Dieta Carbohidraţilor Specifici. De la dizaharide la monozaharide

Dieta  Carbohidraţilor Specifici îşi propune reducerea  nivelului de radicali liberi din organismul celui afectat de sensibilitate la nivel digestiv, mai ales intestinal. De fapt, este de dorit să reducem expunerea la factori de poluare, pentru a ne păstra un bun nivel al stării de sănătate, iar pentru cei care au deja anumite afecţiuni, este cu atât mai important.

Digestia dictează starea de sănătate şi atunci trebuie să abordăm doar hrană digerabilă care ne oferă un nivel mare de nutrienţi. În acelaşi timp, pentru a ne atinge toate obiectivele, aceste alimente trebuie să genereze şi un nivel minim al microbilor intestinali nocivi.  Acest deziderat ne va asigura că  nutrienţii cei mai importanţi vor fi asimilaţi şi fiecarte celulă din corpul nostru se va hrăni.

Principii pentru o digestie mai uşoară

Pentru cei cu probleme de inflamaţii la nivel intestinal, cu o digestie îngreunată de intoleranţe, dar nu numai, este bine de respectat câteva pricipii alimentare.  De exemplu, vor fi consumaţi numai carbohidraţii uşor de digerat:  monozaharide, zaharuri simple, precum mierea, care nu au nevoie de un proces de digestie mai anevoios. De asemenea, e vorba de  fructele şi legumele  care  sunt digerate complet, chiar dacă pacientul are un tract intestinal deficitar.

Monozaharide, dizaharide

Pe lângă monozaharide, alimentele predilecte conţin polizaharide. Un exemplu din această categorie este amidonul pe care îl regăsim în pâine şi orice conţine grâu, în cartofi, porumb, soia sau orez. O digestie obişnuită, completă constă din descompunerea  alimentelor ingerate şi fragmentarea lor continuă. În final, ele sunt absorbite în intestinul mic. Amidonul este desfăcut, şi dintr-un carbohidrat complex el este în mod succesiv descompus în zaharuri duble şi apoi în zaharuri simple. Abia acestea reuşesc să asigure trecerea lor din intestinul mic în sânge.

- Articolul continua mai jos-

Dizaharidele sunt zaharuri alcătuite din două molecule. Ele rămân legate şi hrănesc bacteriile nocive, mai ales în colon, unde se înmulţesc peste măsură. Este cazul zaharurilor din lapte sau banalul zahăr de masă.

Mucoasa intestinală şi microvilii

Ca să inţelegem mai bine procesul de digestie al carbohidraţilor trebuie să ne uităm puţin la mucoasa intestinală şi la rolul pe care îl au microvilii în ultima parte a acestui proces.

Enzimele au un rol foarte important în digestie şi vorbim aici despre maltaza, isomaltaza, sucraza şi lactaza. Acestea sunt enzime localizate în microvili. Ele sunt responsabile cu descompunerea  dizaharidelor.

Zaharurile cu 2 molecule care au nevoie de ajutor sunt  lactoza, sucroza, maltoza şi izomaltoza. Acestea vin din lapte, zahăr, amidon, grâne şi sunt desfăcute în monozaharide, adică din două  molecule ajung o singură moleculă, putând fi astfel digerate complet şi trec în sânge.

Enzimele şi ameninţările lor

Aceste enzime digestive se găsesc în microvili şi sunt foarte vulnerabile.  Deficienţa de acid folic, de vitamina B12, substanţele toxice produse de drojdii, bacterii, paraziţi le pot deteriora. Unele afecţiuni, precum  gastroenterita, diareea cronică, intoleranţa la proteinele din lapte, la cele din soia, boala Chron etc. afectează şi ele aceste enzime digestive. În plus, un strat excesiv de mucus în intestine nu mai permite contactul direct între enzimele din microvili şi aceste dizaharide.

Intestinul şi problemele lui. Hoţii de energie

Aceste probleme fac ca  întreaga structură a suprafeţei intestinale să se modifice. Astfel, etapa finală a  digestiei carbohidraţilor nu mai este posibilă, aşadar nu mai sunt asimilate, iar noi nu mai hrănim cu ele. Mai rău este că aceşti compuşi semidigeraţi rămân  în intestin, dar furnizează energie pentru procesul de fermentaţie şi înmulţire a microbilor nocivi. Ei nu doar că „fură” din nutriţia noastră, dar şi elimină o toxine care irită mucoasa intestinală. Intestinul încearcă să se apere de aceste atacuri continue şi  produce un exces de mucus. Se instalează astfel procesul de malabsorbţie, în care nutrienţii ajung să nu mai fie absorbiţi prin peretele intestinal, iar vitaminele şi mineralele nu mai ajung în sânge.

- Articolul continua mai jos-

Celulele goblet care produc  mucus se epuizează în încercarea lor de a proteja intestinul şi astfel apar ulceraţii la suprafeţa intestinului.  Ele devin o poartă dechisă şi facilitează  trecerea unor proteine, microbi, toxine şi alte elemente nedorite sau chiar nocive.

Efectele dietei

Dieta Carbohidraților Specifici  elimină dizaharidele şi polizaharidele complet din alimentaţia celor sensibili. Astfel, populaţia excesivă de microbi din intestine este lipsită de hrană, este înfometată şi diminuată.  Flora intestinală începe să se echilibreze în ritmul privării de energie a acestor elemente.  Produsele lor toxice se împuţinează considerabil şi odată cu asta scade şi stresul exercitat asupra mucoasei intestinale. Celulele goblet îşi scad şi ele activitatea, pentru că nu mai sunt forţate să producă mucus în exces, ceea ce duce la scăderea ulceraţiilor.

 Procesul de malabsorbţie nu mai are loc, digestia este completă, nutriţia se îmbunătăţeşte la toate nivelurile.  Celulele au parte în acest fel de mai multă energie şi sistemului imunitar se îmbunătăţeşte.

Dacă toate acestea nu sunt nişte procese vizibile, cu totul altfel este în cazul stării emoţionale a celui suferind. El ajunge la o stabilizarea emoţională şi îmbunătăţirile cognitive vor fi vizibile, precum cele de socializare, de comunicare, de conştientizare. Pur şi simplu, după o îmbunătăţire a digestiei, modificările comportamentale nu mai pot fi trecute cu vederea, şi toate eforturile de a renunţa la alimentele cu care suntem noi obişnuiţi merită pe deplin.

Alte articole:

Dieta Carbohidraţilor Specifici în câteva idei

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari