Serviciile medicale se îndreaptă spre o nouă dimensiune, iar sistemul medical din România trebuie reglementat pentru că inclusiv cel privat are tendința de a se dezvolta sălbatic și nu întotdeauna în direcțiile corespunzătoare, este de părere prof. univ. dr. Marcel Tanțău, medic primar medicină internă şi gastroenterologie, cel care a pus bazele, alături de conf. univ. dr. Alina Tanţău, Centrului Medical de Gastroenterologie, Hepatologie și Endoscopie Digestivă din Cluj-Napoca. Medicul susține faptul că este nevoie de o strategie națională de sănătate, actul medical din România fiind foarte amestecat, cu „picuri de calitate fantastică și picuri de mediocritate îngrozitoare, realmente, dincolo de limita suportabilului”. Dr. Tanțău amintește faptul că statul român nu a reușit să construiască, de la Revoluție încoace, niciun spital, ceea ce este extrem de grav, „este de o gravitate care ține de siguranța națională!”

„Medicina privată este lăsată în afara contribuției publice sau este pusă între niște condiții extrem de rigide”

„Serviciile medicale se îndreaptă spre o nouă dimensiune”, spre servicii medicale integrate, gen spitale și megaspitale, este de părere prof. univ. dr. Marcel Tanțău, iar politica națională va trebui să se modifice; practic, sistemul medical din România are nevoie de reglementări precise. În prezent, medicina privată este privită de multă lume ca un „business”, însă aceste aspect trebuie privit în profunzime, căci și medicina privată se confruntă cu anumite probleme. Medicul subliniază faptul că, de la Revoluție încoace, statul român nu a reușit să construiască niciun spital, ceea ce „este de o gravitate care ține de siguranța națională!”

„În momentul în care te tratezi complet într-un spital privat, costurile pot să ajungă să fie destul de ridicate și pot fi compensate în alt mod, dar aici vor trebui găsite soluții. Chiar dacă ai un venit de 10.000 euro pe lună, în momentul în care trebuie să plătești 20.000 – 30.000 euro la o intervenție, te gândești dacă nu ai și alte soluții, compari calitatea, costurile, etc. Ori, încă medicina privată este etichetată, din păcate, cu toate problemele actuale, ca un fel de business. Business-ul medical există; și spitalele de stat fac business pentru că trebuie să își organizeze toată munca din punct de vedere economic și este o afacere, până la urmă. Este o întreprindere care trebuie să funcționeze, iar medicina privată este un serviciu, un business dedicat unor servicii. Sigur că și în privat, într-adevăr, cu regret o spunem, unii merg chiar pe profit,  lucru care strică imaginea medicinei private românești. Cu regret putem spune că statul român nu a reușit să construiască, de la Revoluție încoace, niciun spital, ceea ce este extrem de grav, este de o gravitate care ține de siguranța națională!”, a precizat prof. univ. dr. Marcel Tanțău.

Iar medicina privată este lăsată în afara contribuției publice sau este pusă între niște condiții extrem de rigide, precizează medicul clujean, existând doar un singur negociator și o singură Casă Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), fără o concurență. Iar serviciile medicale private nu pot fi nici măcar parțial acoperite de CNAS, spune dr. Tanțău.

„Există un monopol complet al statului vizavi de acest contract în care nu poți să negociezi decât foarte puțin, iar dincolo de asta, este statul care monopolizează destul de deficitar sistemul public de sănătate. În acest context, noi venim cu un serviciu sau cu un business în care, de pildă, avem credite foarte mari, plătim foarte multă aparatură, iar când terminăm creditul, aparatura o dăm aproape pe nimic pentru că aceasta, în 5-6 ani nu își mai păstrează nici 10% din valoare și atunci trebuie un alt credit pentru o nouă aparatură, o nouă tehnologie, o nouă inovație pentru că inovația în medicină este extrem de rapidă și extrem de dinamică. Astfel, să ții pasul financiar cu această dinamică este destul de greu. Deocamdată, aceste servicii private nu pot fi nici măcar parțial acoperite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate; noi (n.r. la Centrul Medical de Gastroenterologie) avem contract cu Casa Națională, dar e extrem de strict și limitativ, care nu se adresează pacienților care vin pe segmentul privat complet. În orice țară din lume și cei care vin către serviciile private complete pot să își acceseze o parte din contribuțiile de stat. Sigur, aici sunt probleme mari de reorganizare ale sistemului din România, dar din cauza faptului că investiția în calitate a fost foarte mare, gesturile noastre sunt, poate, uneori scumpe, dar pacienții realizează – unii poate mai puțin – că prețul unui act medical complet include investiția în infrastructură, în aparatură, în oameni, și doar puțin este coplata aceea, onorariul medicului. Dar chiar și în investițiile private din sănătate statul ar trebui să găsească unele soluții pentru a le compensa”, a explică prof. dr. Marcel Tanțău.

„Discuția medic – pacient nu trebuie să fie una financiară”

Potrivit acestuia, pacientul trebuie să aibă întotdeauna dreptate pentru că el este consumatorul și el trebuie să beneficieze de ceea ce este bun, de ceea ce este profitabil pentru el pentru că acesta are  posibilitatea să își verifice bugetul propriu și să meargă la un sistem de stat sau să meargă prin sistemul privat pentru a beneficia de anumite avantaje. Însă, potrivit specialistului, medicii din România trebuie să aibă un alt statut social și financiar.

„Poate unora li se pare mare costul, dar trebuie să înțeleagă că, mai ales în sistemul privat complet, trebuie să se acopere tot costul actului medical, care, din păcate, la Casa Națională este mult subestimat și păstrat astfel în condiții economice inacceptabile. Aici finanțarea sistemului public de sănătate este bicefală, Ministerul Sănătății care finanțează investițiile – o parte din aparatură, Casa Națională care finanțează doar forța de muncă și doar consumabile și actul medical, iar la privat totul îl face un singur om. Iar medicii din România trebuie să aibă un alt statut social și financiar! Statul a mai remediat acum, puțin, situația salariilor, acestea fiind mult mai apropiate de potențialul României. Dar medicii trebuie să vadă exact și care este potențialul comunității, trebuie să existe o corelare”, precizează dr. Marcel Tanțău.

Potrivit medicului, din punct de vedere al dezvoltării și al dinamizării sistemului public, te lovești, practic, de problema finanțării. Dacă finanțarea rămâne doar de la pacient, spune acesta, va fi greu pentru cei „mici” să se descurce, lucru care va fi realizabil doar de către marile corporații care au un alt suport financiar.

Un alt aspect care are nevoie de reglementare este cel legat de pacient, care, atunci când apelează la un serviciu privat, nu trebuie să vină doar cu portofelul, ci trebuie să existe o terță piață care să se interpună: asigurarea privată!

„Pacientul negociază cu asigurarea privată ce servicii medicale are nevoie, iar asiguratorul negociază cu spitalul tarifele. Atunci pacientul vine și, fiind asigurat, nu trebuie să vină la noi cu portofelul. Acest lucru este destul de neplăcut la noi în România! În țările evoluate pacienții vin cu problemele de sănătate, iar problemele financiare se rezolvă pe alte căi, de alte persoane. Astfel, discuția medic – pacient nu este și o discuție financiară. Este foarte important! În momentul de față, când ești bolnav te uiți câți bani ai, te orientezi unde te duci și ce faci, dar omul modern trebuie să își prevadă din timp ce face în caz de îmbolnăvire, dacă are asigurare de stat sau își face asigurare privată; atunci toate aceste previziuni nu te mai îngrijorează și mergi la medic ca să îți spui problema și să o rezolvi. Acesta este un act medical normal pe care, poate, cândva, îl vom avea și noi. În momentul de față există o  oarecare duritate și asperitate în momentul în care vezi facturile, dar este vorba de un act de calitate care are un anumit cost”, a mai spus medicul.

„Și sistemul privat poate fi reglementat!”

Prof. univ. dr. Marcel Tanțău este de părere că actul medical din România este la extreme, de multe ori, condițiile din spitale lasă de dorit. Medicul reiterează ideea reglementării sistemului medical din România, având în vedere faptul că și sistemul privat de sănătate are tendința de a se dezvolta haotic.

„Actul medical din România este foarte amestecat, există picuri de calitate fantastică și picuri de mediocritate îngrozitoare, realmente, dincolo de limita suportabilului. Nimeni nu are voie să pună o pâine mucegăită pe tejghea, la fel, nici Ministerul nu are voie să pună pe tejghea unități sanitare care nu au condiții pentru că este vorba de un produs „alterat”, periculos pentru populație. Investițiile în anumite spitale ar trebui să se facă urgent, cu termene de execuție, altfel este amenințată calitatea actului medical și calitatea produsului care poate fi nociv. Deci, din nou, trebuie să fie același barem de calitate pentru toată lumea!

Sistemul medical din România trebuie reglementat pentru că și cel privat are tendința de a se dezvolta sălbatic și nu întotdeauna în direcțiile corespunzătoare. Și sistemul privat poate fi reglementat, poate fi pus pe anumite făgașe pentru a fi în beneficiul și în profitul cetățeanului. Practic, noi avem două  organizări economice, cea de la stat care este vitală, ține de siguranța națională și, din păcate, este prea politizată, unde economia nu urmează întotdeauna calculele matematice și cealaltă, cea privată,  care ar merge pe profit, dar și aceasta poate fi dus de politicile statale în anumite făgașe, pe anumite direcții pentru a satisface nevoile populației. Dar, aici, din nou, pacienții ar trebui să aibă, într-adevăr, o voce care să le spună „e ok ce se întâmplă”. Însă ei nu sunt ascultați deloc; consumatorul nostru nu este ascultat, noi îl testăm, așa, ochiometric!  Ar trebui ca asociațiile pacienților să spună ei punctul de vedere și să fie ascultați pentru a „închide cercul”. Fără feed-back nu se dezvoltă nimic!

„Avem cea mai mică finanțare din Europa pe pacient”

Dacă nu există egalitate în fața legii, atrage atenția dr. Tanțău, orice lucru poate fi subminat, inclusiv un lucru economic foarte bun pentru că, undeva, va exista o prioritizare pe un anumit domeniu, lucru care nu va fi corect. Medicul mai enumeră câteva lucruri care ar trebui reglementate în sectorul privat.

„În primul rând ar trebui reglementată situația sistemului de finanțare și, la stat, sistemul de tarifare în anumite domenii. Avem cea mai mică finanțare din Europa pe pacient, deci românul contribuie cu cea mai mică sumă; avem o colectare de fonduri spre jumătate cât au maghiarii. Dacă un sistem de stat va fi sănătos, și cel privat va fi sănătos; până la urmă, va trebui să fie lăsată  o oarecare concurență ca cei de la stat pentru că atunci și calitatea serviciilor va urca. Este nevoie de o strategie națională de sănătate; este absolut obligatoriu în momentul de față! Așa cum avem un Master Plan în transporturi, așa trebuie să avem unul în sănătate, în care inclusiv medicina privată trebuie să fie prinsă – care va fi locul ei, unde va putea chiar să concureze statul, ce trebuie să rămână exclusiv de stat, etc. Sunt state mari care au negociat parteneriatul public-privat și își pot face profitul pe care îl doresc. Și privatul poate fi controlat!”, a conchis prof. univ. dr. Marcel Tanțău.

Citește și Primul centru privat de gastroenterologie, hepatologie si endoscopie digestiva din Cluj si Transilvania, Dr. Marcel Tanțău: „Serviciile medicale au o calitate europeană”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here