Una din expresiile colorate şi dragi nouă este aceea cu frecatul mentei, iar înţelesul ei nu este altceva decât descrierea printr-o acţiune de mică importanţă a unui mod de a eluda sarcinile dificile. În fapt, înseamnă pierderea timpului, dar originea expresiei este una cât se poate de simplă.

Chiar se freca menta, adică se utilizau frunzele de mentă pentru frecatul meselor la care se mânca şi asta încă din Grecia Antică, obicei adus în România în sec. al XVIII-lea și al XIX-lea şi perpetuat în comunităţile greceşti de la Dunăre şi în Bucureşti mai întâi, apoi de casele înstărite de români, care adoptau repede elementele de etichetă şi deprinderile rafinate pe care le observau la alte etnii.

Chiar dacă sensul originar al expresiei s-a pierdut, există un sâmbure de adevăr şi un motiv pentru transformarea expresiei în a defini lenea. În casele cu slujitori mulţi unii încercau să scape de sarcinile grele şi obositoare, mai ales pe timpul verii şi atunci frecau mesele cu mentă ore întregi. Această activitate, ce se putea evalua doar olfactiv, era apreciată mai ales în timpul caniculei, când mirosul plăcut al mentei zdrobite dădea iluzia de răcoare.

Oare să fi fost numai atât? Nicidecum, însă rostul acestei activităţi, de care stăpânii erau cam nemulţumiţi s-a pierdut şi toată lumea a preferat feţele de masă din pânză, de îndată ce moda grecească a căzut în desuetudine faţă de cea occidentală.

Şi totuşi, de ce se freca menta?

După o noapte de petrecere bahică, grecii antici simţeu nevoia să îndepărteze mirosurile neplăcute de pe mese, dar şi să poarte pe cap o coroniţă cu frunze şi flori de mentă ca să le mai alunge din mahmureală.
Ei, începem să ne apropiem şi să vedem ce conţine menta şi care îi sunt proprietăţile.

RECOMANDĂRI ZM:  Prof. dr. Dafin Fior Mureşanu, președinte EFNRS: „Dacă vrem să ne păstrăm sănătatea, trebuie să avem ideea unei juste măsuri”

Mentha spicata este o varietate de mentă cu o aromă mai dulce și mai blândă decât Mentha piperita, dar ele au proprietăți asemănătoare. Ca din multe alte plante, din mentă se extrag uleiuri volatile, depozitarele celor mai importante valenţe.

Menta este un bun antiseptic, antispasmodic, tonic, regenerant, digestiv. De aceea este utilzată în cazul rănilor, a infecțiilor pielii sau micozelor. Nu întâmplător, numeroase remedii pentru tuse şi alte afecţiuni respiratorii conţin mentă. Nici febra, durerile de cap, migrenele nu prea rezistă atacului mentei, mai bine spus uleiului esenţial de mentă, iar în afecţiunile digestive, precum crampe intestinale, indigestie, greață este excelentă, fiind şi un bun tonic al vezicii biliare.

Să mai spun de răul de mişcare? O picătură sub limbă şi una pe abdomen din uleiul esenţial de mentă piperită vă face să uitaţi că sunteţi în maşină.

După un exces de mişcare, crampele musculare cedează unui masaj cu ulei esențial de mentă adăugat în ulei gras ( măsline, struguri, cânepă etc, presate la rece).

Menta este un bun tonic general, utilă în stări de suprasolicitare, convalescență, perioade stresante și încărcate, astenie etc.

În fine, dar nu în ultimul rând, menta este o comoară pentru sănătatea gurii, de aceea este conţinută de produsele de igienă bucală.

Menta este un repelent natural, precum este şi busuiocul sau iarba de lămâie, iar calitatea de bun aromatizant culinar nu e de uitat, aşa că o limonadă cu mentă este numai bună în aceste zile călduroase, dar nici ciocolata cu mentă ori îngheţata cu această aromă nu sunt de lepădat.

Iată, aşadar, cu cât rost se freca menta, dezinfectând, alungând nu numai mirosul, dar şi insectele. Ei, dragilor, s-o facem cu rost şi cu sănătate!

Alice Valeria Micu

Citește și Ginsengul românesc, un miracol pentru sănătate

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here