Insuficienţa renală cronică presupune schimbări majore în viaţa pacienţilor şi întreaga lor existenţă se învârte în jurul hemodializei. Ca să înţelegem mai bine cum se realizează hemodializa am apelat, ca de fiecare dată, la specialist.

Dr. Mariana Matei, medic specialist chirurgie generală, medic primar chirurgie vasculară la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Cluj-Napoca a avut amabilitatea de a ne spune mai multe despre accesul vascular în hemodializă.

Rep.: Unde intervine chirurgul vascular în povestea hemodializei?

Dr. Mariana Matei: Fistulele arterio-venoase sunt realizate de chirugul vascular, dar noi ne ocupăm  şi de îngrijirea fistulelor(tratamentul complicatiilor), de problemele de circulaţie periferică a pacienţilor dializaţi inclusiv atunci cand leziunile trofice distale ce apar la nivelul membrelor. În timp apar şi problemele  hiperparatiroidismului şi am încercat să-i ajut la acest aspect cu paratiroidectomii, pentru a le uşura un pic complicaţiile care apar datorită hiperparatiroidismului, secundar insuficienţei renale.

Rep.: Leziunile trofice distale sunt acele ulceraţii? Ce se poate face cu ele?

Dr. Mariana Matei: Leziunile trofice sunt ulceraţiile la nivelul membrelor inferioare care apar datorită modificărilor de circulaţie periferică. Mecanismul este  scăderea vascularizaţiei ţesuturilor datorită modificărilor difuze ce apar la nivelul arterelor pacienţilor cu dializă. Dacă aceste ulceraţii apar ca urmare a unor modificări majore ale vaselor (apar stenoze sau ocluzii) se încearcă realizarea unor intervenţii care să îmbunătăţească circulaţia, adică să ajungă mai mult sânge la ţesuturile cu ulceraţie pentru a favoriza vindecarea. Dacă nu se poate face acest lucru de cele mai multe ori, atunci suntem nevoiţi să facem amputaţii la nivelul degetelor sau chiar de membre.

Ce este hemodializa?

Rep.: S-o luăm cu începutul, ce este şi cum se realizează  dializa?

Dr. Mariana Matei : Hemodializa înseamnă trecerea sângelui, de la nivelul organismului printr-un aparat, printr-un circuit exterior şi filtrarea acestuia la nivelul aparatului, ca apoi să se reîntoarcă, prin acelaşi abord, la nivelul cateterului sau al fistulei arteriovenoase. Practic, este un aparat care suplineşte rolul rinichiului(rinichiul artificial).

Rep.: Descrieţi, vă rog, o fistulă arteriovenoasă!

Dr. Mariana Matei: Fistula se realizează printr-o anastomoză(conexiune) între o arteră de la nivelul membrelor superioare, de obicei,  sau la nivelul membrelor inferioare şi o venă superficială. Ramura venoasă a fistulei se dezvoltă în timp, nu se poate face imediat dializa, iar după patru-şase săptămâni de la realizarea acestei fistule, ea se poate puncţiona şi realiza hemodializa.

Anastomoza se face prin descoperirea arterei la nivel radial sau brahial, se descoperă o venă cefalică sau bazilică şi se coase vena la arteră cu un fir special, neresorbabil, pentru că sutura respectivă trebuie să fie rezistenta. Practic, se şuntează vena la arteră, iar sângele din arteră va trece în venă. Este considerata cea mai eficienta metoda de de acces pentru dializă si cea mai durabilă.

RECOMANDĂRI ZM:  Simptome sarcina: Cum sa iti dai seama daca esti gravida
Rep.: Se face la Cluj anastomoza şi prin intermediul graftului ?

Dr. Mariana Matei: Da. Se realizează printr-o anastomoză între artera de la nivelul membrului superior sau inferior şi proteza, iar apoi proteza este anastomozată la o venă a membrului. Este practic tot o anastomoză arteriovenoasă, dar care foloseşte proteza ce devine o venă artificială atunci când venele pacientului cu dializă nu sunt de calitate pentru a realiza o fistulă. În cazul fistulei cu proteză, aceasta poate fi folosită în prima săptămână de la realizarea acesteia, însă are mai multe complicaţii, deoarece este un material străin  şi se poate infecta sau bloca mai des.

Rep.:Ce se întâmplă mai departe?

Dr. Mariana Matei: Se dezvoltă fistula. Presiunea sangelui arterial va dilata vena, care are un perete mai suplu şi mai uşor de puncţionat, fistula, prin care va trece sânge arterial în venă. Asta oferă posibilitatea de a accesa prin puncţie sânge arterial la nivelul venei superficiale. Dacă am puncţiona direct artera ar fi problematic, pentru că peretele arterial nu permite puncţionări multiple, aşa cum are nevoie un pacient cu insuficienţă renală cronică, de două-trei ori pe săptămână.

Rep.: Cât rezistă o fistulă?

Dr. Mariana Matei : Depinde de calitatea vaselor pacientului si de asemenea de grija pe care pacientul o acorda fistulei(să nu utilizeze mâna cu fistula , să nu aibă traumatisme locale) precum şi de afectarea vaselor în timp, datorită bolii . Dacă nu apar complicaţii, o fistulă poate rezista ani de zile. Complicaţiile sunt reprezentate de stenoze la nivelul fistulei care ulterior duc la blocarea fistulei(tromboza), sau datorită dezvoltării exagerate a fistulei, pot apărea leziuni la nivelul tegumentului, cu hemoragie datorată rupturii vasculare. În timp, tegumentul se erodează şi apare ruptura, deci eşti nevoit să desfiinţezi fistula şi să faci alta în altă parte. Pacientul utilizează atunci un abord printr-un cateter, pe moment, până la realizarea unei noi fistule.

Rep.: De ce este preferat abordul prin fistulă periferică faţă de cel prin cateter?

Dr. Mariana Matei : În primul rând, cateterul este un element de conexiune externă, deci se poate infecta şi oricât de mult încerci să pansezi, să ţii curat, să sterilizezi zona respectivă, este o sursă pe unde poate pătrunde orice germene în circulaţia stemică, iar riscul de infecţie generalizată este mare. Când nu există altă posibilitate, este utilizat cateterul ca optiune temporara, cu protecţia necesară , cu toate regulile de igienă şi antibioterapie. Chiar dacă dializa prin cateter se desfăşoară în condiţii de maximă igienă în salon, pacientul pleacă acasă cu cateterul şi îngrijirea de unul singur a acestuia este dificilă. De obicei, pansamentul este schimbat la dializă şi în principiu, pacientul nu are acces la zona respectivă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here