Conferenţiarul Dr. Alexandru Horaţiu Rotaru, medic primar în specialitatea de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca, mi-a acordat, în vara acestui an, un interviu. Cum este unul dintre medicii cu o agendă extrem de încărcată, am profitat de faptul că se pregătea de un mult aşteptat concediu alături de familie şi discuţia noastră a fost îndelungă. De-a lungul acestei jumătăţi de an v-am dezvăluit câteva fragmente ale dialogului nostru, iar de această dată vă invit să cunoaştem împreună ce înseamnă, de fapt, Chirurgia Maxilo-Facială.
Trebuie să recunosc, abia după explicaţiile domnului Conferenţiar Dr. Horaţiu Rotaru am înţeles sensul exact al replicii lui Sergiu Nicolaescu din finalul filmului „Cu mâinile curate”, jucând rolul comisarului Miclovan: „Un fleac, m-au ciuruit!”. Însă din sala de operaţii a dr. Rotaru, pacientul iese înnoit şi cu şansa la o nouă viaţă.
De la necesităţi la instrumente
Rep.: Se deplânge, pe bună dreptate, adesea, lipsa unor echipamente medicale de înaltă performanţă la noi în ţară, dar aşa cum ne-aţi dezvăluit în dialogul anterior, aţi făcut, alături de colegii dumneavoastră, eforturi proprii pentru ca pacienţii să beneficieze nu doar de talentul medical, ci şi de tehnica modernă, contemporană. Aşadar, necesarul resurselor derivă şi dintr-o cazuistică bogată.
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Medicina progresează constant. Noi, în specialitatea noastră, nu suntem la fel ca și colegii noştri din străinătate, adică nu suntem neapărat în vârf, dar nici departe, ţinem trena, încercăm să fim aproape. Dar pentru a reuşi aşa ceva avem nevoie de eforturi semnificative. Încercăm, cel puţin în ceea ce priveşte patologia, să nu stăm departe de performanţele europene şi internaţionale în domeniu. Efortul presupune atingerea mai multor paliere, de la infrastructură la cunoştinţe, la pregătirea nostră profesională continuă. Dar, din păcate, cazuri sunt foarte multe, atât de oncologie, prezentă prea des şi la vârste tot mai tinere, cât şi în traumatologie sau alte subdomenii ale chirurgie orale și maxilo-faciale.
Patologia oncologică din sfera oro-maxilo-facială, malformaţiile, diformităţile precum şi traumatologia și, în general patologia oro-maxilo-facială, este, practic, rezolvată în totalitatea ei în clinicile de la Cluj. Clujul are o echipă de profesionişti în Chirurgia Orală și Maxilo-Facială, de aceea ne şi bucurăm de atractivitate și respect din partea pacienţilor. Ei vin din toate colţurile ţării şi, dacă ar fi să ținem cont de adresele lor, aţi vedea că sunt distribuite de la nord la sud şi de la est la vest.
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Nu suntem maşini de operat!
Rep.: Cam câte intervenţii aveţi dumneavoastră într-o săptămână obişnuită?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Eu personal am 4-5 intervenţii, poate mai multe uneori, în funcţie de zi şi de urgenţe. La noi, lucrurile sunt distribuite, fiecare coleg medic primar care are în subordine o echipă de medici mai tineri cu care îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea, are anumite zile de operaţie. Medicii primari suntem distribuiţi egal, avem un număr egal de paturi pe care le putem folosi pentru internare, cu un program de minimum două zile săptămânal la sala de operaţie. Lunea şi miercurea sunt eu la sală, dar mai sunt zile când mai operăm şi peste program, dar atunci ne cerem voie de la ceilalţi colegi, dacă ei nu au de operat şi sala e liberă, ceea ce ne dă posibilitatea să primim mai repede un caz. În general, însă, totul se face planificat, iar în două zile de sală, nu încap multe.
Rep.: Tot încap două-trei cazuri pe zi. Cum sunt ele combinate şi ce reprezintă o asemenea intervenţie?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Sunt cazurile mari de oncologie, care ocupă o zi întreagă şi nu pot fi rezolvate mai mult de două pe săptămână. În această profesie nu e vorba doar de operat. Ca orice intervenţie chirurgicală, ea trebuie pregătită, în prealabil, prin investigarea completă, preoperatorie, a pacientului. Atunci când pacientul e investigat şi declarat apt pentru intervenţie, urmează etapa operatorie, care se poate întinde pe o jumătate de zi, o zi întreagă, 8-10-12 ore, în funcţie de complexitate. Poate fi şi o jumătate de oră, nu are importanţă, dar urmează una sau mai multe zile, alteori luni de zile de îngrijire a pacientului.
Etapa postoperatorie consumă şi ea multe resurse şi foarte mult timp. Să nu mai vorbim de complicaţiile care pot apărea şi care sunt cu atât mai frecvente şi cu atât mai grave şi mai ample, cu cât intervenţia chirurgicală a fost mai mare şi pacientul mai tarat.
Aşa se dimensionează, de fapt, eforturile, nu ne limităm doar la intervenţii chirurgicale, că nu suntem maşini de operat, noi trebuie să şi îngrijim pacientul, iar eforturile acestea sunt zilnice, inclusiv la sfârşit de săptămână. Nu există final de săptămână în care să nu ne vedem şi să nu ne îngrijim pacienţii. Fiecare pe rând. Nu spune nimeni că întotdeauna suntem prezenţi toţi, căci mai avem și rolul de membru al familiilor noastre.
Conf. Dr. Horaţiu RotaruChirurgia maxilo-facială-o specialitate cu multe faţete
Rep.: Cum se stă douăsprezece ore în operaţie, domnule doctor?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – În esenţă, raraeori se mai stă atât de mult în specialitatea noastră, dar nu vorbesc despre alte specialităţi. În general, facem efortul de a fi mai multe echipe operatorii la un caz. Asta înseamnă, cu alte cuvinte, că o echipă face excizia tumorii, iar altă echipă lucrează între timp pentru recoltarea lambourilor cu care se va face plastia respectivă, reconstrucţia şi refacerea ţesutului afectat. Aşa că, mai există câte o jumătate de oră de timp liber pentru fiecare echipă. Dar, în general, nu se iese din intervenţie mai repede de şase-şapte-opt ore. Prezența continua a chirurgului în operație, pentru un interval atât de lung e o treabă de obişnuinţă.
Rep.: Ceea ce dumneavoastră vi se pare firesc, în specialitate, cred că pe noi ne-ar îngrozi.
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Să ştiţi că şi eu am sensibilitățile mele. Mi se înmoaie genunchii când văd o intervenţie chirurgicală majoră de ortopedie. Deşi sunt obişnuit să văd oameni cu capetele strivite, desfiguraţi, călcaţi, zdobiţi, nu mi-ar fi comod să văd un picior fracturat, o fractură completă, în care membrul este mobil sau diverse patologii dermatologice, care mă fac să mă simt mai puţin confortabil.
E o treabă de percepţie individuală. Una peste alta, oamenii care sunt din afara sistemului pot să simtă aceste lucruri drept traumatice. Sigur că noi suntem obişnuiţi cu ele şi încărcăm să la facem cât mai puţin traumatizante.
De la fibulă şi până la baza craniului
Rep.: Deci, într-un film pe repede înainte, ce-am vedea la o intervenţie chirurgicală realizată de dumneavoastră?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – În esenţă, totul începe cu pregătirea preanesteziologică, apoi cu administrarea anesteziei generale. În acest moment toate funcţiile biologice sunt controlate şi asistate: respiraţia, circulaţia. Începe astfel abordarea ţesuturilor, accesul pentru diverse situaţii, traumă, tumori etc., care se face de obicei transcutan, adică prin incizia pielii.
Rep.: Cât de mare poate fi o asemenea incizie?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Cât de mare este nevoie pentru a asigura un acces și o vizibilitate care sa asigeru calitatea actului operator. Nu mai mare decât este nevoie deoarece țesuturile trebuie respectate. În specialitatea noastră, abordurile pot ajunge de la stern până la creier, dar şi de la fibulă, de la articulaţia gleznei, până la baza craniului. Se poate recolta un lambou de fibulă, sau unul lateral de coapsă, probabil un alt lambou pectoral, depinde de complexitatea lucrurilor. În general, în intervenţiile majore şi abordurile sunt majore, în funcţie de necesităţi. Nu trebuie exagerat, nu toate sunt aşa, dar se poate, specialitatea nostră este una extrem de versatilă şi complexă.
Rep.: Se ajunge la excizia unei jumătăți a feței unui pacient şi completarea ei cu părți din mai multe zone ale corpului?
Conf. Dr. Horaţiu Rotaru – Absolut. De fapt, chirurgia oro-maxilo-facială se întinde de la percepţia laică şi complet eronată, conform căreia noi scoatem dinţii mai greu de scos de către stomatologi, până la intervenţii care sunt cu adevărat ablative şi complexe, atât din punct de vedere estetic, cât şi din punctul de vedere al exciziilor, reconstrucţiilor şi al recuperării. Este o specialitate cu adevărat complexă.
Alte articole: