Una din cele mai grave consecinţe ale deficitului de vitamină D în organism este rahitismul la copii şi osteomalacie sau osteoporoză, la adulţi. De vreme ce prezenţa vitaminei D condiţionează şi fixarea calciului  adăugăm şi hipocalcemia, care nu e o afecţiune, dar determină o serie de afecţiuni cu consecinţe puternic manifestate.

Rahitismul şi problema deficitului de vitamina D

Rahitismul carenţial obişnuit constă în manifestarea clinică a carenţei de vitamina D în formă avansată. El se caracterizează prin  tulburarea de mineralizare a osului, mai ales în perioada de creştere. Dacă necesarul zilnic de vitamina D este de 400-800 U.I. pe zi, indiferent de vârsta,cantitatea necesară variază, totuşi, în functie de diverşi factori, cum sunt cresterea, prezenţa soarelui şi factori individuali.

Rahitismul îi afectează pe cei mici, din  cauza unei combinaţii de aport scăzut  de vitamina D, calciu si fosfaţi, ceea ce îngreunează şi chiar opresc  procesul de dezvoltare normală a sistemului osos. Rezistenţa naturală a oaselor este condiţionată de prezenţa acestei vitamine, precum şi a unor minerale esenţiale. În lipsa unei concentraţii optime a acestor factori în organism, oasele devin fragile şi fracturile apar cu uşurinţă, chiar cauzate de traumatisme aparent minore. Rahitismul determină modificări atât la nivel osos, cât şi la nivel hormonal. Alături de oasele curbate, atât ale picioarelor, cât şi ale cutiei toracice, specific este abdomenul supradimensionat.

Sunt părinţii vinovaţi?

Din nefericire, mulţi copii se nasc cu carenţe de vitamina D din cauza alimentaţiei deficitare a mamei. După ce nu mai sunt alăptaţi la sân, dacă au parte de o formulă adecvată de lapta praf, aceasta va conţine cantitatea suficientă de Vitamina D, care să refacă echilibrul necesar. Însă la scurt timp după diversificarea alimentaţiei, multe mame renunţă la diabolizatul lapte şi le oferă copiilor sucuri „naturale” gata îmbuteliate în comerţ, ceea ce nu numai că nu au cum să asigure vitaminele necesare, dar toate componentele sintetice vor afecta şi mai mult absobţia la nivel celular a elementelor nutritive din surse alimentare sau chiar suplimente. Unii medici sunt de părere că incidenţa autismului în jurul vârstei de 12-18 luni ar putea fi motivată şi de carenţele de vitamină D, şi că nu vaccinurile, ci dispariţia vitaminei D ar trebui incriminată.

Carenţa de vitamină D este dublată de niveluri ridicate de fosfatază alcalină, care scade odată cu administrarea  vitaminei D,  250.000 unităţi pe săptămână.

Boala oaselor de sticlă nu e aceeaşi cu Rahitismul

Rahitismul nu se confundă cu boala Lobstein, cunoscută publicului larg cu denuminrea de „boala oaselor de sticlă”. Aceasta este o maladie ereditară, care se manifestă printr-o osteogeneză imperfectă şi tardivă. Ţesutul osos are o calitate scazută, dar nu din cauza deficitului de calciu, determinat de lipsa vitaminei D, ci din cauza unor anomalii în structura colagenului. Ea se manifestă de la primii paşi ai copilului, când fracturile apar extrem de uşor, mai ales la nivelul oaselor lungi ale membrelor şi cu deformări osoase mai ales la nivelul craniului, la cel mai mic soc. Boala are şi manifestări senzoriale, cum ar fi o coloraţie albastră a sclerelor (albul ochilor) şi uneori asociată cu miopie sau cataractă congenitală. Mai târziu, boala se asociază cu  surditatea.

Osteomalacia

Osteomalacia este manifestarea la vârstă adultă a lipsei de vitamină D, care duce la scăderea calciului determină o densitate slabă a oaselor, un tonus muscularr scăzut și de asemenea,  mici pseudo fracturi ale coloanei vertebrale, ale femurului și ale humerusului.

 Osteoporoza

Osteoporoza este cea mai frecventă boală osoasă dintre femeile aflate în postmenopauză și bărbații mai în vârstă. Nu ştii că ai aşa ceva, până nu suferi o fractură, dar poţi lua măsuri preventive.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here