Dan Cristian Paul şi Organizaţia Tinerilor Medici

La Cluj funcţionează de ceva vreme Organizaţia Tinerilor Medici, iar medicul rezident Dan Cristian Paul este sufletul incontestabil al acestor tineri entuziaşti şi credeţi-mă, nu e deloc una din multele organizaţii apărute în toate domeniile vieţii sociale, culturale, medicale. Dacă spun voluntariat poate că nu e de ajuns, aşa că am aşteptat la fosta bibliotecă a sectiei clinice de Ortopedie-Traumatologie  adulţi, devenită sală a asistenţilor universitari, să se încheie întâlnirea cu tinerii medici rezidenţi de acolo şi să stăm de vorbă. Îmi rămăsese în minte o ofertă atrăgătoare pentru medicii dentişti undeva, în paradisul Orientului Mijlociu.

Rep.: Cum de mai staţi voi, ca medici tineri în România?

Dan Cristian Paul: Poate să pară desuet, dar eu unul mă consider patriot de felul meu. La un moment dat, când puneam pe picioare organizaţia noastră, poate şi dintr-un reflex egoist m-am trezit că intru în panică. Mă gândeam că ajungem bătrâni şi dacă lăsăm sistemul să fie prost şi acţionăm cu aceeaşi indiferenţă precum mulţi înaintea noastră, nu va mai avea cine să ne trateze aşa cum ne-am dori şi va trebui să plecăm în străinătate.

Apoi mi-am dat seama că de fiecare dată când apare o problemă în societate, trebuie să apară şi un om care să o schimbe în bine,  aşa funcţionează. Este o vorbă după care mă ghidez care spune: „Astăzi trăieşti visul cuiva. Fă în aşa fel ca mâine altcineva să trăiască visul tău!”.

- Articolul continua mai jos-

În primul rând trebuie să visezi, dar dacă nu iei atitudine, în conformitate cu visul tău, nu vor apărea schimbări niciodată. E prea egoist să gândesc în termenii: „Vreau să am o maşină mai bună decât am în România, lucrând în străinătate”, cel puţin din punct de vedere spiritual, până la urmă suntem fiinţe duale şi suntem mult mai mulţumiţi sufleteşte de noi în momentul în care reuşim să producem o schimbare în mediul în care trăim.

Aşa a pornit întreaga poveste şi nu cred că am să plec vreodată din ţară, decât ca să aduc know-how aici.

Rep.: Cum funcţionează OTM?

Dan Cristian Paul: OTM, Organizaţia Tinerilor Medici este o organizaţie pluridisciplinară, care oferă servicii medicale integrate în sistem de voluntariat. E o organizaţie nouă, care şi-a propus să schimbe imaginea despre medici în ochii pacienţilor. Vrem să arătăm că suntem oameni, că suntem supuşi greşelii, că putem face erori, dar suntem acolo pentru ei. Din acest punct de vedere, noi ca medici am încercat să ne arătăm deschişi faţă de fizioterapeuţi, farmacişti, asistenţi medicali, nutriţionişti, toate specialităţile care ne ajută în actul medical.

Aşa cum spunea, la un moment dat rectorul UMF, eu, ca medic, nu reprezint nimic în stradă. Eu, ca medic, sunt ceea ce sunt în clinică, alături de colegii mei medici, asistenţi, fizio-kineto-trerapeuţi, farmacişti şi bineînţeles de pacienţi.

Am pornit de la ideea de pluridisciplinaritate, iar componenţa organizaţiei este şi ea pluridisciplinară. Reuşim să-i oferim pacientului tot ceea ce are nevoie, odată ce se prezintă în clinica viitorului, ca să zic aşa. Anul trecut a avut loc un asemenea eveniment, „Trei zile de sănătate”, când am lansat prototipul conceptului nostru. Cu acea ocazie am acordat consultaţii pluridisciplinare după un anumit pattern.

- Articolul continua mai jos-

Adică, pacinetul venea, i se făcea un screening medical, după ce se presupuneau anumite diagnostice. Mai departe, se prescria un tratament preliminar cu care pacientul mergea la farmacistul clinician  care eficientiza tratamentul. Urma nutriţionistul, care pentru a scădea cantitatea de medicamente, indica o anumită dietă specifică nevoilor pacientului. Finalul era al fizio-kineto-terapeutului, care orienta înspre mişcare şi oferea şansa la sănătate prin recuperare medicală. A fost mai mult un team-building pentru noi, dar în viitor, probabil că vor fi şi din punct de vedere social, evenimente concrete. Cu prima ediţie ne-am testat capacităţile echipei medicale. Acesta era conceptul şi ceea ce voiam să transmitem.

Majoritatea mebrilor organizaţiei sunt medici, aproape 50%, restul fiind o componenţă care fluctuează de stomatologi, farmacişti, nutriţionişti, fizio-kineto-terapeuţi, asistenţi medicali.

Rep.: Când poate intra un tânăr în OTM?

Dan Cristian Paul: Oricând. Nu există limite, noţiunea de tânăr e la nivel mental. Nu eşti niciodată prea tânăr şi nici prea bătrân, cronologic, ca să fii tânăr. Noţiunea de tânăr din denumirea organizaţiei noastre e, până la urmă, o chestiune de branding. Dacă noi am fi ieşit în stradă să spunem „ Medicii sunt altfel”, nu se modifica nimic la nivel conceptual. Pentru pacienţi, medicii sunt medici şi gata. Era nevoie de o noutate şi aceea este de tânăr medic. Nu neexperimentat, ci tânăr în concepţii, care să ofere încredere pacientului, să fie mai apropiat de pacient şi să vrea să rămână în ţară.

Medicii pleacă, dar tinerii medici nu. Medicii au un God complex, dar noi, ca tineri nu-l avem. Individul uman e o fiinţă imitativă, face ceea ce vede, nu neapărat ceea ce simte. Aşa că noi, ca tineri medici vrem să creăm un nou concept, pe care să-l imite ceilalţi de după noi şi să reuşim să facem schimbarea. E greu la început, până convingi 100 de oameni să meargă într-o direcţie, dar vine momentul schimbării, în care toată lumea se comportă ca primii 100. Vor fi necesari 10 ani, 15, 100. Poate nu reuşim niciodată, dar nu avem niciun motiv să nu încercăm.

Rep.: Când pleacă cineva din OTM?

-Articolul continua mai jos-

Dan Cristian Paul: Nu ştiu, poate atunci când timpul nu-i mai permite să facă activităţi de voluntariat.

Rep.: Cum se obişnuiesc românii cu voluntariatul?

Dan Cristian Paul: Destul de bine, din ce în ce mai mult, iar la nivel de Cluj, în O.N.G.-uri, activităţile în regim de voluntariat ocupă din ce în ce o mai mare pondere. Există organizaţii mari cu voluntari, iar Primăria a promovat şi a susţinut asemenea activităţi cu asigurarea de fonduri. Organizaţiile sunt tot mai active, dar se întâmplă şi în cazul corporaţiilor sau al firmelor IT, care îşi încurajează angajaţii să se implice social ca voluntari în diverse acţiuni.

Rep.: Acesta este un exemplu bun pe care l-am preluat din străinătate. Acţiunea vostră se limitează la Cluj sau vă veţi extinde şi în afara oraşului înspre zona rurală?

Dan Cristian Paul: Suntem abia la început, dacă am pleca, ar fi ca şi cum n-am avea buletin, dar vrem deja să ne plimbăm în altă parte. Trebuie mai întâi să stăm pe lângă casă, să ne maturizăm ca organizaţie, să definitivăm un concept, să-l înţelegen noi mai întâi şi abia pe urmă să mergem mai departe şi să-i facem şi pe cei ce vor lucra împreună cu noi să-l înţeleagă, în zona rurală şi în alte oraşe. Încă un an ar trebui să stăm cuminţi, să repetăm evenimentele organizate anul trecut şi să acumulăm experienţe.

Rep.: Să vă antrenaţi împreună?

Dan Cristian Paul: Exact, să ne antrenăm, să ne rodăm împreună şi apoi să-i învăţăm şi pe alţii.

Rep.: Ca să desfăşori nişte activităţi medicale eficiente ai nevoie de multe. Cum se finanţează OTM?

Dan Cristian Paul: Nu e nevoie de fonduri foarte multe ca să faci voluntariat, dar există companii care ne ajută, avem susţinere din partea Primăriei, Universităţii de Medicină şi Farmacie, precum şi din partea membrilor, atunci când a fost nevoie. Ne stă alături Spitalul Judeţean de Urgenţă, în cea mai mare parte cu logistică, pentru că avem nevoie de aparatură şi de spaţii în care să ne desfăşurăm activităţile.

Dan C. paul

Să fii Columb

Rep.: De ce a-ţi avea nevoie, ca tineri medici entuziaşti, cu dorinţa de a munci, ca să vă simţiţi nu răsplătiţi, ci măcar ocrotiţi în interiorul graniţelor ţării?

Dan Cristian Paul: Nu ştiu de ce ar avea nevoie ceilalţi. Probabil că şi confortul financiar contează, dar, din punctul meu de vedere, cel mai important este ca ceva din ceea ce primeşti să te facă să te simţi medic. Ne dorim un statut al medicului rezident, o poziţie mai clară în ceea ce priveşte sistemul de sănătate, poate un sistem de educaţie mai bun al rezidentului, acestea sunt lucrurile cele mai importante. Aprecierea socială vine după toate acestea, iar mulţumirea personală porneşte tot de acolo. Trebuie să simţi că poţi să înveţi şi că poţi să îţi manifeşti în deplinătate profesia de medic. Acesta este punctul alfa şi de aici pornesc toate aspectele bune sau mai puţin.

Rep.: Unde simţiţi că ar trebui consolidat statutul de rezident, care e, cum spune românul, nici în car nici în căruţă?

Dan Cristian Paul: Legislaţia este aşa cu este acum. Împreună cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă intenţionăm să elaborăm un document-proiect de schimbare a acestui statut, prin  care să modificăm puţin curricula de rezidenţiat pe anumite specialităţi şi să se îmbunătăţească şi calitatea actului educaţional. E foarte important ca rezidentul să-şi găsească o activitate care să-l eficientizeze. În condiţiile actuale este greu pentru un medic primar sau specialist să lase un rezident să facă ceva practic, pentru că totul cade în responsabilitatea respectivului cadru cu experienţă.

Primul lucru care trebuie făcut ca să îmbunătăţeşti actul medical este să responsabilizezei medicul rezident, fapt care să-i confere o parte de praxis. Noi, ca rezidenţi, nu avem praxis deloc, putem fi doar parte. E adevărat că astfel nu participăm nici la un malpraxis, adică la un act medical greşit, dar asta nu ne pregăteşte şi nu ne responsabilizează.

Cred că ar fi mult mai util să putem fi implicaţi în acte medicale. Vrei să faci diferite activităţi? Dai un test, dovedeşti că poţi, ateşti într-un fel că eşti capabil de a face o consultaţie, de a stabili un diagnostic şi de a prescrie un tratament. Iar tu răspunzi pentru intervenţia pe care o faci, evident, sub supraveghere, dar până când nu va exista această responsabilizare, ca element esenţial în pregătirea noastră, nu cred că cineva îşi va pune munca de-o viaţă în folosul educaţiei şi de dragul rezidentului.

Rep.: Când ai ştiut sigur că vrei să devii medic?

Dan Cristian Paul: Nu ştiu dacă am vrut să fiu altceva vreodată.

Rep.: Şi atunci ce i-ai spune unui tânăr care şi-ar dori să urmeze studile la UMF?

Dan Cristian Paul: Nu ştiu ce i-aş spune acum, dar ştiu că după ce le-am spus unor elevi de la Bălcescu câte ceva despre cariera de medic, dintr-o sală de 150 de elevi, unde spuseseră la început că vreo 20 ar vrea să fie medici, la final au mai venit 20, miraţi că e chiar aşa de frumoasă cariera aceasta.

Pentru mine, a fi medic însemană aproape tot, îmi place ce fac şi nu pot spune decât lucruri pozitive. Probabil sunt foarte subiectiv, dar în momentul când vrei să nu te plictiseşti niciodată, când vrei să cunoşti lucruri care nu au fost descoperite încă, medicina este domeniul în care trebuie să fii. Orice alt loc te duce într-o latură în care oamenii au făcut ceva, iar tu înveţi ceea ce au făcut alţii. Medicina te face să ajungi în locuri nedescoperite încă, să fii Columb.

Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖

Articole recomandate

Recomandari