E uşor să începi cu un singur pas spunea un slogan lansat în 14 noiembrie 2016, cu ocazia Zilei Mondiale a Diabetului şi pare banal. Cifrele care însoţeau sloganul sunt îngrijorătoare, însă. 1 din 11 adulţi suferă de diabet. 50% dintre persoanele cu diabet sunt nediagnosticate. Şi totuşi, până la 70% din cazurile de diabet de tip 2 pot fi prevenite sau se poate amâna declanşarea bolii prin adoptarea unuin stil de viaţă sănătos.
Rep.: Vă mulţumesc că ne-aţi primit cu atâta generozitate la dvs acasă, aici la Centrul de diabet, nutriţie şi boli metabolice. Abia s-au stins ecourile celui mai proaspăt congres al federaţiei, pe care aţi avut onoarea să-l conduceţi din poziţia de preşedinte. Cum a fost ediţia de anul acesta?
Conf. Dr. Ioan Andrei Vereșiu: Am avut ca un prim obiectiv, atunci când, în urmă cu şase ani, am fost ales preşedintele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli metabolice, să creştem vizibilitatea acesteia. Nu ştiu cât am reuşit. Poate nu suntem chiar acolo unde am fi dorit, dar prezenţa dvs. aici mă mai linişteşte, că suntem cât de cât vizibili pentru cei care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în diabet, în nutriţie în ţara noastră. Sigur, nu pot să nu spun două cuvinte mai departe despre faptul că vizibilitatea sau zgomotul care se creează în jurul unor probleme de sănătate în ţara noastră nu este întotdeauna proporţional cu impactul pe care îl are acea problemă de sănătate în ţara noastră. Am devenit din păcate „vedete’’ de episoade nu foarte plăcute. Sunt convins că mulţi colegi de-ai mei ar dori să aibă o reacţie în momentele neplăcute în care a apărut sănătatea în massmedia în ultimii ani. Dar asta a fost o paranteză.
Deci, a fost congresul al XIV-lea al federaţiei, avem o tradiţie să spunem, deja. La fiecare ediţie pară ne întâlnim în Cluj. În ediţiile impare suntem în afara Clujului. Am fost practic în toată România. Anul viitor vom fi la Sibiu, la cel de-al XV-lea congres, şi ce este cel mai important lucru, am scris asta şi în cuvântul pe care l-am adresat colegilor mei, este faptul că tot mai mulţi au deja în agenda lor congresul de toamnă al federaţiei. Asta explică printre altele şi faptul că anul ăsta am avut un record de colegi înscrişi, peste 600. Asta înseamnă medici, asistente şi un anumit tip de pacienţi, pentru că în federaţie sunt înscrise şi asociaţiile pacienţilor cu diabet zaharat.
Deci din punctul de vedere al audienţei mergem înainte şi asta e un lucru bun, pentru că nu e uşor să ţinem treaz interesul colegilor noştri şi al pacienţilor, în condiţiile în care traversăm, din păcate, o prea lungă perioadă de probleme de tot felul în sănătate şi inclusiv în Programul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, care este la ora actuală, oficial, un program financiar al CNAS, prin care sunt puse deoparte sumele, bugetele pentru anumite acţiuni. Diabetul primeşte din acest buget de programe sumele pentru acoperirea compensării 100% a medicamentelor specifice, respectiv insulina, tabletele şi preparatele injectabile noninsulinice. Sunt acoperite, în parte cel puţin, să spunem, cheltuielile pentru automonitorizarea pacienţilor şi pentru dozarea hemoglobinei glicate.
Trebuie să fac aici o scurtă paranteză şi să spun că e o situaţie neobişnuită că această examinare este acoperită printr-un program naţional, pentru că a devenit o examinare atât de curentă, încât ar trebui să fie accesibilă oricărui medic de orice specialitate care are de-a face cu pacienţi cu diabet zaharat. Şi ultimul obiectiv al programului îl reprezintă pompele de insulină şi consumabilele.
Aşadar, programul naţional este, aşa cum am spus, un program financiar. Noi ne străduim, zic noi colegii din specialitatea noastră, de mai mulţi ani, să încercăm să punem la cale un program medical în primul rând, un program care să însemne obiective de prevenţie, obiective de tratament, de prevenire a complicaţiilor, de gestionare a complicaţiilor avansate. Faptul că nu am reuşit nu este un lucru prea bun pentru noi, dar după ce am avut de-a lungul timpului tot felul de programe, mai mult sau mai puţin duse până la capăt, încercăm ca acum să facem un program care să fie acoperit de angajamentul tuturor celor care ar trebui să fie implicaţi. Este vorba de organisme guvernamentale, ministerul în primul rând, CNAS şi continuând cu asociaţiile profesionale, cu asociaţiile pacienţilor, în aşa fel încât să reuşim ca, la intervale pe care le vom stabili pentru evaluarea realizărilor, să avem şi rezultate.
Rep.: Aveţi la nivelul ţării probleme punctuale, mai ales în ceea ce priveşte prezenţa medicului diabetolog în fiecare judeţ. Se pare că există un judeţ cu un singur medic diabetolog, asta înseamnă că se ocupă în jur de 20000 de pacienţi. E adevărat?
Conf. Dr. Ioan Andrei Vereșiu: Nu chiar, de câteva mii de pacienţi. După ştirea mea, la ora actuală numai în judeţul Tulceaeste această situaţie, unde sunt înregistraţi aproximativ 4-5000 de pacienţi. Şi aşa e mult. Acoperirea cu medici de specialitate a tuturor judeţelor este o problemă în continuare, dar de data asta este o problemă aparte oricum, nu neapărat specifică nouă, mă refer ţării noastre.
Există o mare disproporţie între numărul de specialişti în diabet în marile oraşe şi necesitatea prezenţei lor în oraşe mai mici. Noi am ajuns la judeţul Cluj, şi trebuie să dau acest exemplu, pentru că îl ştiu bine, de unde la începutul anilor 90, când s-a reînfiinţat Centrul judeţean de diabet, nutriţie şi boli metabolice să avem specialişti strict numai în centrul nostru, la ora actuală sunt mai multe cabinete d de ambulator în oraş, vorbesc numai de cele în contract cu CNAS şi sunt diabetologi, practic în toate oraşele din judeţ: Huedin, Dej, Gherla, Turda, Câmpia Turzii.
Sigur că s-a creat o situaţie aparte, interesantă, nu ştiu cum să o numesc altfel, foarte multe dintre colegele mele care lucrează în aceste oraşe au deschis cabinete private în contract cu CNAS şi asta a lăsat sistemul public un pic descoperit. Nu este o tragedie, important este că pacienţii au în continuare acces la îngrijire, însă, sigur că sistemul public va trebui să se gândească dacă este în regulă să fie complet descoperit la acest capitol, mai ales că sunt spitale mici şi în Huedin şi în Turda etc, care ar avea nevoie de un diabetolog care să poată oferi sfaturi necesare pentru pacienţii cu diabet zaharat internaţi.
În Bucureşti am constatat şi am zâmbit amar, că sunt jumătate din diabetologii din ţară
Anomalii de distribuţie, nu neapărat de număr. Din fericire, diabetul este încă atractiv ca specialitate pentru rezidenţi şi asta asigură un schimb de generaţii firesc în specialitatea noastră. Nu sunt foarte clare normativele şi reglementările în ceea ce priveşte volumul de activitate al unui specialist. De fapt, fiind o afecţiune cu o dinamică, epidemiologică atât de evidentă, ar trebui să se decidă ca la un anumit număr de pacienţi cum este la diabetul zaharat, să existe un medic specialist şi atunci modalitatea prin care se scot la concurs, în fine, posturi noi de diabetolog ar fi mai predictibil, am şti mai bine unde este o problemă, unde este necesară de forţă de muncă pentru fiecare pacient cu diabet.
Rep.: Am putea spune că diabetul devine o boală a acestui secol? Sunt problemele de nutriţie atât de grave la ora actuală? Există un cerc vicios între diabet şi excesul ponderal, care este, până la urma urmelor, soluţia de ieşire din acest cerc vicios?
Conf. Dr. Ioan Andrei Vereșiu: M-aş bucura să vă pot spune o soluţie anume şi foarte bine definită. Aţi spus corect, este o clară legătură între creşterea incidenţei diabetului zaharat tip II mai ales, cel al adulţilor şi felul în care mâncăm şi greutatea noastră. Curbele privind incidenţa diabetului şi obezităţii merg în paralel peste tot în lume, din păcate chiar şi în ţările unde, până nu de mult, erau socotite ţări în care prima problemă nu era supragreutatea, ci din contră, subnutriţia şi malnutriţia.
Obişnuiesc să spun că am pierdut bătălia cu industria alimentară
N-am pierdut războiul, dar am pierdut o bătălie sau vreo câteva bătălii pentru că, de fapt, e una dintre problemele recunoscute de toată lumea, contribuind la ceea ce se întâmplă la ora actuală. Sigur, industria îşi urmăreşte ţintele ei prin modalităţile ei.
E foarte greu să poţi contracara printr-o educaţie populaţională continuă o presiune fantastică pe care o exercită industria alimentară prin tot felul de reclame, pentru orice vârste, pentru orice buzunare aproape. Am văzut chiar azi dimineaţă, în una dintre publicaţiile pe care mă uit din când în când, o publicaţie americană, că s-a constatat, prin multele studii care au evaluat relaţia dintre băuturile carbogazoase şi obezitate, că majoritatea au fost finanţate, mai mult sau mai puţin vizibil, de către producătorii de băuturi carbogazoase. Că, de fapt, şi e bine că macar acum se recunoaşte, majoritatea acestor studii au produs rezultate favorabile producătorilor de băuturi carbogazoase. Deci, e o problemă care e bine că măcar acum se recunoaşte şi se încearcă abordarea ei pe toate căile posibile, de la taxare la suprataxare, cum se întâmplă în multe ţări, până la educaţia de zi cu zi, pentru ca lumea să ştie, de fapt, ce riscuri îşi asumă atunci când consumă astfel de produse.
N-am o imagine foarte clară asupra a ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat privind incidenţa diabetului zaharat, deocamdată toate curbele de frecvenţă sunt într-o creştere clară. Singura deosebire este dacă la noi va creşte de două ori în următorii zece ani sau va creşte mai puţin de două ori. Deci, cu alte cuvinte, magnitudinea creşterii e în discuţie, nu sensul creşterii. Pe de altă parte, sunt destule semnale de alarmă, şi nu vin din parte unor indivizi cu anumite interese, spun, că dacă ceva nu se întâmplă până în deceniul următor, va deveni o mare problemă diabetul zaharat şi obezitatea, pentru toate bugetele de sănătate din orice ţară din lume.
Rep.: Diabetul zaharat este un sindrom, nu-i aşa domnule conferenţiar? El produce nişte efecte cumplite asupra întregului organism. Numiţi câteva dintre ele şi felul în care se pot îngriji, pentru că diabetul nu se prea vindecă, ci mai mult doar se tratează.
Conf. Dr. Ioan Andrei Vereșiu: Că nu reuşim să vindecăm diabetul este o nereuşită de fond pentru noi, dar reuşim să îl controlăm bine, mai ales când echipa medic-pacient funcţionează eficient. Spuna sta multor pacienţi marcaţi de stresul descoperirii diabetului, că este o afecţiune cu care ne descurcăm dacă lucrăm bine împreună.
În ultimii trei ani am reuşit câteva studii care să ne dea date concrete privind magnitutidea şi impactul unor probleme ale diabetului la noi în ţară. Avem un studiu mare, cu peste 25000 de pacienţi investigaţi, privind calitatea vieţii celor cu neuropatie diabetică, cea mai frecventă complicaţie a diabetului zaharat. Avem un studiu privind frecvenţa multianuală, pe cinci ani, a amputaţiilor de membre inferioare la pacienţii cu diabet. De asemenea, avem un studiu prin care s-a estimat prevalenţa diabetului zaharat, a obezităţii şi a bolii cronice de rinichi, deci, cu alte cuvinte, ceea ce oricum este clar necesar pentru orice intenţie de a aborda o problemă, şi anume să vezi mai întâi exact care este magnitudinea acestei probleme. Astfel de date avem, încet, încet. Ne şi organizăm în sensul ăsta.