Actul medical este mai mult decât un contact direct între două persoane care nu au intenția de a-și invada spațiul intim. Actul medical nu poate fi redus la o simplă interacțiune fizică între două corpuri. Nu există act medical complet fără implicare emoțională și intelectuală, fără ca medicul să cunoască ungherele tainice din povestea bolnavului și fără ca pacientul să dorească să simtă pe deplin empatia și dăruirea medicului.
Există nenumărate povești, editoriale, cronici, prefațe de cărți care vorbesc despre frumusețea, unicitatea și fascinația actului medical. Pentru că într-adevăr, fiecare act medical este unic precum un meci de fotbal! Există în schimb și o față nevăzută, ascunsă în spatele birourilor celor care evaluează actul medical în cifre.
Președintele Colegiului Medicilor din România, dr. Gheorghe Borcean, într-unul din discursurile domniei sale spunea: „… cei care organizează, cei care cuantifică, cei care finanţează, cei care urmăresc, cei care supraveghează şi sancţionează influențează, de asemenea, calitatea actului medical.” Sunt medici care trăiesc live povestea dezintegrarii actului medical de către funcționari și birocrați care, acționând conform literei legii (asta în opinia lor!), sparg integrarea clinică a medicului, fragmentând în părți actul medical, invocând că activitatea didactică este supusă altor prevederi legale comparativ cu activitatea medicală, diagnostică și terapeutică, de parcă unor bolnavi li se aplică doar partea teoretică, în timp ce pe alți pacienți se exercită partea practică a ritualului consultului medical.
Actul medical este un act magic
Actul medical este mai mult decât baza activității medicale, este mult mai mult decât un parteneriat bazat pe interese și scopuri diferite, legate printr-un numitor comun, numit stare de sănătate. El nu poate fi redus la un transfer bidirectional de emoții și energii. Actul medical este un act magic care amprentează conștientul și subconștientul medicului, dar mai ales al pacientului devenit dintr-o dată suferind, după ce înaintea întâlnirii cu medicul, avea doar niște simptome. Așa încât unul dintre scopurile actului medical, este ca medicul să cunoască obiectivele pacientului, pentru a-i putea oferi o soluție viabilă pe drumul vindecării. Doar că pentru a putea oferi soluții viabile, medicul are nevoie de cunoaștere!
Unul dintre titanii medicinei românești, eminentul clinician, semiolog și pedagog deopotrivă, profesorul Aurel Păunescu Podeanu obișnuia să spună: „Medicina se învață din cărți (nota mea! – acesta este actul didactic, pentru că informația din carte o completează, pe cea primită la curs, sau în discuțiile de pe holurile facultății sau ale clinicilor). Dar practica medicinei se desprinde la patul bolnavului, alături de medici practicieni cu experiență (nota mea! – acesta este actul clinic, actul elaborării diagnosticului, momentul în care corpul medicului vine în contact strâns, de multe ori intim, aș putea spune, cu corpul pacientului).”
25 de ani de Semiologie medicală
De la domnia sa am mai aflat – fapt confirmat și de experiența pe care am acumulat-o în cei 25 ani de practică medicală, 25 de ani de Semiologie medicală, ani în care precum un detectiv am căutat niște semne „ascunse privirii sau aflate de-a dreptul la vedere” – că „Fiecare bolnav constituie o carte din care medicul care vrea și își dă osteneala, învață lucruri noi sau consolidează lucruri vechi. Mai mult decât tratatele, anii de spital, de vecinătate zilnică cu suferința omenească alături de medici cu experiență te formează ca un bun practician, ca… un medic adevărat.”
Dr. Dan Mircea Fărcaş