Luminiţa Rusu este farmacist şi lucrează de cincisprezece ani în domeniul farmaciei publice. Partea care îi place cel mai mult din această profesie  este comunicarea cu pacientul. Programul de zi cu zi face să există  aspecte pe care nu apucă  să le discute în farmacie şi aceasta nu este doar cazul ei, ci este unul comun celor  mai mulţi dintre cei care muncesc în farmacii. Iată de ce împreună cu ea vom încerca să facem un pas înainte, să trecem dincolo de relaţia obişnuită pacient-farmacist. A ales să începem acest demers cu un subiect special, acela al pacientului fidel, unul foarte drag ei şi cine o cunoaşte ştie că nu sunt vorbe goale.

Cum Luminiţa Rusu este nu doar un farmacist devotat, ci şi un prozator cu farmec şi talent, am provocat-o să vă spună câte ceva despre munca ei, dar să o facă precum îşi tratează unul din personajele construite de ea.

 „Încep prin a vă povesti de ce  am decis să devin farmacist. Probabil vă aşteptaţi să vă spun că îmi place ordinea şi mi-am dorit să ajut oamenii. Cel puţin în perioada adolescenţei, când hotărăşti ce drum vrei să urmezi profesional, ordinea nu era cuvântul meu favorit. Profesia de farmacist îţi imprimă  într-adevăr o anumită obişnuinţă de a aşeza lucrurile la locul lor, dar, să fim sinceri, nu v-ar plăcea să intraţi într-o farmacie în care pe rafturi, cutiile cu medicamente se  sprijină unele de altele ca mânate de o furtună ce le-a învrăjbit. Ordinea în farmacie  e o necesitate, iar priveliştea lucrurilor aşezate la locul lor dă un sentiment plăcut în orice loc intrăm.

Să ajut oamenii? Da, vreau, cred că fiecare om îşi doreşte să-şi ajute semenii. Nu poţi să spui că inginerul care creează o maşină pentru confortul nostru sau pantofarul care îţi repară încălţămintea favorită nu vrea să ajute oamenii. Scopul final al fiecărei profesii este să ajute oamenii.

 Orientarea mea spre această profesie a început cu o nemulţumire. În farmacia unde mergeam, copil fiind şi mai apoi adolescent, să îmi ridic tratamentul când eram bolnavă, la fiecare vizită pe care o făceam în farmacie,  îmi primeam  produsele în punguliţă, iar doamna farmacist îmi  încasa profesionist contravaloarea lor. Toată discuţia noastră se rezuma la “ Bună ziua , daţi-mi reţeta, vă costă…, cu plăcere”. Ajungeam acasă şi desfăceam fiecare cutie cu medicamente să citesc prospectul ca să înţeleg cum trebuie să urmez tratamentul. Citeam propoziţii  gen  „acest medicament se administrează la şase ore, unul sau două comprimate ”. Era destul de clar după ce am citit, că trebuie să-l iau la şase ore, dar să iau o tabletă sau două? Sau  „produsele lactate scad eficienţa acestui medicament ”… asta înseamnă că nu trebuie să consum lactate pe perioada tratamentului sau pot să le consum la câteva ore după administrarea medicamentului? Şi, dacă pot, cât de mare este intervalul de timp după care pot consuma acest tip de produse? Nu vreau să mai vorbesc de formulări  gen  „acest medicament creează reacţii de fotosensibilizare ”. Bun cuvânt  “ fotosensibilizarea”, expresiile de acest fel mă trimiteau la DEX-ul din bibliotecă şi îmi îmbogăţeau clar cunoştinţele de limba română. După vreo jumătate de oră de studiu eram relativ lămurită ce trebuie făcut, dar răsărea de undeva  gândul supărător că sunt persoane care nu văd sau nu pot citi prospectul. Şi rămâneam cu senzaţia că poate mai sunt explicaţii pe care nu le-am primit, necuprinse în prospect, care ar ajuta mult în procesul de vindecare. Aşa că am decis să devin farmacist, pe cât se poate unul mai comunicativ decât doamna susmenţionată.

 Pacientul ideal pentru mine este cel care se întoarce. Apar uneori în practică persoane care se întorc cu probleme ca  aceasta: „Aţi spus să iau una la opt ore, dar doamna doctor mi-a scris trei comprimate pe zi , cine a greşit? ”. N-a greşit nimeni, ziua doamnei doctor are 24 de ore, deci trei comprimate pe zi, tot una la opt ore înseamnă. Dar e bine că s-a întors, important este să ia tratamentul corect .

 Să revin la  „pacientul fidel ” şi importanţa fidelizarii la o farmacie. Multă lume aleargă după un preţ mai bun, să nu fim ipocriţi, banii au importanţa lor. Dar alergatul după un preţ mai bun poate avea consecinţe neplăcute când este vorba de sănătatea noastră. Suntem tentaţi de multe ori să începem discuţia la farmacie cu  „Cât costă la dumneavoastră…? “ . Ne străduim cu toţii să avem preţuri accesibile, dar se poate întâmpla să găseşti produsul respectiv cu câţiva lei mai ieftin altundeva. Ce poţi pierde când câştigi acei câţiva leuţi în plus? Faptul că în acea farmacie unde ai găsit un preţ mai bun nu ţi se cunoaşte istoricul medical şi s-ar putea să iei un medicament care nu ţi se potriveşte. Produsul bun pentru o afecţiune acută pe care o ai, s-ar putea să interacţioneze cu un medicament pe care-l ai pentru o afecţiune cronică  şi să nu-l poţi utiliza din acest motiv. Sau s-ar putea ca durerea ta „de spate ” să provină de la o afecţiune cronică renală pe care farmacistul care te vede de luni de zile o cunoaşte, dar cel care te vede prima dată nu o ia în calcul. De aceea abordarea pacientului fidel trebuie să fie diferită de a celui care e prima dată în faţa noastră. Cu pacientul pe care nu-l cunoaştem trebuie să stam mai mult de vorbă pentru  a-i identifica toate problemele de sănătate. Asta nu înseamnă că pacientul fidel este neglijat. Am întâlnit conceptul că pacientul fidel este ca un membru al familiei, şi de obicei avem tendinţa să neglijăm afecţiunile celor pe care îi vedem zi de zi. Îmi place să cred că nu e aşa. Dacă pacientul fidel e ca un membru al familiei, sper că atunci când are o problemă de sănătate să fiu prima la care va veni. Există şi avantajul faptului că, văzându-ne mai des, am şansa de a sesiza eu dacă îmi vorbeşte mai răguşit sau merge mai aplecat de spate. Putem discuta mai mult despre cum reacţionează la tratament,  ştiind concret ce produse i-am eliberat ultima oară când ne-am văzut. Avem posibilitatea să rezolvăm în timp mai multe probleme de sănătate care îl supără. Treptat, azi una, mâine alta.

Scoasă din context, discuţia cu pacientul fidel poate fi privită ca find prea scurtă, poate uneori fără rezultat imediat. Dar vreau să-ţi spun ceva: pentru mine, simplu fapt că ai devenit pacientul meu fidel este o dovadă că am reuşit să-ţi rezolv problema.  Sau cel puţin să te conving că sunt un bun profesionist şi vreau să te ajut. Iar dacă simţi nevoia pur şi simplu să intri să mă saluţi… cu siguranţă mi-ai făcut ziua mai frumoasă !

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here