smurd
Foto: captura video

Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), serviciu public destinat asigurării asistenței medicale de urgență prespitalicească, a debutat la Cluj în anul 1994. „O mână de medici entuziaști au început luându-se după modelul deja existent la Tîrgu-Mureș”, a precizat dr. Cristian Ursu, medic șef UPU – SMURD, făcând referire la perioada aceea plină de entuziasm. Ceea ce definește acest serviciu de la Cluj este relația foarte bună care există între toate componentele SMURD, pe de o parte, și munca alături de voluntari, pe de altă parte. „SMURD-ul din Cluj este un model pentru ceea ce înseamnă voluntariat”, a menționat dr. Cristian Ursu într-un interviu pentru Ziar Medical.

Reporter: Care au fost începuturile SMURD la Cluj?

Cristian Ursu: SMURD a început în 1994. La anul se vor împlini 25 de ani de existență. SMURD a început cu voluntari; o mână de medici entuziaști care au început luându-se după modelul deja existent la Târgu-Mureș. Eu nu am fost la SMURD în 1994, dar știu că se lucra, inițial, cu ambulanțe și cu echipamente venite din ajutoare; aproape tot ceea ce se folosea era venit din ajutoare, din donații, inclusiv materiale, medicamente; treptat, lucrurile au evoluat. În 2007 am primit primele mașini moderne; primele au fost achiziționate de Consiliul Local, apoi Consiliul Județean, apoi au început să vină prin Minister. Treptat s-a dezvoltat și rețeaua SMURD pentru că, dacă, inițial, a existat o singură stație la detașament, pe 21 Decembrie, ulterior a apărut și echipajul cu medic, la Colina. Clujul este acum singurul oraș care are două echipaje de terapie intensivă, adică două echipaje cu medic și mai avem nouă echipaje de prim ajutor răspândite în tot județul, cu paramedici pompieri. Avem și ambulanță pentru transport neonatal și câteva mașini speciale de interes regional.

Acestea au fost începuturile în 1994, a fost o perioadă romantică în care lumea era entuziasmată, în care credeam că vom reuși să schimbăm multe lucruri… a fost această mână de oameni inimoși care erau toți rezidenți la acea vreme și care au început prin voluntariat. Dar tradiția voluntariatului se păstrează la noi și în zilele noastre…

Rep.: Funcționarea serviciului se bazează pe colaborarea dintre ISU, SCJU și UMF Cluj. Care sunt termenii acestei colaborări?

C.U.: La Cluj această colaborare funcționează foarte bine; noi suntem un exemplu fericit! Ne înțelegem foarte bine cu colegii de la ISU, chiar avem o relație de prietenie, de colaborare, un parteneriat, iar cu UMF, am găsit mereu înțelegere și consider că și de acum înainte va fi la fel, voluntarii provin de la ei și găsim înțelegere în a fi lăsați să vină să lucreze la noi.

Rep: De unde provine finanțarea, în momentul de față?

C.U.: Practic, SMURD nu există ca personalitate juridică, iar partea sanitară – materiale, medicamente, întreținerea aparaturii și plata pentru medici și asistenți este asigurată de către spital. ISU ne asigură plata pentru paramedicii pompieri, inclusiv pentru șoferii cu care lucrăm pentru echipajele pe echipajele de terapie intensivă mobilă, asigură întreținerea ambulanțelor, combustibilul, ne oferă sediile în care ne desfășurăm activitatea. Apoi, avem noroc pentru faptul că ne iubește Clujul, ne iubește Primăria și obținem niște fonduri și din partea autorităților locale, a oamenilor și, cumva, ne descurcăm.

Rep: Care este numărul celor implicați în serviciu?

C.U.: Sunt câteva sute; sunt 25 – 30 de medici titulari, în jur de 30 – 40 de rezidenți, 60 de voluntari, 20 de studenți și mulți paramedici pompieri pentru că serviciul este acum răspândit în tot județul.

Rep: Care este situația ambulanțelor?

C.U.: Situația este proastă. La fiecare început de săptămână facem o scurtă balanță a ambulanțelor care sunt funcționabile și mereu se strică câteva din cele pe care le avem. Este trist! De multe ori pornim la un caz și nu știm dacă ajungem, plecăm cu bolnavul și nu știm dacă ajungem la spital, s-a întâmplat să ne pice ușa în timpul misiunii. E trist și e păcat! Nu poți să faci performanță, să faci ce ți se cere cu echipamente vechi de mai bine de zece ani! În orice țară civilizată ambulanțele sunt înlocuite după cinci ani, indiferent câți km au parcurs.

RECOMANDĂRI ZM:  Clujul va avea două motociclete cu defribilatoare semiautomate, a anunţat dr. Raed Arafat

Rep: Ce proiecte sau planuri de viitor aveți?

C.U.: În primul rând, să supraviețuim! E foarte greu să ne facem planuri de acțiune în ceea ce privește activitatea câtă vreme lucrăm cum lucrăm… Încercăm anul ăsta să mai obținem sprijin din partea autorităților. În rest, avem în vedere dezvoltarea echipei.

Avem cursul de recrutare, avem, în fiecare an, o tabără care a ajuns la cea de-a VII-a ediție, o tabără de vară în care instruim studenți din alte centre, apoi Maratonul Resuscitării care se desfășoară de două ori pe an; am început recent un proiect pilot care sperăm să continue și în acest an, un proiect de colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean de instruire de acordare a primului ajutor și efectuarea manevrelor de resuscitare pentru copiii din gimnaziu și liceu, dar și pentru profesori.

Rep: Dumneavoastră cum ați decis să urmați acest drum?

C.U.: Deși am terminat matematică – fizică, mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru așa ceva, mi-ar fi plăcut foarte mult să fie profesor, dar profesorii pe care îi cunoșteam m-au îndrumat să aleg altceva și așa am ales medicina. Medicina de urgență nu a fost o întâmplare, era o teamă permanentă pe care o aveam în timpul facultății, când încercau profesorii să ne motiveze și spuneau că vom termina facultatea și nu vom ști ce să facem când vom ajunge la un caz grav. Ce faceți dacă pică omul lângă voi, dacă urlă de durere, dacă nu respiră? Stăteam și mă gândeam tot timpul că, de fapt, au dreptate! Așa mi-am dat seama că trebuie să iau atitudine. La acea vreme, când am început eu la urgențe, era a doua promoție, al doilea an care începea rezidențiatul pe medicina de urgență, iar când am terminat rezidențiatul, am fost prima promoție din Cluj. Deci noi am început urgența la Cluj; au trecut 20 de ani de când ne-am angajat. Așa că erau greu și să mă orientez, nu aveam pe cine să întreb ce înseamnă, cum e… noi am fost pionierii!

Rep: Privind în urmă, care sunt satisfacțiile acestei munci?

C.U.: Sunt multe satisfacții! E extraordinar să vezi că vine câte un om în stare critică, de multe ori nu îi dai șanse și vezi că după câteva ore poți povesti cu el. Sau un pacient care ajunge la chirurgie, terapie, neurochirurgie, apoi pleacă de la noi și o vreme nu mai știm ce se întâmplă cu ei. Dar, apoi, dacă afli că e bine, că și-a revenit, ai un sentiment! E o trăire anume! În cazul copiilor, rezultatul e și mai spectaculos!

Ceea ce ne definește pe noi sau ne particularizează în Cluj este tocmai relația foarte bună care există între toate componentele SMURD, pe de o parte, și munca alături de acești voluntari, pe de altă parte. Iar SMURD-ul din Cluj este un model pentru ceea ce înseamnă voluntariat. Am înțeles că atunci când s-a vorbit despre legea voluntariatului în Parlament  s-a dat ca exemplu SMURD-ul din Cluj. E o tradiție pe care o păstrăm din prima zi, pe care o vom urma și pe care o copiază și alții. E un lucru extraordinar să îi ai pe acești copii alături de tine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here