoase și potrivite vârstei. Creșterea consumului alimentar crește invers proporțional cu efortul fizic depus de copii și tineri. Calculatorul și televizorul sunt inamicii numărul 1 în acest caz! Alimentația și lipsa mișcării nu sunt singurele cauze. Această boală tăcută poate fi provocată și de funcționarea anormală a glandei endocrine precum și de alți factori genetici. Studiile de specialitate arată că, până în 40% din cazuri, genele sunt răspunzatoare pentru apariția obezității, restul fiind, în mare măsură, cauzate de factori exogeni.

Victoria Rus, membră a Disciplinei de Nutriție comunitară și igiena alimentelor, Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu-Mureș, a furnizat, pentru Ziar Medical, informații pertinente pe acest subiect, în vederea informării și prevenirii persoanele afectate, direct sau indirect.

Rep: Obezitatea infantilă și simptomatică. Care sunt primele simptome îngrijorătoare?

V.R.: A fi puțin supraponderal/ă poate să nu provoace multe probleme semnificative. Cu toate acestea, odată cu depunerea a câteva kilograme suplimentare, copii pot dezvolta simptome care le afectează viața de zi cu zi, și anume: lipsă de aer, transpirație crescută, sforăit, incapacitatea de a face față activității fizice bruște, oboseală zilnică accentuate, dureri de spate și articulații sau încrederea și stima de sine scăzute. Mai putem menționa senzația de izolare, evitarea efortului fizic sau a activităților casnice, instalarea rapidă a pubertății și probleme ale articulațiilor.

Odată instalată, obezitatea poate provoca, de asemenea, modificări greu observabile, cum ar fi: diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, niveluri ridicate de colesterol, boli hepatice, calculi biliari și factori de risc pentru bolile de inimă. Aceste probleme de sănătate au reprezentat, în mod tradițional, probleme care afectează doar adulții, adulții supraponderali și obezi având un risc crescut de a le dezvolta. Dar, din cauza creșterii nivelului de obezitate la copii, unele dintre aceste probleme de sănătate legate de obezitate afectează acum persoanele mai tinere.

Se estimează că doar sub jumătate din toate cazurile de diabet sunt legate de obezitate. Principalele simptome ale diabetului zaharat sunt: senzație de sete foarte mare, merge foarte mult la toaletă, mai ales noaptea, oboseala extremă.

Simptomatologia asociată, latentă, se poate încadra în una dintre următoarele categorii: probleme psihologice: imagine proastă referitoare la propria persoană, sentimente de inferioritate şi respingere din partea colectivităţii de copii de aceeaşi vârstă, depresie, frustrare, tendinţă la comportament antisocial, imaturitate în relaţiile familiale şi sociale, hiperdependenţă; simptome legate de supraîncărcarea mecanică reprezentată de excesul ponderal: dezadaptare cardio-circulatorie, oboseală, polipnee şi dispnee la eforturi moderate, edeme în ortostatism la membrele inferioare, dureri articulare; modificări cutanate: intertrigo, iritaţie tegumentară la nivelul plicilor, prurit, abcese, acne; tulburări nespecifice: cefalee, vertij, astenie, meteorism, constipaţie, digestie dificilă, tulburări menstruale la adolescente.

RECOMANDĂRI ZM:  O treime din cancere pot fi evitate dacă alegem un regim de viaţă sănătos

Rep: Pentru a putea fi diagnosticați într-o fază incipientă cu obezitate, care sunt pasii pe care trebuie să îi facă un părinte daca observă unul din simptomele mai sus menționate?

V.R.: Părinții pot să apeleze pentru un control de specialitate la dieteticieni, medicii pediatri și medici de familie. Fiecare dintre aceste profesii sunt bine specializate pentru a ajuta copiii care prezintă obezitate.

Ca parte a îngrijirii obișnuite a copilului, dieteticianul calculează IMC-ul copilului și determină locul în care se încadrează în graficul de creștere a Indicelui de Masă Corporală -pentru -vârstă. Indicelui de Masă Corporală ajută la stabilirea faptului dacă  copilul este supraponderal pentru vârsta și înălțimea acestuia.

Folosind graficul de creștere, dieteticianul determină percentila copilului, ceea ce înseamnă că copilul se compară cu alți copii de același sex și vârstă. De exemplu, dacă copilul este în percentila 80, înseamnă că, în comparație cu alți copii de același sex și vârstă, 80% au o greutate mai mică sau IMC. Se consideră obezitate când BMI este mai mare sau egal cu percentila 95 pentru vârstă şi sex, sau un BMI peste 30 kg/m2.

În plus față de IMC și greutatea grafică pe graficele de creștere, medicul/dieteticianul evaluează: istoricul familial – aspecte legate de obezitate, aspecte legate de probleme de sănătate, cum ar fi diabetul zaharat, ancheta nutrițională: obiceiurile alimentare ale copilului, nivelul activității copilului, alte afecțiuni pe care le poate avea cel mic, istoricul psiho-social, incluzând incidența depresiei și a tulburărilor de somn și a tristeții și dacă copilul are prieteni, analize de sânge. De asemenea, menționăm faptul că, la examenul clinic se evidenţiază topografia şi distribuţia obezităţii – androidă sau ginoidă, cu talie înaltă şi vârsta osoasă moderat avansată (dar statura finală normală); copiii au viteză de creştere accelerată, se măsoară tensiunea arterială, se vor evalua eventualele comorbidităţi (acanthosis nigricans, hirsutism, hepatomegalie, anomalii ortopedice), stigme genetice, se efectuaza măsurarea ţesutului adipos, TMF (total body mass), BF (body fat), VAT (visceral adipose tissue), care se obţin prin ultrasonografie, CT, RMN şi DXA (dual X-ray adsobiometry).

Există o bună corelaţie între grosimea pliului tricipital şi nivelul insulinemiei, valoarea presiunii arteriale sistolice şi a celei diastolice. La copiii cu exces ponderal şi obezitate se efectueaze analize pentru:  glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, ALAT, ASAT (dieteticianul poate recomanda și alte teste de sânge pentru a verifica dezechilibrele hormonale, deficiența de vitamina D, Fe sau alte afecțiuni asociate cu obezitatea).

Rep: Care sunt șansele să își revină un copil obez, dacă urmează un tratament adecvat?

V.R.: Un copil are toate sansele să scape de obezitate, dacă tratamentul este luat în serios, atât de copil cât și de întreaga familie. Aproximativ 50% din cazurile de obezitate primară a copilului se menţine până la vârsta adultă.

Rep: Ajuns la o greutate normală, un copil diagnosticat în trecut cu obezitate, are șanse mai mari să redevină din nou, dacă nu respectă tratamentul/dieta prin care și-a revenit prima oară?

V.R.: Da, în mod cert, însă nu este necesar să țină dieta restrictivă ci doar să evite excesul alimentar (calorii, grăsimi, carbohidrați, băuturi îndulcite etc) și să facă mișcare zilnic o oră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here