Să faci prevenţie pentru diverse afecţiuni este aprobat teoretic, aplaudat, se cunosc sumele cheltuite cu tratamentele şi care ar fi economisite, însă cu toate acestea nu prea vedem schimbări în acestă privinţă.
Spunem adesea că vrem o ţară ca afară, căci sistemul de sănătate public din România are numeroase probleme. Astăzi revenim la subiectul legat de cabinetele medicilor de familie, pentru că în afara situaţiilor de urgenţă, de acolo trebuie să pornească demersul unui pacient care doreşte să-şi rezolve o problemă de sănătate. Din păcate, acesta este motivul cele mai des invocat de pacient pentru a ajunge în cabinetul medicului său de familie şi nu o acţiune de prevenţie.
În ţările europene, un pacient îşi programează cu mult timp înainte vizita la medicul de familie, iar vizita obligatorie, la care este programat de cabinet trebuie respectată cu stricteţe, afectând, în cazul în care se omite, asigurarea de viaţă, cea de sănătate şi asta nu-şi doreşte nimeni.
Pacienţii vin la cabinet doar când sunt bolnavi
La noi nu se poate face aşa ceva, pentru că nu există prevenţie. L-am invitat pe dr. Iustinian Zegreanu să-mi spună mai multe despre prevenţia în cabinetele medicilor de familie.
„Cei sănătoşi nu vin niciodată. Când îl invit pe pacient să vină să-i fac o trimitere pentru analize, refuză sub pretextul că nu are timp şi nu pot să-i agăţ, efectiv nu pot să fac prevenţie cu ei. Vin când sunt bolnavi.
Problema e că nici nu prea avem timp să facem prevenţie, dar dacă pacienţii ar înţelege că e mai important să înlăture cauzele înainte ca ele să îi afecteze, am avea mai puţini bolnavi. Dacă trei-patru consultaţii pe zi ar fi dedicate prevenţiei, s-ar schimba multe. Eu i-aş chema să vină, dar nu am timp din cauza reţetelor, nu pot din cauza afecţiunilor acute şi a birocraţiei, a miilor de chestii pe care trebuie să le facem în cabinet, în loc să ne ocupăm de pacienţi. Şi atunci nu facem prevenţie.
Culmea, Casa de Asigurări de Sănătate ne-a informat că legea prevede să facem prevenţie şi în caz contrar vom fi penalizaţi. Cum să fac prevenţie? Când?”
Spuneţi voi, pacienţii, când e gol la cabinetul medicului de familie? Şi atunci singurul act de prevenţie care rămâne de făcut este să fie certaţi bolnavii că n-au venit când erau sănătoşi să încerce să preîntâmpine acele afecţiuni la care se ştiau sensibili, în grupe de risc sau pentru afecţiunile sezoniere. O fi etic să faci asta, dar psihologic vorbind, numai de asta nu are nevoie bietul pacient.
Obligaţi să facă prevenţie în cabinetul de medicină de familie
„Nu poţi obliga pacientul să vină în cabinet. Dar dacă vine sănătos şi eu îi dau bilet de trimitere la laborator pentru analize, timp de 3-5 ani eu nu mai pot să-i dau bilet de trimitere pentru alte investigaţii paraclinice într-o acţiune de prevenţie. Şi atunci cum să fac prevenţie? Sunt obligat să fac prevenţie din cinci în cinci ani la cei sub 40 de ani şi din trei în trei ani pentru cei peste 40 de ani. E absurd să crezi că poţi face prevenţie cu analize o dată la cinci ani sau la trei ani!” a mai adăugat dr. Iustinian Zegreanu.
Investigaţii paraclinice preventive o dată la 3-5 ani
Nici nu vreu să mă gândesc la prevenţia afecţiunilor grave. Afecţiunile cardiovasculare ne plasează pe locul 4 în Europa, ele reprezentând 60% din cauzele de deces în România, după Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Aproximativ 150.000 de decese anual sunt cauzate de afecţiuni cardiovasculare, în condiţile în care 45% din populaţie este hipertensivă, însă peste 80% dintre români nu ştiu că tensiunea lor arterială este peste norme. Cheltuielile per pacient ar îndreptăţi o mai mare atenţie acordată prevenţiei în rândul populaţiei, iar investigaţiile paraclinice o dată la cinci ani sau o dată la trei ani sunt insuficiente. Dacă vorbim de afecţiunile din spectrul oncologic, situaţia e şi mai îngrijorătoare. Să fim cinstiţi: în cinci ani, poţi muri de cancer foarte uşor, cele mai multe forme evoluând de la stadiul incipient la deces în mai puţin de trei ani.
Însă mai este o problemă şi anume cea a plafoanelor de cheltuieli pentru fiecare lună, stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate, iar atunci când un pacient vine cu un bilet de trimitere pentru analize, e prea adesea amânat şi reprogramat pentru altă lună, din lipsă de bani. E un cerc vicios aici şi între timp se cheltuie sume enorme pentru tratarea afecţiunilor, când o parte din acestea ar putea fi orientate spre acţiuni eficiente de prevenţie, pentru o populaţie mai sănătoasă, mai eficientă astfel economic şi mai stabilă psihic.