fbpx
Acasă Ştiri Medicale Rezistența bacteriană la antibiotice în România

Rezistența bacteriană la antibiotice în România

Cu ocazia celei de a 10-a ediții a Zilei de Conștientizare asupra Antibioticelor, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) a pus la dispoziția specialiștilor și publicului raportul referitor la rezistența bacteriilor la antibiotice din statele membre ale UE, din Islanda și Norvegia. De asemenea, ECDC a emis recomandări pentru prevenirea și controlul extinderii infecțiilor produse de bacteriile multirezistente, în condițiile în care pacienții cu astfel de afecțiuni au opțiuni de tratament limitate.

Rezultatele din acest raport sunt bazate pe datele trimise de către cele 30 de state menționate către rețeaua EARS-Net și analizează situația anului 2016 și a evoluției din intervalul 2013-2016 pentru următoarele bacterii izolate din infecții invazive (din sânge și LCR):

• Escherichia coli
• Klebsiella pneumoniae
• Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic)
• Acinetobacter spp.
• Streptococcus pneumoniae (pneumococul)
• Stafilococcus aureus
• Enterobacter fecalis & E. faecium

Articolul continua mai jos

Ca și în anii precedenți situația rezistenței la antibiotice din Europa prezintă mari variații în funcție de speciile bacteriene, de clasele de antibiotice și de regiunea geografică. Pentru mai multe bacterii și clase de antibiotice există diferențe evidente între nordul și sudul, respectiv între vestul și estul Europei. În general cea mai scăzută rezistență se înregistrează în nordul continentului, în timp ce valorile cele mai ridicate sunt în est și sud. Aceste deosebiri sunt legate de diferențele în modul de utilizare al antibioticelor, al prevenirii și controlului infecțiilor și al diagnosticului acestora.

Apariția și dezvoltarea rezistenței bacteriilor la antibiotice este un fenomen natural datorat mutațiilor care apar în genele bacteriilor sau datorită unor elemente genetice exogene care se pot transmite între bacterii. Bacteriile pot dobândi mecanisme multiple de rezistență și astfel devin insensibile la clase multiple de antibiotice, ceea ce limitează drastic alternativele terapeutice în infecțiile produse de acestea.

Ceea ce stă la originea răspândirii rezistenței este utilizarea irațională a antibioticelor și transmiterea bacteriilor rezistente între oameni, între animale și între oameni-animale și mediu. Practicile de slabă calitate de prevenire și control al infecțiilor și sanitația inadecvată contribuie de asemenea la răspândirea acestor bacterii.

Rezistența bacteriilor la antibiotice este considerată la nivel mondial și la nivelul UE un subiect special pentru sănătatea publică, care necesită acțiuni imediate pentru a nu pune în pericol în următorii 30 de ani sănătatea și dezvoltarea economică globală.

Situația consumului de antibiotice la nivelul Uniunii Europene plasează România pe locul al 4-lea, după ce în anul precedent ne situam pe locul al 2-lea (scădere a consumului cu 10%). Totuși situația rămâne gravă deoarece continuă creșterea rapidă a consumului de antibiotice de ultimă intenție (carbapeneme și colistin).

În ceea ce privește rezistența bacteriilor izolate din infecții grave, invazive, situația României este următoarea:

• Klebsiella pneumoniae rezistență/intermediară la carbapeneme la același nivel ca și anul trecut 35,9% și locul 3 în UE
• Pseudomonas aeruginosa rezistent la carbapeneme, scădere de la 66% la 52% dar în continuare locul 1 în UE
• Acinetobacter spp multirezistent la carbapeneme, aminoglicozide și chinolone în creștere față de anul trecut, 82,9% locul 2 în UE
• Streptococcus pneumoniae rezistent la eritromicină locul 3 în UE (39%) și rezistent la penicilină locul 1 în UE (41,1%)
• Staphylococcus aureus, cel mai mare procent din UE de tulpini MRSA (rezistente la meticilină) 50,5%, locul 1 în UE
• Enterococcus faecium rezistent la vancomicina 39%, locul 1 în UE

Chiar dacă la câteva dintre bacteriile aflate în supraveghere s-a semnalat o ușoară scădere a rezistenței față de anii precedenți, valorile înregistrate încă ne plasează pe primele locuri în UE iar la unele specii se semnalează creșteri îngrijorătoare (Acinetobacter spp., Enterecoccus faecium)

Ce este de făcut?

Trendul de scădere a consumului de antibiotice trebuie să continue în următorii ani cu limitarea prescrierii antibioticelor considerate de rezervă și a celor care pot duce la apariția infecțiilor produse de Clostridium difficile (cefalosporine, fluorochinolone).

Activitarea din acest domeniu strategic, care implică atât medicina umană, cât și sectorul veterinar și mediul trebuie coordonata la nivel național de un Comitet național intersectorial.

În domeniul medical trebuie urgent implementate sau continuate următoarele măsuri:
• Reducerea consumului de a antibiotice prin eliminarea prescripției exagerate sau nepotrivite: formarea adecvată a prescriptorilor, îndrumarea pentru utilizarea judicioasă a antibioticelor în unitățile medicale (ghiduri de profilaxie și tratament actualizate), prezervarea eficienței antibioticelor de rezervă și evitarea celor care duc la emergența infecțiilor cu Clostridium difficile.
• Informarea permanentă a publicului privind importanța utilizării judicioase a antibioticelor, numai pe bază de prescripție, în doza și pe durata recomandată de către medic.
• Reducerea posibilității de transmitere a bacteriilor multirezistente în unitățile medicale prin screening-ul pacienților purtători, îngrijirea lor separată, însușirea noțiunilor de prevenire a transmiterii infecțiilor de către tot personalul medical, informarea pacienților asupra conduitei igienice de urmat.
• Îmbunătățirea și extinderea capacității de diagnostic microbiologic în spitale, a supravegherii și controlului circulației bacteriilor multirezistente și a infecțiilor asociate asistenței medicale.

Citeste si

Urmăreşte ultimele ştiri medicale pe Youtube şi Facebook

15,919FaniÎmi place
1,180AbonațiAbonați-vă

SFATUL MEDICULUI Infecția cu virus hepatitic. Riscuri, prevenție, diagnosticare și tratament

Cele mai citite

ULTIMELE ARTICOLE

Recomandări ZM

Limfomul Burkitt – simptome, diagnostic, tratament

Limfomul Burkitt are particularitatea de a avea o origine virală. Este un limfom non-Hodgkin,...

Boala celiacă (Intoleranţa la gluten) – riscuri, diagnostic, tratament

Boala celiacă este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1%...

Meningita – de la cauză la tratament

Probabil cu toții am auzit câte ceva despre meningită, întrucât știrile pot ajunge oriunde...

Cancerul de prostată – diagnostic și tratament

Cancerul de prostată (CP) este cea de-a treia cauză de deces în rândul bărbaţilor,...

Arteriopatia cronică obliterantă – cauze, simptome și tratament

Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare este o boală a sistemului circulator, prin care datorită...

Cancerul cerebral – simptome, diagnostic, tratament

Indiferent dacă este benignă sau una malignă - în cancerul cerebral -, o tumoră...