Revenim, aşadar cu cea de-a doua parte a discuţiei cu Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu , medic primar Obstetrică – Ginecologie şi Chirurgie la Institutul Oncologic „Profesor Dr. Ion Chiricuţă”.
Dialogul cu un medic este, de obicei, limitat la istoricul medical al fiecărui pacient în parte, eventual la cel familial. Tocmai de aceea încercăm ca atunci când găsim timp şi disponibilitate din partea celor implicaţi nu doar profesional, dar şi sufleteşte în sistemul de sănătate, să lărgim aria subiectelor atinse. Aşa se face că discuţiile se lungesc, aspectele se nuanţează şi de fiecare dată descoperim dincolo de pledoariile pentru această meserie, pledoariile pentru omenie. Alături de profesionalism, cred că este cel mai important ingredient din reţeta pentru sănătatea umanităţii.
Ziar Medical – În ecuaţia de sănătate există, mai nou, alături de pacient, de medicul de familie şi medicii specialişti, şi asociaţiile non-profit. Cum colaboraţi cu ONG-urile, participă acestea la capitolul educaţie?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Desigur, există ONG-uri implicate. Noi colaborăm cu Societatea Română de Cancer în mod direct şi am introdus un lucru care e nou în România. Avem participanţi permanenţi în Comitetele noastre Directoare din partea Societăţii Române de Cancer, iar societatea de pacienţi ne transmite gândurile lor şi încercăm astfel ca unele probleme să le rezolvăm împreună. Şi e foarte bine, pentru că avem feed-back-ul. Uneori degeaba am învăţat noi şi ştim că unele lucruri e bine a fi făcute într-un anumit fel, e foarte important să ştim şi ce îşi doresc efectiv pacienţii noştri. Sigur, nu putem să aflăm de la fiecare în parte, cum ne-am dori, iar asfel de asociaţii de pacienţi ajută extrem de mult.
Ziar Medical – Studenţii şi rezidenţii au toate specialităţile la dispoziţie. Vin ei înspre Oncologie?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Cred că acum Ocologia medicală e o specializare la modă, iar în institutul nostru fucţionează în acest moment mai multe specialităţi. Este Oncologie medicală, Radioterapie, Chirurgie, Ginecologie, Anatomia patologică, Imagistica şi altele, e un spectru foarte larg şi nu e vorba aici de o pulverizare, ci de supraspecializare. În fiecare specialitate există şi o subspecialitate, adică e Chirurgie oncologică, Ginecologie oncologică, Imagistică specială pentru tumori, celălalte fiind specifice în sine.
La Oncologie medicală, probabil lucrurile se văd ceva mai simplu. Există un Program Naţional care acoperă medicamentele oncologice şi de aceea, un număr mare de rezidenţi se îndreaptă spre această specialitate, aşa că se constată o dorinţă mare pentru ea. Radioterapia, în schimb, nu că ar fi mai puţin interesantă, dimpotrivă, dar medicii se gândesc poate la faptul că este extrem de dependentă de aparatură. E o mare problemă naţională, după cum bine ştiţi, lipsa aparatelor de radio terapie.
Noi suntem un centru care formează, dar medicii se gândesc ce vor face după ce vor termina, pentru că nu vor putea rămâne cu toţii în institut. Dar acum se dezvoltă şi centre private care vor prelua o parte din rezidenţi, dar nici numărul rezidenţilor din radioterapie nu poate fi unul foarte mare.
În zona chirurgicală întotdeauna au fost rezidenţi mulţi. Sigur că sunt şi subiecte la modă. Acum aproape 20 de ani când absolveam eu, era o bătălie mare pentru subiectele chirurgicale, ginecologia şi chirurgia erau printre primele alese. Acum, tinerii medici se îndreaptă spre specialităţi mai mici, şi Oncologia medicală este printre ele. Spun mai mici, dar poate mai bine definite ar fi formula exactă. Alături ar fi dermatologia, Endocrinologia. De fapt şi specialităţile mari tind să se împartă sau să dezvolte subspecialităţi.
Eu, după ce am absolvit,( am terminat Ginecologia), am făcut subspecializarea Ginecologie oncologică, la fel cum facem cu toţii subspecializările de Chirurgie oncologică după Chirurgia Generală. Informaţia se dublează în Medicină, aproape până la finalul facultăţii. Asta face obligatoriu studiul acestor specialităţi în profunzime pe anumite subiecte.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu „Nu sunt mare specialist al timpului liber”
Ziar Medical – Pentru că aţi amintit de cei aproape 20 de ani de la absolvire v-aş invita să evocaţi figura unui profesor care v-a marcat îndeaproape parcursul.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Cred că şansa a făcut să am profesori iluştri şi cred că aş greşi dacă nu i-aş numi pe foarte mulţi dintre ei. Pot să vă spun, în schimb, câteva materii şi implicit profesorii care m-au format, care au reprezentat nişte trepte în înţelegere.
Una dintre ele a fost Biologia moleculară şi l-am avut ca profesor pe domnul Academician Gheorghe Benga. Dânsul este în mod direct şi un cercetător cunoscut şi îmi amitesc că transmitea cu totul şi cu totul diferit o materie, altfel, extrem de aridă la început, dar reuşea să integreze foarte multe din materiile din preclinic şi o ţin minte. Apoi, în anul III, Anatomia patologică, cu domnul Profesor Olinici, care ştia să prezinte într-o variantă extrem de clinicizată informaţia. Acolo a fost primul moment în care am prins gustul Medicinii.
Pe urmă, fără doar şi poate, Medicina internă, cu domnul Profesor Grigorescu. Cursurile acelea cred că le am şi astăzi. Apoi Pediatria, care deşi nu e foarte gustată, în momentul în care am făcut-o în anul V, am înţeles organismul cu adevărat ca pe un întreg. Medicina internă se împarte în trei ani, dar când faci Pediatria, vezi organismul cu alt tip de patologie şi acolo am înţeles eu foarte mult din Medicină. Nu ascund că mi-au plăcu materiile chirurgicale, dar asta se subînţelege, probabil.
Ziar Medical – Cred că asta păţeşte orice student la Medicină.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Da, e o fascinaţie a acestor ramuri, dar după ce temele se decantează, acestea sunt materiile care au fost nişte pietre extrem de importante în fundaţia asta, în ceea ce mă priveşte, care e, de fapt, una singură, Medicina şi care are nişte principii de la care nu poţi să te abaţi, indiferent ce specialitate sau subspecialitate urmează să faci.
Ziar Medical – Ştiu că aveţi medici în familie.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Da, părinţii mei sunt medici.
Ziar Medical – Deci, oarecum, era previzibilă alegerea Medicinii.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Aşa pare, dar vă rog să mă credeţi că în finalul liceului mă gândeam că voi face cu totul şi cu totul altceva.
Ziar Medical – Se răzbuna adolescentul pe orele îndelungi în care părinţii erau prinşi de Medicină?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Nu neapărat, dar voiam să mă fac jurnalist şi mă ocupam cu literatura, mai mult decât cu bilologia şi fizica, spre disperarea, mai ales a mamei mele. Atunci învăţat mult la Limba Română şi la Matematică şi consideram că cel mai important este să ştii aceste două materii.
Ziar Medical – Cred că nu aţi greşit.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Nici eu nu cred că am greşit, oricum mi-a făcut mare plăcere. Apreciez mai multe stiluri, dar nu sunt legat în mod particular de un anumit scriitor. Citeam foarte mult în liceu şi scriam poezie, proză, nu conta. Astăzi citesc mai puţin, recunosc, timpul literaturii îl dedic cărţilor de specialitate, dar, cu siguranţă, va fi timp şi pentru asta.
Ziar Medical – Şi atunci, cum vă descărcaţi de tensiunile care inevitabil, se acumulează, căci fiecare bolnav vine cu bagajul lui de suferinţă şi spaimă. Cred că oricât ar fi de obiectiv, un medic nu poate să se încarce cu tot ce întâlneşte în spital.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Aveţi dreptate, dar aşa cum am mai spus, trebuie să te potriveşti cu locul şi dacă nu simţi aşa, nu e o idee grozavă să faci specialitatea asta. N-am simţit niciodată o încărcătură din partea pacienţilor care să fie distructivă, dimpotrivă. Sigur, sunt cazuri la care te gândeşti şi după ce te duci acasă şi pe care le visezi uneori. Dar nu am perceput-o niciun fel ca pe o povară.
Ziar Medical – Şi atunci timpul liber, atât cât mai rămâne cum îl petreceţi?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Nu sunt mare specialist al timpului liber.
Ziar Medical – Se cam ocupă tot timpul profesional?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Cam da. Citesc, cum am spus, mai ales din specialitate.
Ziar Medical – Ce calităţi îi trebuie unui foarte bun student la medicină ca să devină un bun medic în zona oncologică?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Nu cred că există neapărat un profil. Am văzut studenţi care aveau rezultate excepţionale şi am cunoscut ulterior specialişti buni, cu experienţă, iar ei recunoşteau că nu se potrivesc cu locul. În schimb, am cunoscut tineri care au trăit o perioadă mai puţin studioasă în facultate şi care au devenit medici excepţionali. Mi-e greu să spun. Cu siguranţă că trebuie să ai un bagaj greu de cunoştinţe.
Astăzi educaţia suferă mutaţia către deprinderea de aptitudini, lucrurile se petrec rapid, oamenii capătă aptitudini, dar asta nu se potriveşte în Medicină. Pentru Medicină, asta e doar o parte importantă, mai ales în subiecte cum sunt ale noastre, Chirurgie, Radioterapie, aptitudinile chiar sunt importante, dar n-ai cum să le foloseşti dacă nu se bazeazează şi pe cunoştinţe, iar acestea se acumulează în timp şi cu multe, multe ore de studiu.
Ziar Medical – Mă gândeam la calităţile umane care i-ar fi utile, pentru că pregătirea este o condiţie sine qua non a reuşitei în orice domeniu.
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Aici cred că aţi atins un subiect extrem de sensibil, probabil cel mai sensibil pentru un medic din zona Oncologiei. La un oment dat organizam un curs opţional, de succes la vremea aceea, „Oncologie psiho-socială”, cam aşa ceva. Erau, alături de mine, mai mulţi prieteni de-ai mei care ţineu cursul, cum este profesorul Dan David de la Facultatea de Psihologie, Profesorul Radu Preda de la Facultatea de Teologie. Amfiteatrul era plin întotdeauna şi ţin minte că Radu Preda îi şoca de fiecare dată, spunându-le că probabilitatea ca din acel amfiteatru să iasă medici excepţionali este de mai puţin de 5%.
Ziar Medical – Cam amară pilulă!
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Asta ştiam şi noi. Dar continua, spunând că a fi medici şi oameni empatici, care să fie apreciaţi era şi este posibil în măsura dorinţelor şi poate trece de acel 95% rămas, dar depinde de fiecare în parte. Sunt oameni care se nasc cu aptitudini, care prin ceea ce au trăit şi au văzut sunt sau devin empatici, au un suflet frumos. Sunt oameni care ştiu să comunice, se nasc cu darul comunicării, dar toate aceste lucruri pot fi şi învăţate.
Totul este cât de motivaţi suntem s-o facem, cum înţelegem viaţa şi ce sistem de valori îmbrăţişăm la un moment dat. De la familie primeşti un set de valori, societatea, depinde cum arată ea, ţi-l poate distruge total sau să-ţi dea unul total întors pe dos, ceea ce, din păcate, cred că se petrece în anii aceştia. Dar la un moment dat, când ai discernământ —şi la 24, 25 de ani, când absolvi Medicina cred că poţi să-l ai — îţi poţi alege această cale în viaţă. Dacă te uiţi foarte atent, ai un crez personal, şi în niciun caz nu vreau să intru în mistică, dar pur şi simplu, dacă alegi să fii om cu cei din jurul tău, atunci cred că îţi găseşti calea să înveţi toate astea.
Ziar Medical – Cum se învaţă să fii om? Se învaţă în Facultatea de Medicină să fii om?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Mi-ar plăcea să cred că da. M-aţi întrebat de profesorii mei. Îmi aduc aminte cu plăcere de multe lucruri pe care le-am învăţat acolo, de foarte multe lucruri pe care le-am învăţat acasă…Vreau să cred că nu transmitem doar informaţii, ci încercăm să şi formăm studenţii care vin în stagii la noi în institut. Sunt mulţi, uneori, e adevărat, iar timpul e foarte limitat. De la un moment dat, însă cred că e şi responsabilitatea individuală a fiecăruia. Este, până la urmă, o experienţă personală şi individuală şi irepetabilă, probabil.
Ziar Medical – Unul din momentele cele mai emoţionante ale finalului de facultate este pentru studenţii la Medicină Jurământul lui Hipocrate. Care mai este astăzi relevanţa lui?
Conf. Dr. Patriciu Achimaş-Cadariu – Am văzut un titlu într-un congres de Medicină, care vorbea de Oncologie în era postmodernă. Cred că am depăşit de mult postmodernismul, iar Medicina a devenit o ştiinţă odată cu apariţia unei metodologii care să poată cunatifica această eterogenitate teribilă a biologiei. Jurământul lui Hipocrate rămâne un lucru foarte frumos, care, cel puţin în aparenţă, diferenţiază această meserie de altele. Dar trăim în secolul XXI şi e o meserie ca toate meseriile. Sigur, unora le place să creadă că e mai specială.
În ţările care au parcurs etapele pe care noi cred că le ardem, s-a făcut de mult tranziţia de la medicina centrată pe medic, la medicina centrată pe pacient. În condiţiile acestea, jurământul lui Hipocrate rămâne un gând frumos la sfârşit de facultate, dar dincolo de el există un context legislativ, există malpraxis, există decontări la Casele de Asigurări de Sănătate de stat şi private, există firme de medicamente, furnizori, există un întreg context social în care ne desfăşurăm activitatea. Hai să nu uităm Jurământul lui Hipocrate, dar trebuie să trăim în lumea reală!
Alte articole: