Se spune despre copii că sunt lumina ochilor pentru părinţi şi pentru bunici, dar tocmai de această lumină a ochilor prea adesea nu ne ocupăm şi de aceea ne-am adresat unui medic oftalmolog pentru a afla care este vârsta la care trebuie efectuat primul consult oftalmologic al unui copil.

Ne-a răspuns cu amabilitate dr. Oana Rusu, medic specialist oftalmolog. Aşa am aflat că la clinica Qvision s-a deschis şi un compartiment de oftalmopediatrie, unde un medic specialist se ocupă de consultaţiile copiilor.

Prima consultaţie la şapte luni

Este o întreagă discuţie despre importanţa consultului oftalmologic la copii şi fiecare părinte ar trebui să ştie că e foarte important să vină cu copilul la consultaţie devreme, la vârsta de şapte luni. Nu avem cum să ne dăm seama de felul în care vede copilul sau chiar dacă vede. De asemenea, există patologii congenitale care nu pot fi altfel identificate, deoarece copilul nu are un termen de comparaţie. Chiar dacă ajunge la vârsta la care poate comunica, el crede că felul în care vede este cel corect, normal, firesc.

De obicei, multe afecţiuni oftalmologice sunt depistate la şapte ani, când copilul merge la şcoală şi nu vede bine la tablă sau în carte, în caiet, iar părintele se adresează medicului oftalmolog destul de târziu.

Primul consult oftalmologc al unui copil (şi asta ar trebui să intre într-un program de screening al copiilor, aşa cum este ecografia de şold) trebuie să aibă loc la vârsta de şapte luni. Aceasta este vârsta indicată şi de Academia Americană, dacă vorbim de o naştere la termen. Dacă copilul s-a născut prematur, există pericolul să se dezvolte retinopatia prematurităţii şi în acest caz, consultul oftalmologic trebuie să aibă loc imediat după naştere.

Retinopatia prematurului

Această afecţiune constă în apariţia unor probleme vasculare la nivelul retinei copilului născut prematur, asupra cărora se intervine pentru estomparea dezvoltării anormale a acelor vase sanguine de la nivelul retinei cu ajutorul laserului.

Afecţiunea poate să se oprească de la sine, să involueze sau poate evolua la stadii mai avansate, inclusiv la pierderea ochiului afectat. De aceea medicii neonatologi au un protocol care stipulează, printre altele, verificarea fundului de ochi. Aşadar, prematurii beneficiază de consult oftalmologic.

Problema este la copiii născuţi la termen

Ochiul se dezvoltă cam în proporţie de 30 % după naştere şi este foarte important să urmărim evoluţia şi dezvoltarea normală a ochiului. Trebuie identificate eventuale probleme de anizometropii, adică dacă există diferenţe de dioptrii între ochi. De asemenea este foarte important să depistăm dacă există cataractă congenitală sau glaucom congenital, pentru că acestea impiedică dezvoltarea normală a vederii. Dacă aceste afecţiuni depăşesc, netratate, vârsta de şapte ani a copilului, din nefericire, nu se mai poate face nimic .

Am întâlnit adesea cazuri când părinţii au venit în cabinet deoarece copilul nu vedea la tablă şi avea vederea scăzută la un ochi sau chiar la ambii ochi. Din păcate, nu mai putem face nimic, pentru că deja, după şapte ani, toate conexiunile din creier sunt constituite. Este destul de greu să mai prostim creierul să primească informaţii de la acel ochi, dar e mai degrabă o problemă cerebrală. Creierul trebuie să accepte informaţiile, pentru că nu vedem cu ochii, vedem cu creierul , iar ochiul e doar instrumentul care preia imaginea şi o tranferă în creier.

Ambliopia şi ocluzorul

 Dacă ochiul respectiv are probleme mari sau cataractă congenitală, chiar glaucom, nu mai transferă informaţia corectă creierului, iar creierul nu mai acceptă informaţii corespunzătoare decât de la ochiul dominant, adică cel sănătos. Un astfel de ochi neutilizat ca sursă de informaţie devine ambliop, e boala ochiului leneş. Această afecţiune poate fi corectată până la vârsta de şapte ani.

Dacă e nevoie de dioptrii mari trebuie să se aplice corecţia adecvată, ocluzia şi poate aţi văzut copii care poartă ocluzor pe un ochi. Ocluzorul se aplică ochiului sănătos, pentru a-l scoate din funcţie temporar şi să „prosteşti” creierul ca să utilizeze informaţia de la ochiul afectat.

Dar nu e doar atât. O vedere bună îşi pune amprenta pe dezvoltarea viitoare a copilului. Dacă afecţiunile acestea nu sunt depistate şi corectate din timp, copilul nu-şi va mai putea alege orice meserie, deoarece în multe domenii, vederea este definitorie, nu va putea să obţină carnetul de şofer, practic, o vedere deficitară îl va traumatiza, chiar stigmatiza.

La şapte luni, de obicei trebuie vizualizat fundul de ochi

Unii copii se nasc cu strabism şi există strabisme care se corecteză fără să fie nevoie de intervenţie chirurgicală. Altele necesită o realiniere a ochilor.

Dacă totul este în regulă, copilul trebuie readus în cabinet pentru un consult oftalmologic la doi ani şi jumătate. Atunci copilul este deja verbal şi colaborează mult mai bine. Atunci se ia vederea, cu cartonaşe speciale pe care există imagini cu animăluţe sau E-uri.

Este important ca vederea să fie bună şi egală la ambii ochii, dioptriile să fie corespunzătoare vârstei copilului, iar fundul de ochi să arate bine şi să fie dezvoltat corespunzător. Bineînţeles, cu această ocazie se depistează şi trebuie eliminate alte anomalii congenitale. În cazul în care nu se identifică nicio afecţiune, următorul consult oftalmologic va fi efectuat înainte de a merge la şcoală.

 

Dioptriile

După aceste trei consulturi obligatorii trebuie urmărite dioptriile. Toţi ne naştem cu un anumit număr de dioptrii: unii suntem hipermetropi, alţii miopi.

Hipermetropia înseamnă un ochi mai mic decât normal, miopia, în mod evident, un ochi mai mare decât normal, de aceea corecţiile se aplică cu lentilele potrivite: cu plus la hipermetropi şi cu minus la miopi. Aşadar miopia şi hipermetropia ţin de dimensiunea ochiului. Miopul nu vede bine la distanţă, dar vede bine aproape.

Hipermetropul nu are niciun fel de problemă până la vârsta de 40 de ani, când începe problema cititului de aproape.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here